6,901 matches
-
Alte râuri importante sunt: Someș, Crișurile (Crișul Alb, Crișul Negru și Crișul Repede), Timișul, Jiul, Argeș și Ialomița. Cu toata densitatea mare a rețelei hidrografice, din punctul de vedere al resurselor generate pe teritoriul propriu (fără aportul adus din alte țari de Dunăre și alte râuri mai mici) România este una din țările cele mai sarace în resurse de apă pe kilometru pătrat din Europa.
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
600 de magazine jefuite și devastate, 2.000 de familii de evrei aruncate în stradă și alte atrocități. Pogromul a atras proteste în toată lumea; au fost organizate mitinguri la Londra, Paris și New York, iar Theodore Roosevelt, președintele SUA, a adresat țarului Nicolae al II-lea o petiție „în numele poporului american”, petiție pe care țarul a refuzat să o accepte. Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre huligani care au scăpat cu sentințe deosebit de ușoare. Intelectualii ruși (printre care
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
în stradă și alte atrocități. Pogromul a atras proteste în toată lumea; au fost organizate mitinguri la Londra, Paris și New York, iar Theodore Roosevelt, președintele SUA, a adresat țarului Nicolae al II-lea o petiție „în numele poporului american”, petiție pe care țarul a refuzat să o accepte. Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre huligani care au scăpat cu sentințe deosebit de ușoare. Intelectualii ruși (printre care și scriitorul Lev Tolstoi) au condamnat autoritățile țariste ca vinovate de pogrom, exprimându
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
a născut la Tver, lângă Moscova, pe 17 iunie 1901, în familia generalului de cavalerie Evgheni Brjozovski. Mama ei provenea dintr-o veche familie aristocratică, al cărei arbore genealogic cobora adânc în istoria Rusiei imperiale. Printre strămoșii săi figura chiar țarul Boris Godunov (1598 - 1605). Rămasă orfană de mamă în anul 1912, Nadia urmează liceul din Harkov până în 1917, când moare și tatăl ei. La acea data, Evgheni Brjozovski era general de cavalerie. Câteva luni mai târziu, izbucnește revoluția bolșevica. În
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
Stodolea”), Ivan Franko, Markian Șașkevici, Iuri Fedkovici etc. De asemenea, a tradus cântece populare ucrainene în limba germană („Lieder aus dem Kleinrussischen“) ("Cântece din malorusă"). Entuziasmat după un voiaj la Kiev în 1874 a compus lucrările vocale „Niprul nostru, fluviul țar” și „M-am născut pe Nipru, sunt, deci, cazac” Alte cântece în românește, de inspirație folclorică :„Cobzarul” , „Bucovină, țară dulce”, „Când Moldova purta jugul”, „ Cântă cucul pe fântână”
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
care obișnuiește să bea în taină sânge de creștini în scopuri rituale”. Pe ulițele orașului și au făcut apariția bande care strigau în limba rusă „Moarte jidovilor” și răspândeau manifeste în care era scris că, în cinstea sărbătorii de Paști, țarul Nicolae al II-lea în persoană, a dat mână liberă atacării evreilor. Pogromul a durat două zile: 6-8 aprilie dupa calendarul iulian, 19-21 aprilie după cel gregorian. Între cei care au luat parte s-au aflat membri ai tuturor păturilor
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
pentru acuzații neîntemeiate - inovații în cult, ierosilie, arghirofilie - mitropolitul Ghenadie a fost caterisit și exilat la mănăstirea Căldărușani. Înlăturarea sa a fost primită cu nemulțumire de masele de credincioși. În urma manifestațiilor acestora, dar mai ales datorită intervențiilor lui Ghenadie pe lângă țarul Nicolae al II-lea, Carol I cere guvernului să rezolve problema mitropolitului destituit. Deși a fost reabilitat în 1896, nu a mai fost înscăunat mitropolit. A rămas în schimb stareț al mănăstirii Căldărușani. A murit la 31 august 1918 fiind
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]
-
Tatăl său, Matila Costiescu, a fost ofițer, calitate în care a luptat în Războiul de Independență, ca sublocotenent în Regimentul al 3-lea de artilerie. După luptele de la Plevna a fost decorat de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa IV-a. Bunicul său a fost colonelul de artilerie Anton Costiescu. În 1855-1856 Carol Davila îl însărcinase pe praporgicul (sublocotenentul) Anton Costiescu cu predarea Istoriei medicinii la nou înființata
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Bibescu a cerut să se respecte protocolul urmat cu zece ani mai devreme, când Charles Hardinge, primul lord Hardinge of Penshurst, îi adusese șahului Ordinul Jartierei. Detaliile fuseseră copiate după protocolul de la Shahabad, negociat pentru primirea la Teheran a delegației țarului Petru cel Mare după victoria în războiul ruso-persan din 1722-23. Detaliile se refereau în special la modul de primire și la drepturile delegaților străini. Printre altele, bazat pe precedentul stabilit pentru misiunea Lordului Hardinge, Bibescu a insistat asupra necesității decorării
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
regalistă la Vendée. La începutul anului 1797 el s-a alăturat fratelui și unchiului său în Germania sperând să intre în armata austriacă. Înfrângerea Austriei de către Franța i-a obligat să fugă, și au ajuns la Mittau, Courland, sub protecția Țarului Pavel I al Rusiei. Acolo, la 10 iunie 1799, el s-a căsătorit cu verișoara lui primară, Prințesa Marie Thérèse a Franței, copilul cel mare al fostului rege Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoaneta și singurul membru al
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
austriacă. Cuplul nu a avut copii. În aprilie 1800, Louis Antoine a preluat comanda unui regiment de cavalerie în armata bavareză și a luat parte la bătălia de la Hohenlinden (1800) împotriva francezilor, arătând unele abilități militare. La începutul anului 1801, Țarul Pavel a făcut pace cu Napoleon Bonaparte și curtea franceză aflată în exil a plecat la Varșovia, atunci controlată de către Prusia. Pentru următorii zece ani, Louis-Antoine l-a însoțit și l-a sfătuit pe unchiul său, Ludovic al XVIII-lea
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
aflată în exil a plecat la Varșovia, atunci controlată de către Prusia. Pentru următorii zece ani, Louis-Antoine l-a însoțit și l-a sfătuit pe unchiul său, Ludovic al XVIII-lea. S-au întors în Rusia atunci când Alexandru I a devenit Țar, dar la mijlocul anului 1807, tratatul dintre Bonaparte și Alexandru i-au forțat să se refugieze în Anglia. Acolo, la Casa Hartwell, regele Ludovic și-a reconstituit curtea și lui Louis-Antoine i-a fost acordată o indemnizație de 300 de lire
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
lui Louis-Antoine i-a fost acordată o indemnizație de 300 de lire pe lună. De două ori (în 1807 și 1813) a încercat să se întoarcă în Rusia să se alăture luptei împotriva lui Napoleon, dar a fost refuzat de către Țar. A rămas în Anglia până în 1814 când a navigat la Bordeaux. Intrarea sa în oraș la 12 martie 1814 a fost considerată ca începutul restaurării Bourbon. De acolo, Louis Antoine a luptat alături de Ducele de Wellington pentru a-l restaura
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
să rămână neutră. De asemenea, a fost de acord ca Rusia să ocupe sudul Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail) ce fusese redat Moldovei în urma Războiului Crimeii din 1856. Ca urmare a înțelegerilor de la Livadia din 29 septembrie 1876 cu țarul Alexandru II, la 4 aprilie 1877 s-a semnat Convenția politică româno-rusă prin care guvernul român a acceptat trecerea trupelor țariste pe teritoriul românesc la sudul Dunării, iar cel țarist s-a angajat să garanteze integritatea și suveranitatea României. Parlamentul
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
cuirasate.. Poziția strategică a Țărilor de Jos între Germania și Franța, într-o regiune neacoperită de linii fortificate, făcea ca aceasta să fie o propice declanșării unei ofensive pentru oricare dintre părți. Pe 20 ianuarie 1940, Winston Churchill a propus Țarilor de Jos să se alăture aliaților occidentali și să nu aștepte un atac german, care părea inevitabil. Atât belgienii cât și olandezii au respins propunerea britanică. Belgienii au refuzat chiar în condițiile în planurile naziste de invazie au căzut în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
vestitorul lui Antichrist. În fața politicii și teologiei iconoclaste, Theodor Studitul (m. 826), a considerat procedurile lor ca fiind „apostazia care trebuie să vină înaintea invaziei lui Antihrist." După reformele patriarhului Nikon din 1652, nonconformiștii ortodocși l-au numit Antichrist pe țarul Petru cel Mare, care a încercat să europenizeze statul și să civilizeze Biserica Rusă ('jos barba, sus franceza'), între altele cerând Bisericii să plătească impozit. În 1914, o rusoaică l-a înjunghiat pe faimosul Rasputin, convinsă că acest om cu
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
murit în 1715, lăsând o administrație rigidă și falimentară. Rusia s-a dezvoltat dintr-un grup de mici principate, devenind o țara mare în timpul lui Ivan al III-lea. Ivan al IV-lea al Rusiei cel Groaznic a fost primul țar încoronat în 1547. Avea un caracter aspru, violent și imprevizibil. A îmbunătățit sistemul de legi și a format legături comerciale cu Anglia și alte state europene, Rusia ieșind din izolare. A extins Rusia până în Siberia, a redus puterea boierilor, a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Marea Britanie, Franța și Rusia. Trebuiau să coopereze pentru a se apăra în față oricărei agresiuni din partea Germaniei. Războiul a izbucnit când un sârb l-a asasinat pe arhiduce. Ca urmare, o luna mai târziu, Austria i-a declarat război Serbiei. Țarul Nicolae al ÎI-la a mobilizat armată pentru a apăra Serbia de Austria. Germania a declarat război Rusiei. Armatele rusești au fost învinse de germani în Bătălia de la Tannenberg (1914) și în Bătălia de la Lacurile Mazuriene. Dar armatele austro-ungare au fost
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
1917, au scufundat USS Housatonic, iar SUA, aflată în izolaționism și neutralitate, a declarat război Germaniei. În 1917, în Rusia, economia se îndreptă spre colaps, iar orășenii sufereau de foame. Au izbucnit răscoale, iar armata a trecut de partea răsculaților. Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a abdicat, iar bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin, au preluat puterea. După războiul civil dintre bolșevici și menșevici și după execuția familiei țariste, Rusia și-a schimbat numele în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în 1028 în timpul unei perioade de instabilitate internă în Bulgaria sub domnia lui Boril. În timpul domniei lui Ștefan Dușan de-a lungul secolului al XIV-lea, Prizren a devenit curte imperială și centru politic al Regatului Sârbilor. Între 1343 - 1352 Țarul Dușan a ridicat mănăstirea Sfinților Arhangheli în apropierea orașului. Orașul Prizren nu a fost afectat în timpul războiului din Kosovo, dar împrejurările din municipiu au fost grav afectate în 1998-1999. Înainte de război, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa structura populației
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile "Tirighina" și "Gherghina". Castrul este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre răsărit a Șiretului, se văd ruinele unei
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
față de Imperiul Otoman și și-a schimbat statutul de la „principat” la „regat”. Această mișcare politică a oficializat și anexarea provinciei otomane „Rumelia răsăriteană”, care se afla sub controlul bulgarilor încă din 1885. În 1946, monarhia a fost abolită, iar ultimul țar a fost exilat, iar regatul a fost transformat în Republica Populară Bulgaria. Deși uneori Regatul Bulgar a fost numit și Al treilea Imperiu Bulgar, dar fiind faptul că în Evul Mediu prin „Țarsdom” se înțelegea „Imperiu”. În comunitatea internațională însă
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
mondial. În 1903, în Macedonia otomană a avut loc o insurecție a bulgarilor, care a făcut ca cele două state vecine să fie în pragul războiului. În 1908, profitând de luptele dintre Marile Puteri ale momentului, Ferdinand s-a autoproclamat țar și proclamat independența totală a principatului și transformarea lui în regat. În 1911, premierul naționalist Ivan Gheshov a început să facă eforturi pentru formarea unei alianțe cu Grecia și Serbia. Cele trei părți au căzut de acord să lase deoparte
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
nou război cu Grecia și Serbia pentru tranșarea acestui diferend. În iunie 1913, Grecia și Serbia au format o nouă alianță împotriva Bulgariei. Premierii celor două țări s-au înțeles ca Serbia să păstreze Macedonia iar Grecia să păstreze Tracia. Țarul Ferdnand, bucurându-se de sprijinul discret al germanilor și austro-ungarilor, considerând că aceste înțelegeri reprezintă o încălcare a acordurilor antebelice, a declarat război Greciei și Serbiei. Armata bulgară și-a atacat foștii aliați pe 29 iunie. Grecii și sârbii, după
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
În iunie, guvernul Radoslavov a demisionat. În rândurile armatei au avut loc mai multe rebeliuni iar Stamboliski a fost eliberat din închisoare, iar Bulgaria a fost proclamată republică. În septembrie 1918, armatele reunite sârbo-britanică-franco-elenă au spart frontul din Macedonia, iar țarul Ferdinand a fost nevoit să ceară pacea. Stamboliiski dorea să facă o serie de reforme democratice, nu să permită declanșarea unei revoluții. Pentru a evita declanșarea revoluției, premierul a făcut presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]