6,446 matches
-
Absolvă facultatea cu o lucrare despre receptarea presei scrise. Debutează în publicistică la revista "Viața studențească". Debutul literar este girat de scriitorul Mircea Sântimbreanu. Încă din studenție este un apropiat al revistelor "Amfiteatru", "Luceafărul" și "România literară". Preocupat de universul țărănesc, se consideră un continuator al tradițiilor literare românești în acest domeniu. Timp de mai mulți ani lucrează ca sociolog de întreprindere. S-a afirmat și ca un inspirat jurnalist de turism și a fost, mai mulți ani, membru al "„Federației
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
1977, cu volumul de proză scurtă "„Noaptea după ploaie”". Publica romanele "„Țăranii de platină”" (1984), "„Trei zile uimitoare”" (1987), "„Și câinele râde”" (1990) - roman cuprinzător în care se încearcă, utilizându-se tetehnici literare moderne, o altfel de investigație în lumea țărănească unde disoluția pare a fi, pe moment, completă. De asemenea, Eugen Mihăescu este autorul a două cărți de publicistică "„Între solstiții și echinocții”" (1981) și "„Numele tău, Ioane”" (1985). După 1990 publică mai multe cărți în editura proprie, dar nu
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
factorilor predomina în literatura sociologică românească, și a recunoscut, în opoziție cu concepțiile conservatoare, faptul că organismele suprastructurale burgheze sunt produsul necesar al transformărilor social-economice. Zeletin a afirmat rolul permanent progresist al burgheziei, a justificat procesul de spoliere a maselor țărănești ca izvor necesar al acumulării capitaliste. A condamnat socialismul, susținând capacitatea de perfecționare a capitalismului și posibilitatea transformării pe baze neoliberale („Neoliberalismul”, 1927). În studiile sale de filosofie, Zeletin a dezvoltat opinii idealiste, spiritualiste („Evanghelia naturii”, vol I, 1915; „Gânduri
Ștefan Zeletin () [Corola-website/Science/308220_a_309549]
-
fără romantism; c) dezaprobarea falsei înfrumusețări a vieții: au combătut idilismul și paseismul; d) atitudinea realist-critică: observarea necruțătoare și indiferentă a vieții se împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à satului, aplecarea cu înțelegere asupra realității rurale, asupra suferinței maselor țărănești; e) cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea mai numeroasă, țărănimea. Constantin Stere pune accentul pe ideea datoriei păturii culte față de popor, căreia trebuie să-i soluționeze problemele. Unele opere se integrează perfect poporanismului, cum ar fi: "Datorii
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
1907. Participă ca ofițer în Primul război mondial, după care va practica avocatura până în 1921. În acel an este numit Prefect de Dâmbovița din partea Partidului Conservator Democrat al lui Tache Ionescu, iar după dizolvarea partidului se va înscrie în Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache. Ca membru al acestui partid devine senator de Dâmbovița între anii 1929-1931, cunoscute fiind opiniile sale pro-carliste. După preluarea puterii de către comuniști, Mihail Cornescu suportă rigorile noului regim fiind pensionat obligatoriu, arestat și anchetat, mare parte
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
a mai fost creat. Profesorul universitar Albert Scheiber afirma despre general că: La data de 15 august 1949, generalul a fost ridicat de la domiciulul său din Bacău, fiind învinuit, inițial, că ar fi avut legături cu membrii fostului Partid Național Țărănesc. După cercetări s-a dovedit că în realitate cel implicat era fiul său, avocatul Constantin Constantinescu, generalul fiind eliberat la data de 1 septembrie 1949, cu obligația de a nu divulga locația în care a fost reținut. A fost din
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]
-
încă angajată de către Aliați". După 1 aprilie 1944 s-a retras la Drăgănești-Olt, astfel nu a mai fost la curent nici cu armistițiu preliminar înaintat de opoziție, nici de constituirea Blocului Național Democrat, în iunie 1944, care reunea Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat și Partidul Comunist Român. La sfârșitul lunii iulie a fost chemat în București pentru a concepe planul militar de trecere de partea Aliaților. Planul presupunea ca generalul Aldea să ia legătura cu sovieticii, trecând
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
de Tineret a Partidului Social Democrat Român la nivel național, Valentin M.Ionescu a devenit președintele acestei organizații. În toamna anului 1992, Valentin M. Ionescu a demisionat din PSDR și s-a înscris în Organizația de Tineret a Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚ - CD). În ianurie 1997, cu sprijinul PNT-CD a devenit președintele Agenției Naționale pentru Privatizare. Ca președinte al acestei agenții guvernamentale și apoi în funcția de ministru al privatizării, Valentin M. Ionescu a inițiat o serie de
Valentin Ionescu () [Corola-website/Science/307609_a_308938]
-
și un fervent activist politic de stânga. Ca urmare, a înființat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor Partidul Muncitor, care a avut o viață scurtă, deoarece a fuzionat în scurt timp de la înființare cu Partidul Țărănesc. Cu toate că la sfârșitul vieții a fost un simpatizant al ideilor comuniste, el nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist Român. Octav Băncilă a făcut studiile la Școala de Arte Frumoase din Iași și i-a avut ca profesori pe
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
puternic, artistul fiind cunoscut ca un deschizător de drumuri și ca Pictorul răscoalelor de la 1907. Atașat celor mulți și exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în pictura românească. Acestea au fost: tematica "proletariatului", tematica "țărănească", tematica "evreiască" și tematica "țigănească". La toate acestea se mai adaugă tematica "militară", Octav Băncilă fiind unul dintre primii artiști plastici români care au criticat prin opera lor, starea materială precară a armatei române la sfârșitul secolului al XIX-lea
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
din întreaga sa carieră. Picturile cu tematica socială din viața țărănimii din România a fost începută de către Ștefan Luchian în anul 1905 când a realizat celebrul tablou "". Octav Băncilă a avut meritul de a fi pictorul care a ilustrat Răscoala țărănească din 1907. Relativ, puținele reprezentări plastice înfăptuite în imediata apropiere a anului 1907, au dus iremediabil la schimbarea iconografiei țăranului existentă până atunci. Ca urmare, au existat artiști ca Ștefan Luchian, Abgar Baltazar, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
inspirație pentru curentul realismului socialist, în care, artiștii au avut o abordare de manieră eclectică și rezultatul obținut a fost un melanj între duritatea realistă a lui Băncilă și idilicul reprezentării lui Nicolae Grigorescu. Majoritatea picturilor care fac obiectul tematicii țărănești, înfățișează felurite aspecte ale muncii pe ogoare. A pictat sute de pânze în care apar ciobani cu oile prin luminișurile pădurilor sau pe câmp, țărani secerând și culegând recolta, țărani care ară și seamănă țarina, țărani cu căruțe cărând lemne
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
artistului către tematica socială. Picturile cu tematica socială din viața țărănimii din România a fost începută de către Ștefan Luchian în anul 1905 când a realizat celebrul tablou "". Octav Băncilă a avut meritul de a fi pictorul care a ilustrat Răscoala țărănească din 1907. Relativ, puținele reprezentări plastice înfăptuite în imediata apropiere a anului 1907, au dus iremediabil la schimbarea iconografiei țăranului existentă până atunci. Ca urmare, au existat artiști ca Ștefan Luchian, Abgar Baltazar, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
acele vremuri. Astfel, el este alături de Ștefan Luchian, Abgar Baltazar, Nicolae Tonitza, Camil Ressu sau Ary Murnu. S-au remarcat în literatură cu aceeași tematică și Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuță, Spiridon Popescu, Paul Bujor și inegalabilul George Coșbuc. Răscoala țărănească din 1907 a început în Județul Botoșani, adică exact în locul de naștere al lui Octav Băncilă. După o documentare serioasă, Octav Băncilă a început să lucreze în vara anului 1907 primele schițe și tablouri care fac parte din ciclul compozițiilor
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Națională" a publicat un articol la rubrica "Știri din Iași", faptul că Octav Băncilă a realizat două tablouri de mare actualitate, unul dintre ele fiind intitulat "Cap de țăran bătrân", iar cel de al doilea o scenă crâncenă din răscoalele țărănești. Principalele lucrări din ciclul 1907 sunt: Tablourile din ciclul „"1907"”, nu au fost identificate în totalitatea lor nici după trecerea a o sută de ani după ce Octav Băncilă le-a realizat. Există posibilitatea ca unele dintre ele să existe în
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
spus în anul 1936 că: Octav Băncilă a fondat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor, Partidul Muncitor de orientare socialistă. Partidul Muncitor a avut o viață scurtă deoarece a funzionat în scurt timp cu Partidul Țărănesc. În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești din Lupeni, Valea Jiului și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite din societatea românească. A participat la alegerile legislative
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Cea mai îndrăgită floare a fost liliacul, floare pe care artistul o avea în grădina sa de pe strada Păcurarilor din Iași. A folosit tonalitățile liliachii și în multe compoziții cu alte tematici, relevantă în acest sens fiind lucrarea intitulată "" (tematica țărănească) sau "" (tematica tigănească). Octav Băncilă nu a fost un artist liric ca Ștefan Luchian, care își exprima sentimentele sau stările sufletești în această tematică. Fiind un pictor realist critic, Octav Băncilă a văzut în frumusețea florilor ceva firesc și menit
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul "Regina Maria" (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste. Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având și fiind alcătuit din următoarele 5 obiective: Fondarea Mănăstirii Văratec este legată de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
subcarpatică din regat.<br> In privința conținutului se propunea un editorial, o poezie, un reportaj sau o notă de drum, un articol de factură didactică sau de critică literară, un basm sau o piesă de teatru inspirată din literatura orală țărănească, o poezie sau pilde ale marilor poeți ai lumii. Programul revistei „Sămănătorul”, este expus în articolul programatic, Primele vorbe, nesemnat, se aduc în discuție idei întâlnite cu mult înainte, la Vatra, dar și în alte foi românești. începutul lor se
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
unui important public cititor, sămănătorismul a rămas alături de mișcarea poporanistă a lui Spiru Haret unul din curentele ideologice remarcabile ale începutului de secol XX. Apariția lui a contribuit nu numai la culturalizarea maselor dar și la dezvoltarea interesului față de problema țărănească, țărănimea fiind aflată tocmai în acei ani în criză, criza culminând cu răscoalele din anii 1907. Se cansideră totuși de mulți critici literari că principalul artizan al acestui curent a fost Nicolae Iorga deoarece el prețuia, mai bine decât oricare
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
GEP = Ion Gheorghe, "Elegii politice", București, Editura Cartea Românească, 1982. PPg = Ion Pop, "Poezia unei generații", Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1973. TGrp = Ion Pachia Tatomirescu, "Ion Gheorghe - un clopot de bronz chemând la luptă împotriva programului comunist de distrugere a clasei țărănești din România," în lucrarea "Generația resurecției poetice (1965 - 1970)", Timișoara, Editura Augusta, 2005, pp. 295 - 297; 406 - 408. Site-ul personal al poetului
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
Maramureș. Sofia Vicoveanca a cumpărat în satul Vicovul de Jos un teren de 9 ari, construind o casă nouă, în stil bătrânesc, cu cerdac și cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ștergare, legănuț pentru copil și costumele populare purtate de ea. Interviuri
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
nouă, în stil bătrânesc, cu cerdac și cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ștergare, legănuț pentru copil și costumele populare purtate de ea. Interviuri cu Sofia Vicoveanca :
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
covârșitor, găsește cu cale să-i dea lovitura de grație. O sumedenie de oameni care n-au avut nimic cu țărănimea și cu democrația s-au pomenit peste noapte beneficiari ai regimului țărănist, în timp ce campionul cel mai vretnic al democrației țărănești e pur și simplu dat afara din partid. E unul dintre cele mai penibile spectacole pe care le-a oferit democrația română. Această ispravă a politicienilor a avut însă urmări din cele mai fericite. Ea a dat literaturii pe romancierul
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
rector. La 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. A
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]