6,323 matches
-
o cercetare mai atentă și despovărați de multe din prejudecățile subtile sau mai puțin subtile ale rațiunii noastre „cea de toate zilele”, își trădează adevărata semnificație. Astfel, dacă „viața are ca scop prim însăși viața”, ne aflăm în plin raționament absurd, deoarece felul nostru esențial de a gândi, legea fundamentală a rațiunii, filozofiei și a fizicii este, după cum se știe, „legea cauzalității”: nici o cauză fără efect, orice efect are, cu necesitate, o cauză, chiar și dacă ascunsă unui ochi neexersat sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
știe, „legea cauzalității”: nici o cauză fără efect, orice efect are, cu necesitate, o cauză, chiar și dacă ascunsă unui ochi neexersat sau superficial. Ei bine, ce „o fi vrut” Providența, Desenul Divin, când ne-a aruncat în acest cerc, joc absurd, înzestrându-ne cu o „lege absurdă”? De ce oare cauzalitatea... această splendidă, magnifică „descoperire” a geniului, a creierului uman, funcționează și ne guvernează toate actele și legile, când e vorba însă de ceea ce ne „interesează” în primul și ultimul rând, adică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
efect, orice efect are, cu necesitate, o cauză, chiar și dacă ascunsă unui ochi neexersat sau superficial. Ei bine, ce „o fi vrut” Providența, Desenul Divin, când ne-a aruncat în acest cerc, joc absurd, înzestrându-ne cu o „lege absurdă”? De ce oare cauzalitatea... această splendidă, magnifică „descoperire” a geniului, a creierului uman, funcționează și ne guvernează toate actele și legile, când e vorba însă de ceea ce ne „interesează” în primul și ultimul rând, adică „sensul existenței noastre pământești”, Divinitatea își
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ce omului i s-a dăruit frumoasa, miraculoasa rațiune pentru toate treburile și calculele sale multiple și necesare și... de ce, când e să-și pună, sărmanul muritor, problema-problemelor, sensul propriei, unicei sale vieți, este „trimis”, aproape cu brutalitate, în prăpastia absurdului cel mai net, mai ireductibil, mai „rânjitor”?! Sigur, cum o spuneam, cele trei mari religii care descind din Abraham, mozaică, creștină și mahomedană, au „expediat” iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator pentru soarta și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Omul - secolul trecut a demonstrat-o cu o forță inimaginabilă pentru locuitorii altor secole! - se poate adapta nu numai unei tiranii, ci și, cum a arătat-o experiența teribilă, infernală a lagărelor naziste și staliniste, unor condiții de existență aproape absurde. Dacă nu absurde de-a dreptul... Factorul „timp” este, mai ales, decisiv; dacă un om sau o colectivitate pot rezista - și chiar lupta, în varii forme, de la împotrivirea fățișă la cea pasivă, ascunsă, uneori la fel de eficientă, dacă nu mai mult
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a demonstrat-o cu o forță inimaginabilă pentru locuitorii altor secole! - se poate adapta nu numai unei tiranii, ci și, cum a arătat-o experiența teribilă, infernală a lagărelor naziste și staliniste, unor condiții de existență aproape absurde. Dacă nu absurde de-a dreptul... Factorul „timp” este, mai ales, decisiv; dacă un om sau o colectivitate pot rezista - și chiar lupta, în varii forme, de la împotrivirea fățișă la cea pasivă, ascunsă, uneori la fel de eficientă, dacă nu mai mult decât cea directă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
etc., legați de dictator și din pricina penuriei imense de hrană, medicamente și chiar de banale, firești obiecte și materiale necesare oricărei familii. Iar „nostalgia” unora după dictatură - care, probabil, unor comentatori din străinătate, chiar și multor români, li se pare absurdă, dacă nu un semn „de întârziere civică a poporului român!” - este perfect explicabilă din acest punct de vedere, al acestei „realități” a „răscolirii straturilor populației”, care a subîntins, vreo două decenii, societatea noastră și ale cărei urme, uneori violente, ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
purulente și sângerânde, se fac simțite la un deceniu după căderea ceaușismului. Mineriadele sunt doar exemplul flagrant și grosolan al acestei „psihologii de mase”; aproape în toate sectoarele se face simțită acestă „anarhie liniștită”, sesizabilă mai ales în jurul uriașelor și absurdelor „obiective industriale”, metalurgice sau chimice, paralizate din lipsă de comenzi, de materii prime sau, cum e cazul unor fabrici de mașini, de propria rămânere în urmă tehnologică. (Ceaușescu vindea multe asemenea produse fabricate în țară, prin contracte mai ales politice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o operă. Cultul „răbdării”, în existență, dar și în operă, acel calm temperamental, organic ce trebuie să se opună „neastâmpărului” actual, fuga după originalitate cu orice preț, excesivul cult al „noului” ce se face printr-o extravaganță tehnică, tot mai absurdă, tot mai panicată - izvorâtă din „metodele și spiritul” suprarealismului, el însuși aflat într-un manierism fără orizonturi! -, „panică” creatoare care a dus, în a doua jumătate a secolului XX, la spargerea formelor clasice creative și constitutive în literatură, pictură și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o human bomb va merge să-l găsească în orașele lui, printre civili... Atunci când nu mai ai viitor, când nu te mai poți proiecta în timp, când fiecare zi seamănă cu precedentele, ultima clipă îi va reda oare un sens absurdului? După politică, trupul economizat, apocalipsa, lupta fără cruțare. Orice acțiune care poate garanta o mică sumă de bani supraviețuitorilor. Membrii familiei vor avea niște bănuți, ceva care să le permită să se mute cât mai repede (locuința familiei riscând să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
război sau la adresa statului îl îngrețoșează. Dar că semnatarul unui manifest contra colonizării Iudeii și Samariei revelează adevărata fire de antisemit, sau de self-hating Jew "de altfel se știa de multă vreme acest lucru" nu i se pare o ipoteză absurdă. Omul Luminilor face lampa mai mică atunci când se întoarce acasă. E omenește, cum se zice. Captivați cum erau de visul unei umanități light, fără mămică și grai local, care se autogenerează, înaintașii noștri ne-ar fi fost de mare ajutor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și burtosul doctor Rizescu a luat măsuri ca să se înarmeze o companie cu lopata de infanterie și o altă companie cu măturoaie și cu hârdaie cu apă, ca să poată curăți urechile domnului căpitan..." Nici o toleranță pentru generalul Tell, mărginit și absurd. Din aspra experiență a rezultat fragmentul Mergând spre Hârlău (cu o trimitere la dramaturgul Ronetti-Roman), text încorporat în O istorie de demult. La 25 iunie 1913, locotenentul Sadoveanu, mobilizat la regimentul "15 Infanterie" (Fălticeni), se referea în jurnalul de campanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Soldatul din foișorul de la expoziție, care șade acolo de pază, în vremea căldurilor verii, într-o lene lungă și improductivă. Ca să-și omoare vremea a alcătuit o jucărie, o morișcă care poartă doi omușori, când adie vântul. Din lenea aceasta absurdă, dintr-o dată intră în războiu, ca și cum ar fi căzut într-o vâltoare. Ion Ionescu jurnal de agricultură, 1857*. Spre a scoate râncezeala din unt și untură se pune la un litru de unt sau untură 23-30 picături de colorură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Petru al II-lea lui Iancu de Hunedoara ca să aibă un punct de rezistență în lupta cu turcii, firesc ar fi fost să existe un condominium moldo-unguresc, din moment ce un domn moldovean și nu unul muntean cedase cetatea lui Iancu. Absurdă este și ipoteza potrivit căreia Chilia a constituit baza de operații a lui Țepeș în timpul luptelor din iarna 1461-1462. Baza de operații presupune un loc central, unde se concentrează trupele, unde sunt înmagazinate armele și proviziile. De aici se pornește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tabără de două luni. Dacă istoriografia comunistă considera că Ștefan cel Mare a fost trădat în mod sistematic de boieri, în istoriografia „postrevoluționară” s-a ajuns la încheierea că țăranii l-au trădat, l-au părăsit pe Ștefan. Această interpretare absurdă s-a inspirat tot din relatarea lui Baltazar de Piscia, forțând însă limitele unei interpretări decente și pertinente. Planul sultanului era acela de a ataca Moldova din sud, cu oastea otomană. Tătarii ar fi putut să treacă Nistrul la Cetatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a lăudat „față de ai săi și față de turci” că l-a învins pe regele polon. Bătălia din Codrii Cosminului a fost dată și câștigată de turci, de tătari și de muntenii, care veniseră în ajutorul lui Ștefan. Afirmația este absurdă, pentru că nu se sprijină pe nimic. Într-unul din letopisețele noastre se spune că au fost 2.000 de turci și nici o altă sursă nu amintește câți tătari și câți munteni au venit în Moldova. Este totuși de mirare, cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aparțin cuplului Dumnezeu și Sfântul Petru, considerați de G. Călinescu „niște abstracțiuni”, fără proeminență caracterologică. Scoaterea acestor figuri tutelare din scenariul inițiatic duce la imposibilitatea analizei și decodarea rolului lor este clasată în mod eronat: „niște bătrâni cu purtări adeseori absurde și nepotrivite cu vârsta lor”. Tocmai senectutea sub care se întrupează cele două divinități trebuie să atragă atenția, cunoașterea acumulată are valori maximale și conferă un statut superior la nivel spiritual. Purtările absurde și în dezacord cu vârsta (!) trebuie raportate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mod eronat: „niște bătrâni cu purtări adeseori absurde și nepotrivite cu vârsta lor”. Tocmai senectutea sub care se întrupează cele două divinități trebuie să atragă atenția, cunoașterea acumulată are valori maximale și conferă un statut superior la nivel spiritual. Purtările absurde și în dezacord cu vârsta (!) trebuie raportate la norma rituală, și nu la contingentul marcat de cenzura socială. Intrarea în dimensiunea atemporală a miturilor este sugerată de hierofa- niile posibile în orice moment: „Dumn’ezo cu Sîmp’etru umbla pă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sosească în aceeași zi cu al doilea avion special, partea sovietică voind ca să aibă o aterizare în avans de minim o oră față de nava prezidențială. După trei zile de tensiuni și blocaj, după ce în mod neinspirat Nicolcioiu utilizase și argumentul absurd al vârstei, șeful delegației sovietice ne-a amenințat cu amânarea vizitei. În situația respectivă, seara după cina de la reședința delegației, l-am invitat la o convorbire colegială pe reprezentantul protocolului M.A.E. sovietic din delegație: Vladimir, noi doi suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prin blestematul tratat Ribbentrop-Molotov și dominat de dorința revenirii Țării la limitele României Mari. Am decis atunci să copiez pentru documentarul personal întregul prim număr al revistei "Glasul" Era un adevărat eveniment ca sub puterea sovietică să se spargă dogma absurdă de tip stalinist de a interzice unei populații, denumită Republica unională sovietică Moldova, era o redeșteptare a sentimentelor nobile de patriotism ale unui număr de intelectuali care s-au folosit de ideile lui Mihail Gorbaciov glasnosti și perestroica pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
adânc în pământ, la sute și mii de metri, scoate tone de minereu la suprefață, pe care îl prelucrează pentru a obține câteva lingouri de aur, iar apoi îngroapă din nou aceste lingouri în tezaurele Băncilor Centrale. Un enorm efort absurd, spune Keynes, cu scopul unei stabilități și încrederi monetare ce poate fi obținută de la instituții credibile și solide. Ce se întâmplă, însă, când instituțiile pe care Keynes le dorește ancore monetare în locul aurului, își pierd credibilitatea ? Răspunsul la această întrebare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
putea recompune din ele o imagine a lumii fără să o strâmb. Începeam să descopăr cu teamă că trăiam într-una din cele mai rele lumi posibile, una a minciunii împinse până la grotesc, care trebuia "citită" pe dos, o lume absurdă și fără scăpare, în care singura speranță putea fi moartea lui Ceaușescu. E adevărat, n-aș fi avut poate curajul să înțeleg toate astea, deși le vedeam tot mai clar, dacă nu v-aș fi întâlnit în acei ani. M-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sens ideea de a trăi poetic. Ci a trăi, pur și simplu. Oricât de mare artist ai fi, nu poți trăi pe deasupra lucrurilor. E ca și cum ar trebui să sapi mereu o galerie. Trebuie să mergi mereu înainte. Orice evadare e absurdă. Poezia este însăși lupta cu existența. Existența e existență, e sânge și carne, e trăire, gând, suferință, dor, nebunie, iar basmul e basm... Cam asta e! Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rămânând din realitatea în care tu ai trăit doar o fărâmă care poate conta sau nu în ceea ce tu va trebui să însemni când nu vei mai fi. Viața mea s-a derulat uneori calm, ca într-o absență virulența absurdă a întrebărilor, agresiv, așa cum sunt umbrele când nu-ți dai seama că ele devin materiale, vii, aidoma ție, derulată de la început într-o banală existență, la țară, la Coșula, unde mi se părea că începe și se sfârșește lumea, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
teatru scurt, teatru într-un act, în mai multe acte, scenarii dramatice, ca un exercițiu continuu, pentru a crea identități clare, caractere, destine de care aveam nevoie în proza pe care încercam să o scriu. De la teatrul real, la teatrul absurd, de la personaje cu identități evidente, puternice, la personaje comune, ca în piesa Cațavencii, teatrul pe care-l scriu își dorește, desigur, și un ochi de afară, pentru a se așeza pe scenă. Acest lucru îl va putea face numai un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]