6,958 matches
-
acea haină de neîmbătrînire, Oricât se schimbe lumea, de cade ori de crește, În dreapta-vă oglindă de-apururi se găsește: Căci lumea pare numai a curge trecătoare. Toate sunt coji durerii celei neperitoare, Pe când tot ce aleargă și-n șiruri se așterne Repaosă în raza gândirii cei eterne. Iar adevărul, ca și păcatul mumii Eve, De față-i pretutindeni și pururea aieve. {EminescuOpIV 388} O, STINGĂ-SE A VIEȚII... O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă, Să aflu căpătâiul cel mult dorit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsae Și pân-la mal durează o cale de văpae. Pe-o repede-nmiire de unde o așterne Ea, fiica cea de aur a negurei eterne. Cu cât lumina-i dulce pe lume se mărește Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cât toată lumea, de două ori mai mare, Își pierde-n ceruri capul, - în jos a lui picioare, Cum sufletul lui trece vuind prin neagră ceață, Cum din adânc ridică el universu-n brață, Cum cerul sus se-ndoae și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne, Și de cât toată lumea de două ori mai mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. "Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aprinde pe-orizon Pustiu de mări și stepe Și a lui farmec monoton M-a-nvins făr-a-l pricepe. {EminescuOpIV 451} MUȘAT ȘI URSITORILE Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii; ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordeiu ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fiind vorbesc de vremea veche. "Și lui ursit-am tot o viață bună "Și măsurată pe un pic de vreme, "Să aibă ziua soare, noaptea lună! Căci de ar fi încoronat de steme "Sau pe pământul gol de și-ar așterne Tot viață și tot moarte-o să se cheme. "Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, ne-nțeleapto! "Tu-i ceri durerea unei vieți eterne. {EminescuOpIV 454} " Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o! "Plinită e dorința ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că stema cea de fală E steaua României, iubită și regală. Presentul ține-n ochi-mi un testament deschis. Eu văd ce el într-însul cu graiu de foc a scris, Eu văd că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genesei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină Ca să domniască lumea ca ziua cea senină, Ca rosa cea vergină ce doarme și visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
larg, în lung? Cânți Românimea care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mării rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (Solemn): - Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s - ar putea să sucombe instantaneu. Arta nu poate schimba omul. Îi modifică însă unghiul prin care scrutează viața. Artiștii rămân marii făcători de sens ai vieții. Bate vânt de telenovele prin cultura mapamondului actual. Pe obrazul artei nu se aștern grimasele timpului. Scrisul relaxează aproape cât o înjurătură. În artă, ori valsezi, ori falsezi. Arta poate fi săgeata care pleacă din arcul unei insatisfacții majore. Autorul se clarifică prin receptori. Imediat, ori la depărtări de secole. În artă, estetica este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat - fapt ce nu-i stă bine - fiindcă peste toate i se așterne pe ochi un văl de tristețe... “Și-o fi adus aminte de cine știe ce episod din viața lui. Și poate n-o fi cel mai plăcut... Ori cine știe? O fi fost unul peste măsură de frumos și acum îl bântuie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și orice îndoială s-a risipit. Dintre toți cei prezenți acolo am fost singurul purtător al numelui Maynard, în afară de răposata mea bunică. După aceea, am discutat cu avocatul familiei și am devenit proprietarul formal al tuturor bunurilor. Apoi, m-am așternut pe treabă, ca să mă asigur că tatăl meu avea să se nască. Pentru un bărbat care știa sigur că această căsătorie urma să aibă loc, Marietta era, totuși, o fată surprinzător de greu de abordat. Mai avea un admirator, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
se agita împreună cu tot personalul... injecții, perfuzii până îl stabilizau. Acum revenise împreună cu fiul la spital pentru niște analize, l-a întrebat: - Mă mai știi? Întâi nu o recunoscuse, își amintea vag ceva din acele timpuri; peste memoria lui se așterneau niște idei confuze vizând acea perioadă. - Nu, nu cred să-mi amintesc! Dar răspunsul lui incert spunea contrariul. Încet gândurile i se sedimentaseră. Conștient, tot mai mult îi reveni în minte lumina gri care-l înconjura atentă... acum își rememora
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor de apă, care curând se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu îngrămădeală... serveau cereale cu lapte! Radu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate străbăteau mintea atât de întortocheată a omului, însă cei doi prieteni hotărâră atunci, pe loc, - Nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Iscoadele își făceau datoria anunțând la curtea domneasca și la Înalta poartă, cauza întârzierii, iar alaiul plecă să-și îndeplinească menirea și toate s-au împrăștiat, fiindcă se apropia vremea culesului grânelor, legumelor... apoi a fructelor și viilor până se așternea zăpada, când se depănau la gura sobei povești frumoase cu zmei, feciori de împărați, feți frumoși, Ilene Cosânzene și salvatori miraculoși, în timp ce, în altă cameră se năștea o fetiță minunată, ce va fi iubită de mama ei! Pe acele meleaguri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spre folosire sacra doctrină a sfântului Toma și să o răspândiți oricât de mult posibil, spre ocrotirea și cinstea credinței catolice, a binelui societății și a propășirii tuturor științelor [...]. Pentru restul, învățătorii aleși de voi cu discernământ să caute să aștearnă în inimile ucenicilor doctrina sfântului Toma de Aquino; și să sublinieze soliditatea și superioritatea acesteia, fiind de preferat mai mult decât toate celelalte. Academiile întemeiate de voi sau pe care le veți înființa, să explice și să apere această învățătură
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni. Doar creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
frizerul este Artistul și Creatorul, este ombilicul lumilor. Mari viziuni romantice sânt reluate aici grotesc și parodic, adică în singurul fel în care mai pot fi reluate : Să țeseți covoare din părul pe care l-am tuns și să le așterneți pe aeroporturi!/ Vă ordon. Să puneți în izvoarele tuturor nurilor numai săpun de ras și în toată lumea să curgă numai clăbuc. Ce știți voi ? Stelele sânt stropi de șampon săriți când vă spăl pe cap. / Nenorociților !/ Zorile sânt briciul meu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care nu vor să fie lovite cu nuiaua trebuie să fie îndemînatice. Cu un ac desfaci fâșii late și subțiri din tulpină. Din mijlocul ei scoți foi pentru cărțile sfinte, adică cele mai subțiri. Celelalte sunt pentru alte cărți. Le așterni și le unești cap la cap pe o masă puțin aplecată și le uzi cu apa lui Hapi, care e plină de mâl. Apa se scurge și mâlul lipește. Apoi pui alte foi de-a curmezișul și iar le uzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
colindă, după ea și celălalte au început să colinde. în bucătărie era cald, mirosul plăcut de ceai cu busuioc învelea atmosfera de pace divină creată de vocile blânde ale celor patru femei. Pe chipul Ramonei, de o blândețe serafică se așternu melancolia; la sfârșitul colindului frumoșii ei ochi jucau în lacrimi. -Sunt împrejurări când liniștea nu poate fi adusă de alții, ci trebuie să-ți cauți singură alinarea copila mea, i se adresă D-na Neli. Atunci Ramona, cu ochii plecați
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mulțumesc mult, Andrei. Lui Radu îi veni să plângă și atunci se întoarse cu fața la fereastră pentru a-și șterge lacrimile. Andrei, care observă, reuși cu greu să se stăpânească pentru a nu lăcrima. Preț de câteva minute între ei se așternu tăcerea. Andrei zise apoi: -Radu, n-ai vrea să mănânci, scoțând mâncarea din geantă, șnițel, lapte bătut, mere și suc. -Sigur că vreau, chiar mi-e o foame de lup. Acum Radu regreta ca a rugat-o pe Angela să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe chipul bătrânei doamne care devenise liniștit că nu s-a întâmplat nimic cu fiica ei, nu se putea citi nici mirare, nici spaimă, ci doar o lacrimă cursă pe obraz care fu ștearsă cu vârful degetelor. într ei se așternu tăcearea. Oana, care era o ființă miloasă și care nu suporta lacrimile cuiva, plângea liniștit. La un moment dat doamna Neli se aproprie de ea și mângâind-o pe cap, îi spuse încet: -Liniștește-te copila mea, nu ați făcut nici un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
în fața focului din sobă, care ardea liniștit. Seara coborî cu vălul ei fumuriu, doar la orizont. Luna printre nori se încăpățâna să-și mai păstreze încă o culoare viorie. O dată cu înserarea, gândurile lui Radu se mai risipiră și parcă se așternu o pace desăvârșită. în viață, anumite situații trebuie luate așa cum sunt și mai ales atunci când ele nu pot fi schimbate, își aminti Radu. Erau cuvinte spuse cândva de tatăl său și în care acum găsea atâta înțelepciune. El știa că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dialogul. Toți trei ascultau în tăcere. Colindătorii se auzeau pretutindeni, desigur copii. Cei mari încă nu porniseră, așteptau miezul nopții. întregul sătuc înconjurat de dealuri și păduri, acum părea un sat în miniatură. înainte cu o zi, peste el de așternuse zăpada, o adevărată lume de basm. Colindele și veselia copiilor îi făceau pe cei mai în vârstă să se întoarcă undeva în negura vremii, unde copilăria lor se mai păstra încă. Pe cerul, de un albastru intens, printre stele clipitoare
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]