6,670 matches
-
post de la 1 septembrie. Vestea m-a pocnit ca o măciucă în moalele capului. Am simțit că mi se moaie picioarele de la genunchi. Și m-am sprijinit de fostul meu birou, apoi m-am așezat câteva minute pe scaunul unde șezusem, înainte de-a mă fi invitat Ea, să stau în birou cu dânsa. Du-te la Rectorat!, m-au îndemnat colegii. Noi nu-ți putem da mai multe lămuriri. M-am prezentat la secretara șefă, Olguța Huțanu. Altădată volubilă, expansivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
deschis secretara din anticameră. Mi-a zâmbit ușor și m-a poftit în încăperea din dreapta, însoțindu-mă cu o tavă cu trei cafele. Am intrat într-o încăpere largă, spațioasă, elegantă, cu o mochetă vișinie. La biroul din mijlocul încăperii ședea Panaiotache, "omul negru", îmbrăcat într-un costum de tergal, de culoarea vișinei putrede, cu o cămașă albă ca spuma laptelui și o cravată cu nodul mic, cu niște dungulițe subțiri, aurii, pe un fond alb. În fața biroului, pe scaunul din stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a găsit, oare, poporul suedez o anumită stabilitate, armonie, prosperitate, pace internă, înțelegere cu vecinii și celelalte popoare din comunitatea internațională? Ce voi putea vedea, înțelege și admira, oare, în cele 30 de zile ce mi-au fost hărăzite să șed pe pământul Suediei? În ce-a constat, în rezumat, istoria suedezilor? Informațiile arheologice coboară în antichitate, în urmă cu 10-12.000 de ani. Când calota de gheață ce-a acoperit odinioară Scandinavia s-a topit pe la anul 14.000 î
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sorbit cafeaua, pe la orele 8,30, sosea, cu mașina, și cu cei doi elevi ei mei din delegație, Marius și Georgel, un colaborator al gazdei mele, Michael Romanoff, care mă invita la o excursie în împrejurimi. Acest Michael Romanoff care ședea pe Essinge Brogata 39, la nr. 11261, tot în Stockholm era de obârșie slavă. Bunicul său se trăgea din familia Romanovilor și avusese o funcție înaltă în conducerea ducatului Finlandei, până în 1917, la Helsinki. Când și în Finlanda, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trecătorii, privindu-l, îi admiră și mantaua lungă, groasă și călduroasă, bună pentru orice iarnă geroasă. Îți mulțumesc, maestre Irimescu, pentru darurile tale generoase și frumoase! TRISTEȚEA BĂTRÂNULUI STRANSKY În blocul nostru, la scara C, la parter, într-o garsonieră, ședea un bătrân cărturar, refugiat polonez, pensionar. Fusese profesor de istorie și geografie la Cernăuți. Îl chema Wladislav Stransky. Fugise de două ori din calea trupelor sovietice. O dată în iunie 1940. Apoi, definitiv, în aprilie 1944, împreună cu alți intelectuali. Se stabilise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și când, după 1964, au prins a reveni și reinvesti primii evrei din Occident, Stransky era căutat și utilizat cu folos. Trăia singur cuc. Avusese, cândva, o soție. Îl părăsise și se stabilise la Vatra Dornei, la o pensiune. Când ședea acasă, citea. Făcea plimbări. Mergea la comunitatea polonă din oraș. Iar în zilele de duminică era nelipsit la slujbele de la catedrala catolică din centrul municipiului. Îi plăcea liniștea. Singurătatea. Când copiii din fața blocului se hârjoneau, făceau gălăgie, Stransky devenea ursuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-i numeri pe degetele de la o mână. Și aceștia nici nu păreau din oraș, ci străini și din împrejurimi. Îi puteai intui și ghici după haine, după mersul sfielnic, după cum se uitau în dreapta și-n stânga, după cum îngenuncheau și ședeau la icoane. Orășenii încă nu se grăbeau. Ei știau că slujba începe oficial la ora 9. Și mai era încă timp berechet. Cum Vera s-a dus și s-a așezat în genunchi, la Maica Domnului, în fața altarului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
genunchi, la Maica Domnului, în fața altarului și a rămas acolo un timp mai îndelungat, eu am mers și m-am închinat, poate oleacă zorit, ca de obicei, apoi m-am așezat într-un scaun lateral, în strana din dreapta, unde mai ședeau câțiva bărbați, intrați înaintea noastră și care așteptau și ei începerea slujbei. Dintre ei, mi-a atras atenția vecinul care-și pusese, pe scaunul ce ne despărțea, o pălărie mare, neagră, cu borurile largi, având bătute în postavul din față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
amândoi. La ce-i folosea lui să știe unde ne ducem noi? Era, totuși, un simplu necunoscut! Apoi, aveam la noi o grămadă de bani, strânși anume. Că doar plecam departe, în lume, pentru două luni. Și nu voiam să ședem acolo, în Suedia, pe capul fetei noastre, ca niște paraziți, chiar dacă ea avea o leafă bună și câștiga pe lună cât noi într-un an, amândoi pensionari. Stătea și ne privea. Blând. Prietenos. Răbdător. Și nici nu se clintea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
asta provine dintr-o familie sărmană, dintr-un sat bănățean, dintr-o casă unde-au fost 12 copii. La vreo 7 ani după ce-a venit aici, s-a descoperit că are o tumoare la creier. Avea niște dureri îngrozitoare. Ședea la pat. Plângea. Toată lumea zicea că e gata, că nu se mai poate face mare lucru. Îi trebuia o mare sumă de bani pentru operație. Mănăstirea zicea că n-avea suma asta. Și nu se grăbea s-o caute. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
drept "cadou" pentru rezultatele strălucite obținute la gimnaziu, o vacanță la bunica, la Telenești, în Basarabia. Toate rudele și, mai ales bunicii, abia așteptau să-l vadă. Și nu știau, nu pridideau cu ce să-i iasă și să-i șadă în întâmpinare, pregătindu-se cu nerăbdare, nevoie mare, să-l vadă, să-l îmbrățișeze. Revederea celor dragi, întâlnirea cu prietenii de joacă, sporovăielile necontenite ale oamenilor, proiectele ticluite pentru excursiile posibile în zilele ce s-arătau atât de frumoase și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cabana Deea, doar pe malul drept al pârâului. Pe malul stâng, însă, începea pădurea, deasă ca peria. Undeva, într-o poiană, în pădurea de pe malul stâng al pârâului Deea, compozitorul Ioan Vasilescu își construise, în epoca interbelică și venea și ședea aici, vara acea Căsuță Albă, din lemn de mesteacăn, unde-au răsunat prima oară versurile cântecului: "La căsuța albă / Sunt atâtea flori la ferești..." Lui Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
căzut împușcat prin ambele picioare la Mărășești, a fost luat prizonier și s-a stins la Viena, fiind aruncat într-o groapă comună. Băiatul Corinei și al lui Bițu, Florinel, avea, când s-a stins mama sa, 28 de ani. Ședea însă la casa soției, împreună cu părinții acesteia. Aveau și ei o fetiță Cris brunețică, delicată, frumoasă ca o făptură de vis. Și pentru ea și pentru Bițu s-au sfătuit și au mărit casa. I-au adăugat încă un etaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Hai, dă banii Încoace ca să ne-apucăm să-i Încărcăm. — Bine, și proprietaru’? Încearcă nea s-o mai lungească. — Io sunt proprietaru’, i-o reteză Andrei. Acuma dă-mi banii și-ți povestesc pe urmă tot ce mai vrei. Da’ șezi blând, băiețică. Încarcă-i și numără-i și-ți dăm banii. Ce ești așa speriat? Nu fuge nimeni nici cu banii și nici cu cimentu’. — Hai nea, spun, ce dracului! Am lăsat-o și așa cum ai spus, o sută... acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cuplete Tănase și a cântat Mărioara Ciuskri. Plângeau la ferestre ascultând-o pe Mărioara Ciuskri cântând și plângând... „Iubitul meu nu este prinț El n-are loc și nici dorinți Să stea’n palate. Sub vifor aspru și obuz El șade’n vale la Oituz Și crunt se bate...” Glasul ei tremurat, li se prelingea în inimă ca o binecuvântare. Clopotele de la Biserica Sf. Gheorghe, de peste drum, băteau de sfârșit de slujbă. Dangătul lor era o chemare, un tremur în carne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
imnurile sacre închinate lui Zalmoxis. Au deșteptat din nou în mine magia poeziei. Parcă-aș fi ascultat, încă o dată, „versurile de aur” ale lui Pitagora, pe care le memorasem când am călătorit la Delphi. Ritual Marele preot al lui Zalmoxis ședea pe o piatră dreptunghiulară, orientată către miazăzi. La stânga lui se afla o preoteasă, având capul acoperit cu un văl alb; în mână ținea un vas pentru a strânge sângele sacrificial. În partea opusă se afla un alt preot, care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Azi dimineață, pe pragul casei mele, am găsit o țestoasă care parcă mă aștepta. Avea niște ochi mici, inteligenți și atenți ce mă priveau cu ochii Aiei. Am lăsat-o să intre, iar ea s-a așezat chiar în locul unde ședea Aia de obicei și ațintea de acolo, îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
0,80 m., cu adâncimea uniformă a apei de 0,90 - 1,00 m,. prevăzute cu balustradă interioară de susținere, montată la cel puțin una din lațurile lungi și avînd de-a lungul aceleiași laturi și o bancheta pentru poziția șezând. Accesul în bazin se face printr-o scară prevăzută cu o cuva alimentară cu apă caldă în curgere continuă, pentru clătirea obligată a picioarelor. Temperatura uzuală a apei în bazin este 37 grade C și se obține printr-o vâna
NORMA TEHNICA din 10 martie 1979 de utilizare a substanţelor minerale terapeutice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125540_a_126869]
-
să înceapă înainte de dezocluzie și că durata vibrațiilor nu trebuie să depășească explozia. Material lingvistic propus de Manolache C.G. pentru exerciții de articulație cuprinde: Du-te afară! S-a dus afară. Du-te la loc! S-a dus la loc. Șade. Adu! Bobocul șade pe apa. Adu acul! EU aduc acul. Calul șade pe pod. Adu păpușa! Vede. Aude. Calul vede apa. Calul aude. Pisica vede laptele. Pisica aude. Eu văd acul. Eu nu aud. Antrenamentul morticității articulatorii pentru corecția tetacismuluiparatetacismului
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
dezocluzie și că durata vibrațiilor nu trebuie să depășească explozia. Material lingvistic propus de Manolache C.G. pentru exerciții de articulație cuprinde: Du-te afară! S-a dus afară. Du-te la loc! S-a dus la loc. Șade. Adu! Bobocul șade pe apa. Adu acul! EU aduc acul. Calul șade pe pod. Adu păpușa! Vede. Aude. Calul vede apa. Calul aude. Pisica vede laptele. Pisica aude. Eu văd acul. Eu nu aud. Antrenamentul morticității articulatorii pentru corecția tetacismuluiparatetacismului, deltacismul-paradeltacismul 1. Exerciții
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
explozia. Material lingvistic propus de Manolache C.G. pentru exerciții de articulație cuprinde: Du-te afară! S-a dus afară. Du-te la loc! S-a dus la loc. Șade. Adu! Bobocul șade pe apa. Adu acul! EU aduc acul. Calul șade pe pod. Adu păpușa! Vede. Aude. Calul vede apa. Calul aude. Pisica vede laptele. Pisica aude. Eu văd acul. Eu nu aud. Antrenamentul morticității articulatorii pentru corecția tetacismuluiparatetacismului, deltacismul-paradeltacismul 1. Exerciții de respirație integrate în gimnastică, cu accent pe expirul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
a vocalelor cu suflu exploziv oral, strigat și șoptit; - pronunțarea vocalelor precedate de fonemul h, r sau v: ha, hă, ho, he, hu, hî; - se exersează pronunția vocalelor în silabe inversate; - pronunțarea vocalelor cu capul în extensie fie în poziție șezând, fie din culcat ajută la ridicarea vălului palatin; Deformările interfonemice se exprimă prin transformarea unei vocale în altă vocală sau obținerea unor profile sonore intermediare. Recuperaționistul trebuie să aibă un auz exersat și o intuiție kinetică corectă pentru depistarea mecanismului
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
când proza noastră s-a 1 Pagini de critică literară, vol. II, p. 26 2 idem, p. 224 3 ibidem, p. 225 4 Pagini de critică literară, vol. V, p. 255-256 65 deschis (...Ă celor mai felurite zdruncinări sufletești - îi șade bine numele de literatură venerabilă.”1 Lector avizat al prozei interbelice, cum s-a putut vedea din considerațiile critice și citatele substanțiale de mai sus, Vladimir Streinu și-a pus în valoare vastul registru interpretativ, oprindu-se nu doar la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
un copac sau pe o platformă făcută În acest sens. Înhumarea În pământ este cea mai răspândită, metodele fiind Însă diferite, de la o groapă simplă nu prea adâncă, la cele cu nișă laterală, mortul fiind culcat cu fața În jos, șezând sau ghemuit, dar Întotdeauna legat de teama că ar putea ieși din mormânt și pricinui vreun rău celor rămași În viață. Deasupra mormântului se pun pietre grele, crengi de copac din același motiv, dar și pentru protejarea de profanarea animalelor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
urmează planul unei mandale, plasat În funcție punctele cardinale, pe bază pătrată se suprapun cinci terase pătrate Înconjurate de galerii de basoreliefuri, urmate de trei nivele circulare, pe care se află 72 de stupe perforate cu sculpturi reprezentând pe Buddha șezând, cu picioarele Încrucișate În poziție de lotus, și mâinile indicând diferite stări (Witarka Mudra, Abhaya Mudra, Dyana Mudra, Wara Mudra ș.a), dominate de o mare stupă Închisă, aflată În vârf, singura fără statuie Înăuntru, „simbol absolut al păcii eterne
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]