KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...223 224 225 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

unșpicea, iar îl apucă. Are o chestie, așa, că vrea să stea numa’ sus, cocoțat, la înălțime, ca să fiu mai explicit. Pe șifonier, pe dulapul din bucătărie, unde-i vine. Șo pă balcon, că au un dulap și acolo. Și țipă, că ăla a venit să semneze. Vă dați seama, câte mistere mai sunt pe lumea asta?“ Nu-i răspunse aceluia. N-avea chef de discuții de-astea aiurea. De câteva luni toți o țineau numai așa. Că ăia, cică, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dreptate, nu e nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el. O femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Coloana se scurgea, într-adevăr, în capătul străzii. Femeia coborâtă din taxi. Încerca și ea să urmărească goana mașinilor. Înălțată pe vârfuri se sprijini de umărul lui. Se scutură nervos. O trase după el spre chioșcul de ziare. Speriată femeia țipă: - Mașina! Ai văzut? Taximetru s-a scufundat. S-a topit! Unde-i mașina acum? N-o luă în seamă. O târa după el. Ea continua să țipe: - Mașina! N-ai văzut cum s-a evaporat?! Îți dai seama? Și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Se scutură nervos. O trase după el spre chioșcul de ziare. Speriată femeia țipă: - Mașina! Ai văzut? Taximetru s-a scufundat. S-a topit! Unde-i mașina acum? N-o luă în seamă. O târa după el. Ea continua să țipe: - Mașina! N-ai văzut cum s-a evaporat?! Îți dai seama? Și tu mă... Dacă mai eram în mașina aia? O văzu pe Gina lângă chioșcul de ziare. Mai întoarse capul odată spre platanul unde fusese taxiul, ridică apoi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Stelian. I-a spus și lui Emilian. Dar el tot nu vrea să se despartă de soție. Nu știu cu ce-l ține aia legat. Că nu mai poate fi vorba de iubire, vă dați seama. - Madam, iubirea-i eternă!, țipă insul acela dintr-o dată, nervos, de parcă Valentina l-ar fi călcat apăsat pe vreo bătătură. Cum nu înțelegi femeie! Aznavour își terminase cântecul. Acela o zbughi spre pleier, ca și cum ar fi vrut să dea replay, să pună din nou cântecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
lucra, aparatul de radio deschis pe România Muzical, se transmite Simfonia fantastică, de Berlioz, aude până și muzica prin vițele acelea prelinse din degete, e tocmai partea finală, „Visul unei nopți de Sabat“, o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine, doamne, ce mă pui să fac“, întoarce cu vițele ei câteva file de album, poze cu Tomnea și profesoara, tineri, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
acum a prins puteri, parcă țipătul zăpăcitului ăla care a dansat-o, „iubirea-i eternă, madam“, i-a dat puteri, uite iubirea m-a adus în halul ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Sudica. De-asta a și venit acuma aicea. Să ceară milă și îndurare... A înebunit oamenii cu zvonul că mâine o să-mpartă sute și sute de ajutoare. Tot orașul s-a trecut pe listele lui. Filantrop, Tomnea?!“ Ridicase vocea. Aproape țipa. Nemulțumit lovea cu pumnii în roțile fotoliului. „S-a întins mai mult decât îl ține puterile, asta face Tomnea ăsta. Nu a înțeles?! Nu i-a spus nimeni că aici numai eu dau la filantropie?! Cine i-a vârât chestiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea moartea aia de la Macatist, sfârșeală slobozitoare și atât de lină mă lua pe apa ei de parcă atunci ieșeam din burta mamei și vedeam întâiași dată lumina zilei și mă orbea și țipam de câtă minune îi dăduse Dumnezeu lui Macatist să-mi aducă și să aibă grijă de mine, de parcă ar fi fost primul om de pe pământ și mama mea mă făcuse anume pentru el să-i fiu lui Macatist al meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
în mine, a trebuit să-i arăt contractul de la ICRAL, că era casa pe numele meu, până s-a liniștit, chiar am râs cu ea odată când ne-am întâlnit la Wintris, venise și ea să facă raclaj, plângea și țipa, nu-ș’ ce pățise, că n-a vrut să zică, blestema doar la bărbați și la regulatul lor, că numai asta vor, dar n-au sentimente, i-am explicat cum e chestia, că bărbații chiar asta vor, să te-aplice la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
și apoi dintr-o dată vânăt, de nici nu-l mai cunoșteai, țipete, urlete, ce salvare, ce poliție, ce lumânarea de pe urmă, toate nu mai făcea doi bani că stăteam înlemnită și nici nu mai aveam putere să mă gândesc să țip de disperare sau să-l prind în brațe sau nu știu ce să-i fac, nu mai simțeam nimic, decât ca un aer cald trecea pe lângă mine, se zvârcolea aerul ăla de parcă avea trup, sau vroia să prindă trup, se chinuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
slujbei la biserică, în timp ce popii făceau toate alea ale lor, știu că dintr-o dată m-au năpădit, așa ca o prăbușire de cer peste mine, imaginile din acel asfințit la Șoptireanca, cu mine, cu tata ridicat în picioare în docar, țipând. Amenințându-i și cu țiganii în jurul nostru privindu-l ca și cum atunci îl vedeau pentru prima dată, jurându-se că în viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
m-am văzut cu tata în trăsură la Șoptireanca, privind nedumerită în jur. Nu înțelegeam ce se întâmplase. De ce toată zarva aia? Fusese un stejar și o cruce. Nu mai erau acum. Erau flori. Era frumos și așa. De ce tot țipa tata la ei? - Pentru că mințeau, izbucni el în râs. - Și ce dacă mințeau? Cui îi păsa că ei mințeau! Cui îi păsa că ei mințeau să se apere, poate. Își apărau frica. Sau se răzbunau. Mă gândeam la toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum. Doar bucuria aceea a freamătuli că se întoarce acasă nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

ochii, nu-ți vine să crezi. Mi-a spus că bea apă toată ziua, ca să-și umfle burta și să uite de foame. Mi-era frică să-i strâng mâna Soniei, să nu-i rup cumva oasele pipernicite. Până acum, țipa tare și regulat și asta mă liniștea. Atât de regulat că am început să răsuflu în ritmul țipetelor ei. De câteva ori, însă, a tăcut și am crezut că se duce. Își lăsa capul pe covorul de paie, pieptul i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
mi s-au prins paie și am stat o clipă să le curăț. A fost o idee proastă. Fiecare pai cules cu două degete murdare marca două puncte roșii pe pantalonii mei până atunci curați. Ia-l odată, ia-l, țipa Sonia, o să-l scap... Am băgat iar mâinile în dușul purpuriu, gata să prind bila care amenința să cadă. Mi-a trecut prin cap că Sonia pierduse foarte mult sânge și mi-am amintit că citisem undeva ceva legat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
1300 de metri, cei doi se loviră de ceva. O mulțime de săgeți scurte părură că le traversează trupurile. Căderea continuă, dar imediat urmă o altă serie de săgeți, încă și mai ascuțite și mai dureroase decât cele dintâi. Margareta țipă. Samuel ordonă imediat computerului să înghețe programul, iar saltul lor încremeni în gol. — Ce s-a întâmplat? întrebă speriată Margareta. — Ne-am lovit de ceva. Ești bine? Îți curge sânge. — Mă doare, dar nu-i mare lucru, o să-mi treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
trecut. Numai urși. Mințea, nu văzuse nici unul. Probabil că ai ce povesti - și fetele se așezau, își strângeau coapsele, își sprijineau coatele pe genunchi și își țineau bărbia în palme, aplecându-se în față. Sigur că da, spunea el aproape țipând din cauza zgomotului prea mare al boxelor, o grămadă. Își umezea buzele. Scenariile îl invadau. Scenarii frumoase, cu copci care îngheață imediat ce prinzi un pește în cârlig. Cu zece glutoni înfometați care dau târcoale stației meteorologice și rod antenele. Cu puiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
mângâiat pe cap ca să-l potolească. Pe urmă și-a trecut pe după ureche părul blond și a ridicat spre mine o față încruntată. Avea obrajii lungi și netezi, iar urechile, puțin ascuțite, o făceau să semene cu o vulcaniană. — De ce țipi așa? Vorbele ei mi-au trimis în nări un miros dulceag de parfum. Pe urmă mi-am dat seama că mirosul venea de la vecina din stânga, o femeie grasă și machiată cu verde, care privea scena rezemată de pervaz. - Am vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
să fac curcanul, eu să spăl pe jos, eu să-ți strâng ție jegurile... - De ce-ai făcut curcan? Curcan ne trebuie nouă? Nu ți-am zis să le faci o pizza? Sau să cumperi? - Sorine, ești nesimțit, nu mai țipa, zici că ești în autobuz, vrei să audă toată lumea cum țipi tu la nevastă-ta? Așa vrei? Ei, atunci stai cu Cornel al tău și beți până crăpați! Și mi-a închis. FIUL MEU O să am un fiu prost. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
strâng ție jegurile... - De ce-ai făcut curcan? Curcan ne trebuie nouă? Nu ți-am zis să le faci o pizza? Sau să cumperi? - Sorine, ești nesimțit, nu mai țipa, zici că ești în autobuz, vrei să audă toată lumea cum țipi tu la nevastă-ta? Așa vrei? Ei, atunci stai cu Cornel al tău și beți până crăpați! Și mi-a închis. FIUL MEU O să am un fiu prost. Într-o bună zi, o să vină la mine îmbrăcat într-o bluză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
interesa nici măcar dacă colegilor le e ciudă sau nu. În definitiv, e obositor să urăști, iar în ziua asta trebuia să iau o pauză și să mă bucur de rodul muncii mele. Magda nu m-a mai stropit, Andrei a țipat ceva mai încet, iar doamna director a promis că-mi va mări salariul. Am zâmbit și am fredonat Indiana toată ziua. Când am luat o pauză, pe la ora patru, mi-am comandat un meniu complet și m-am așezat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

la fel de plat ca și pieptul ei. Marie, în rolul lui Puck, tatona în mod clar, încercând să-și intre în rol; nu părea făcută pentru Shakespeare și bănuiam că avea să fie mult mai fericită făcând acrobații pe scenă și țipându-și replicile cu capul în jos. Bill fu un Bottom surprinzător de amuzant și înțepător, bravând tot timpul și nesigur. Duhurile erau jucate de o mână de tinerei drăguți, doi băieți, două fete, cam toți aspirând să devină cineva, dornici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bucătărie cu o cană de ceai în fiecare mână. Cine cântă? —The Go-Gos, zisei eu și, vâzându-l încă nedumerit, adăugai: Belinda Carlisle. —Belinda Carlisle? spuse Lurch, căruia îi pică fața, dar nu și cănile de ceai. —„Dați-mi un cowboy!“ țipa Belinda. „Păzea Geronimo, sunt pe urmele tale!“ —Mișto, nu-i așa, Lurchie? zise Bez întinzându-mi o cană. Nu prea sună a „Heaven is a place on Earth“2, nu? Exemplu tipic pentru tineretul de astăzi, îmi zise cu ironie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Sophie, cu tunsoarea ei scurtă și asimetrică și urechile mici și ascuțite părea că tocmai a scăpat și ea dintr-o pădure în stilul lui Dali. Purta o vestă pescărească micuță și niște pantaloni de armată exagerat de largi; vesta țipa pe ea, în ciuda faptului că avea corpul foarte mic, iar pantalonii îi atârnau sub talie și abia dacă stăteau pe șoldurile ei înguste. Era o imagine bazată pe jocul proporțiilor, care scotea în evidență faptul că era foarte subțire: priviți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]