10,749 matches
-
nu și-a clădit viața cu un scop anume, Îi este cu neputință să dispună de fiecare fapt În amănunt. Îi este cu neputință să Îmbine crîmpeiele Într-un Întreg aceluia care nu are În minte forma Întregului. De ce să admiri culori, de vreme ce nu știi să pictezi?...Arcașul trebuie să știe Întîi unde țintește, iar apoi să-și pregătească mîna, arcul, coarda, săgeata și mișcările. Sfaturile noastre dau greș, Întrucît n-au țintă și țel. Nici un vînt nu suflă pentru cei
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dovezile false ale unei mii de martori mincinoși. * „Aceleași lucruri pot fi morale sau imorale; intreresează motivul sau modul În care sînt săvîrșite.” (L.A. Seneca) Marele filosof ne dă și un exemplu concludent: „Cineva stă la căpătîiul unui bolnav: Îl admirăm. Dar dacă face acest lucru să-l moștenească, e un vultur care așteaptă cadavrul”. * „Cel mai strălucit merit este să poți să faci rău și să nu vrei.” (P. Syrus) Însă, pentru a atinge această performanță trebuie să ai capacitatea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
urîte ale lucrurilor, sau cele pozitive/frumoase. Este cert Însă că omul datorează conștiinței orgoliul de a fi singura ființă capabilă de a se cunoaște În așa măsură, Încît să se poată detesta, la nevoie, sau, dimpotrivă, de a se admira. Păcatul, pedeapsa și iertarea „Nu doar cel care a furat, dar și cel care a primit ( În păstrare) să fie arestat.” (principiu juridic) Cerința aceasta este justificată: cum să nu-l considerăm complice la faptă de vreme ce, primind un lucru despre
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de mîine” (L.A. Seneca). * „CÎnd se mînie, omul se află În afara trupului său.” (P. Syrus) Evident În afara trupului spiritual, unde „Înfrînarea” se luptă mereu cu „incitarea”. * „Cel care n-a știut niciodată să se limiteze, n-a știut niciodată să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui punct de vedere intelectual cu privire la „sentimentul admirației”, care este considerat un atribut al profunzimii cunoașterii, și nu al entuziasmărilor facile. Totuși, nu putem nega și posibilitatea unei apariții spontane a stării de admirație, ca
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
puțin” (idem). * „Orice om pe care Îl Întîlnesc Îmi este superior Într-un fel oarecare. De aceea Învăț pe lîngă dînsul.” (R.W. Emerson) În ultimă instanță, sufletul nostru are nevoie de sufletul celuilalt, adică de omenie: „Ești om cît admiri și În măsura În care admiri” (Mihai Ralea). * „Ești Însuți ce păstrezi În suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut.” (N. Iorga) Adică recunoștința față de Împlinirile pe care le-ai realizat prin alții: „Regăsesc mereu - spune Gog - bucăți și fragmente care provin
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
om pe care Îl Întîlnesc Îmi este superior Într-un fel oarecare. De aceea Învăț pe lîngă dînsul.” (R.W. Emerson) În ultimă instanță, sufletul nostru are nevoie de sufletul celuilalt, adică de omenie: „Ești om cît admiri și În măsura În care admiri” (Mihai Ralea). * „Ești Însuți ce păstrezi În suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut.” (N. Iorga) Adică recunoștința față de Împlinirile pe care le-ai realizat prin alții: „Regăsesc mereu - spune Gog - bucăți și fragmente care provin din afară: i-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
unui soldat al epicurismului, o uniformă croită pentru el de Valla dintr-o altă stofă decât a hainelor sale. De unde un elogiu adus jubilărilor celor mai așteptate, firește, dar și altora... A bea vinuri bune, a mânca mâncăruri fine, a admira frumusețea bărbaților și a femeilor, a te bucura de sănătate, a-ți exersa din plin cele cinci simțuri, a pleda pentru lux, de acord. Numai că Beccaldi încarcă barca ceva mai mult: el celebrează adulterul, sexualitatea liberă, plăcerile trupești; critică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
franceză) și egipteană de către Muzeul de Artă (Glyptothek) din Copenhaga, unde de curând s-a încheiat construcția unui nou corp de clădire, proiect în valoare de un milion de dolari, finanțat tot de fundație. Aici este locul unde se pot admira cele mai multe dintre sculpturile lui Rodin, adunate într-un singur loc alături de celebre picturi și sculpturi semnate de Degas, Van Gogh sau Monet. Înșiruirea este desigur seacă și ar fi interminabilă, fiindcă la fel de bine ar trebui amintite și statuile române sau
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
a lor - complet imprevizibile. Dar capacitatea și curajul de a înfrunta și asuma riscul este una dintre premisele succesului. Liderii carismatici îndrăgesc riscul, acesta fiind fundalul fiecăreia dintre acțiunile și întreprinderile lor. Această caracteristică le sporește carisma, întrucât oamenii obișnuiți admiră și valorizează indivizii care își asumă riscuri. Liderii carismatici abordează strategii neconvenționale în obținerea succesului: tipuri noi de organizare a oamenilor și afacerii, stil diferit și unic de vestimentație și prezentare, etc. Liderii carismatici se auto-promovează. Ei își prezintă și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de cabinet” a erudiților și filologilor.) Ce poate fi mai bărbătesc și mai actual (firește, în înțelesul aristotelic al acestui termen) decât pildele antice? Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct sau cu un minim de retorică indirectă lucruri esențiale și presante. Aceasta nu înseamnă deloc că ar fi „antipoetice” sau „prozaice” în spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
toate imputările de uscăciune, inumanitate și altele de acestea, care i se aduc totdeauna (și pe care, de pildă, lui Caragiale i le-au adus nu numai detractorii cei mai inepți, dar și unii critici de seamă care l-au admirat) nu au nici un fel de sens. Din aceeași eroare, alții încearcă să-i absolve pe marii autori comici, atribuindu-le fără rost sentimente „adânc omenești”, pe care le vor fi avut, desigur, în viață, dar care sunt străine de creația
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
eufemism. Ar fi destule de spus despre naturalism, dar nu e locul aici; ce vreau să subliniez cu riscul de a scandaliza este că antinaturalismul poate da opere remarcabile, chiar geniale (sau aproape), dar nu opere cu adevărat mari. Îl admir enorm pe Kafka, unul dintre cei mai importanți scriitori ai timpului nostru, ale cărui premoniții vizionare îl apropie într-adevăr de Dostoievski și a cărui operă e plină de tulburătoare poezie. Dar a-l așeza la același rang cu Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
înseamnă altceva decât ori un clișeu școlar eminescianizant, ori dimpotrivă o mare dorință de paradox, având ca rezultat aceeași neașteptată enormitate. Iar faptul că alt critic citează drept convingătoare asemenea... cum s-o mai numesc?... asemenea fantasie, înseamnă doar a admira fără a cugeta. Poetul cu care în adevăr are Bacovia o structurală afinitate este, așa cum tot Svetlana Matta o spune cea dintâi, Georg Trakl.* Iar această afinitate apare mai evidentă în perioada ultimă a lui Bacovia, în special, în Stanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exces de prudență se pot rata mari șanse. Nu numai șanse materiale, dar și (ceea ce multora poate că nu le spune nimic) mari șase morale. În definitiv, de patru secole de când râdem de Don Quijote nu încetăm totuși să-l și admirăm. Pe cât e ingeniosul hidalgo de ridicol, pe atât e totuși și de impunător, în vreme ce toți cuminții aceia care-l batjocoresc sunt nu ridicoli, dar derizorii. Chesterton a scris o carte, The defendent, în care se face apărătorul unei serii de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
simțul practic nu înseamnă neapărat îndemânare mecanică, nici dibăcie în afaceri, nici eficiență în achiziționarea de bunuri. Nici nu le exclude, bineînțeles. Un om superior, de obicei, nu e arghirofil, dar niciodată nu disprețuiește banul (dispreț de altfel totdeauna ipocrit). Admir, spre o pildă, la Schopenhauer, între altele, și prompta siguranță cu care, aflând că banca din Frankfurt, la care își avea depusă averea lichidă, era în pragul falimentului, s-a repezit de la Veneția și în câteva zile, retrăgându-și la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rămas o debutantă! Ca să revin la muzică: cei mai mulți amatori cu nivel estetic elevat dau batjocoritor din umeri când e vorba de operă, în special, de operă italiană. Dar Don Giovanni nu e altceva decât operă italiană. Iar Stendhal și Schopenhauer admirau fără jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin, devenită marchiză de Cambremer, persoană foarte à la page în materie de muzică, îl disprețuia de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin, devenită marchiză de Cambremer, persoană foarte à la page în materie de muzică, îl disprețuia de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care-l admira și-l cânta bine; dar într-o zi, din întâmplare, a aflat de la cineva al cărui nivel estetic avea o altitudine recunoscută că Chopin e un mare muzician; atunci a căzut pe gânduri și, cum ar veni, l-a reconsiderat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-și cu ostentație admirația pentru Bizet! Și ce admirabil compozitor e Verdi! ISPITA JURNALULUI Am, în genere, o destul de scăzută stimă pentru genul jurnalului intim. „A ține un jurnal” mi s-a părut totdeauna un lucru destul de suspect. Bineînțeles, bineînțeles, admir și eu ca toată lumea și le reiau deseori la lectură jurnalele unor Benjamin Constant, Jules Renard, Tolstoi, Gide, superioare mostre ale cunoașterii de sine și de lume, atingând o înaltă „stepenă” de artă prin testimoniul lor de cunoștință și de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Pace sunt multe lungimi și în Comedia umană multă retorică și lipsă de gust decât să cuprinzi sensul vast și profund al acestor opere grandioase și geniale. În genere, e mult mai ușor să pari inteligent negând și contestând decât admirând. Cine admiră poate avea aerul unuia care se îmbată cu apă rece și eventual se lasă lesne amăgit. E adevărat că ceea ce admirăm ne definește și că nu rareori admirațiile noastre ne dau, cum se zice, de gol. Cine admiră
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
multe lungimi și în Comedia umană multă retorică și lipsă de gust decât să cuprinzi sensul vast și profund al acestor opere grandioase și geniale. În genere, e mult mai ușor să pari inteligent negând și contestând decât admirând. Cine admiră poate avea aerul unuia care se îmbată cu apă rece și eventual se lasă lesne amăgit. E adevărat că ceea ce admirăm ne definește și că nu rareori admirațiile noastre ne dau, cum se zice, de gol. Cine admiră pictura, să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
opere grandioase și geniale. În genere, e mult mai ușor să pari inteligent negând și contestând decât admirând. Cine admiră poate avea aerul unuia care se îmbată cu apă rece și eventual se lasă lesne amăgit. E adevărat că ceea ce admirăm ne definește și că nu rareori admirațiile noastre ne dau, cum se zice, de gol. Cine admiră pictura, să nu zic de gang, ca să nu iau un exemplu prea grosolan, dar a lui Bernard Buffet, de pildă, degeaba mai admiră
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
admirând. Cine admiră poate avea aerul unuia care se îmbată cu apă rece și eventual se lasă lesne amăgit. E adevărat că ceea ce admirăm ne definește și că nu rareori admirațiile noastre ne dau, cum se zice, de gol. Cine admiră pictura, să nu zic de gang, ca să nu iau un exemplu prea grosolan, dar a lui Bernard Buffet, de pildă, degeaba mai admiră și pe un Cézanne sau pe un Picasso; pentru mine cel puțin și cel puțin în această
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
admirăm ne definește și că nu rareori admirațiile noastre ne dau, cum se zice, de gol. Cine admiră pictura, să nu zic de gang, ca să nu iau un exemplu prea grosolan, dar a lui Bernard Buffet, de pildă, degeaba mai admiră și pe un Cézanne sau pe un Picasso; pentru mine cel puțin și cel puțin în această materie, respectivul admirator e compromis, ca și altul care ar admira în literatură totodată pe Cronin și pe Joyce sau Proust. Adaug imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exemplu prea grosolan, dar a lui Bernard Buffet, de pildă, degeaba mai admiră și pe un Cézanne sau pe un Picasso; pentru mine cel puțin și cel puțin în această materie, respectivul admirator e compromis, ca și altul care ar admira în literatură totodată pe Cronin și pe Joyce sau Proust. Adaug imediat că tot atât de compromis îmi pare și unul care fiindcă îl admiră (sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cel puțin și cel puțin în această materie, respectivul admirator e compromis, ca și altul care ar admira în literatură totodată pe Cronin și pe Joyce sau Proust. Adaug imediat că tot atât de compromis îmi pare și unul care fiindcă îl admiră (sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]