24,560 matches
-
mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios al proprietăresei și nesimțirii birocratice a personalului telefonic de la aeroport. Și când a urcat la mine, m‑a anunțat zâmbind: - Plecăm acasă mâine În zori. De la San Juan Încolo sunt locuri berechet, pentru că e Ziua Recunoștinței. Problema era zborul până la San Juan. Dar le‑am spus că e o urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aflat În cale. - Nebunul orașului, Îl botezase Rosamund. Nu va mai trebui să mă tem de el când mă duc sau mă Întorc de la farmacie. La vastul hambar de metal verde, Întins pe câteva mii de metri pătrați, care era aeroportul, Rosamund m‑a ajutat, pe mine, bolnavul, să mă instalez În scaunul cu rotile care mă aștepta. Ședeam În el, cu o senzație de imbecilizare și semnam În poală cecuri de voiaj, ca să plătesc taxele de ieșire. Simțeam că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar ordonat În obiceiuri, s‑a așezat să‑și satisfacă o necesitate naturală - cea de zi cu zi - și a fost Împușcat de un asasin pitit În cabina de closet alăturată; a murit pe loc. Rosamund stăruia să mergem de la aeroport direct la spital. Dar eu Îi ceream să ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce febră mare aveam - nu urmăream decât să demonstrez că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la poarta destinului. Iubiți telespectatori, sunt Valerian Cric pentru TVR 1. Virginia, ai legătura în studio. Bună seara. Acesta a fost Valerian Cric, corespondentul nostru special, din cartierul Pajura. Tot în cursul zilei de azi, în jurul orelor 16:00, la Aeroportul Otopeni a sosit o delegație oficială a Marilor State, aflată într-o vizită oficială la București la invitația prim ministrului României. Delegația a fost întâmpinată la Otopeni de ministrul de externe, ministrul transporturilor, ministrul de interne, numeroși secretari de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Te-am iubit dintotdeauna. — Mă gândeam..., am ezitat eu. — Spune-mi toate gândurile, a zis Resi. — Poate că Mexicul nu e chiar ceea ce ne trebuie nouă, am zis eu. — Oricând putem pleca mai departe, interveni Kraft. — Poate că... acolo, la aeroportul din Mexico City..., am început eu, poate că putem lua imediat un alt avion... Kraft a pus jos revista. — Și să mergem unde? a întrebat el. — Nu știu, i-am spus. Pur și simplu să mergem undeva foarte repede. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fu prima salutată printr-o înclinare a capului. — Totul e în ordine, Melanie? Da, mulțumesc. Tocmai eram într-o întâlnire legată de decor. Arătă către Bez și electricianul șef. —Și Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și simplu inacceptabil, spuse Philip Cantley cu asprime. Își strânsese părul grizonant într-o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MM, cel puțin amuzată. Philip Cantley, neștiind cum să reacționeze, alese cale bunului simț și nu făcu nimic; Violet părea complet absorbită. Știu textul ca pe apă, spuse ea cu mândrie. —Ți-ai învățat replicile în taxi, pe drumul de la aeroport? Sugeră Hugo. —Foarte bine. Și Hazel îl știe, spuse MM calm, ignorându-l. Asta o să ușureze foarte mult lucrurile. Cine e Hazel? întrebă Violet, într-o doară. — Draga mea, interveni Hugo voios. Ce minunăție ne așteaptă. *** —Are ceva Philip Cantley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața ca un vânt înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până când primul semafor al orașului îi opri avântul și reduse viteza la o lentă înaintare metru cu metru. Când se dădură jos în Piața Independenței, durase tot atâta timp să ajungă acolo cât le trebuise să zboare din selvă până în aeroport. Se lăsară să cadă pe terasa unui bar și cerură două sticle de bere foarte rece. Foarte rece! E atât de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă și îmbietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de rapid distrugând tot, marile corporații au reacționat, arătându-și cu claritate nemulțumirea din pricina unei asemenea „recomandări“. Dos Reis a menționat mediul înconjurător și protejarea acestuia. Câteva luni mai târziu, Brazilia a solicitat de la Banca Mondială un împrumut pentru extinderea aeroportului Galeao, din Rio de Janeiro, iar reprezentantul american la Bancă, Robert Wieczorowski, a ridicat obiecții, argumentând că: „Nu s-a prevăzut o protecție adecvată a mediului înconjurător“. În ultimul timp, a respins din nou o altă încercare de împrumut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Sunteți sigur? Pe deplin, spuse apăsat jurnalistul. O avionetă n-are autonomie de zbor ca să facă un drum dus-întors de la frontieră. Ca să se întoarcă, ar avea nevoie să aterizeze și să-și umple rezervoarele. Și pe aici, nu e alt aeroport decât la Santa Marta. — Bine, admise Inti Ávila. Să excludem avionul. Ce altceva ar putea fi? — O șalupă. Dar pare puțin probabil. Să vii în șalupă înseamnă să te expui la atacuri de pe mal. Și să-i cauți pe yubani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la baza americană, acestea erau atât de multe la număr Încât unele nu erau inspectate, iar inspecția care era totuși făcută era deseori sumară, În cel mai bun caz. Cât despre avioane, nici să nu vorbim; aterizau și decolau de pe aeroporturile militare din Villafranca și Aviano după bunul loc plac, Încărcând și descărcând orice pofteau. Când Brunetti Întrebă de ce erau atât de multe transporturi, Ambrogiani explică gradul de implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Brunetti Îi auzi porecla, se trezi c-o răsucește În minte ca pe-o mantră: Pippo Patta, Pippo Patta, Pippo Patta. — Poate ni te-ai alătura, Augusto, Întrebă el, ignorându-l pe Brunetti. Nu, nu, trebuie să ajung la aeroport. Mă așteaptă soția pentru cocteiluri, după care, precum ți-am spus, avem musafiri la cină. Trebuia să-i fi spus lui Patta și numele acestor musafiri, căci simpla aducere aminte a puterii lor magice fu Îndeajuns să-l facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îl Îmbrăcă, apoi Îl ajută pe Viscardi să-și ia haina pe el. — Plecați acum? Viscardi Îl Întrebă pe Brunetti. Vice-questore-le merge la Corte Sconta pentru prânz, dar eu merg sus către San Marco, de unde pot lua o barcă spre aeroport. Vă Îndreptați În direcția aceea, din Întâmplare? — Păi, da, Într-acolo merg, signor Viscardi, minți Brunetti. Patta merse În față cu Viscardi până ce ajunseră la ușa principală a Questurei. Acolo, cei doi dădură mâna și Patta spuse că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
potențial comic de netăgăduit. —Sally nu putea să-și aleagă un moment mai prost, a continuat ea făcând o ultimă și firavă încercare de împotrivire. — Asta e și părerea lui Frances, draga mea. Ei, deci când să te așteptăm la aeroport? Capitolul 3tc " Capitolul 3" Îmbrăcată în Armani și încălțată în Manolo, în fața bisericii, în ziua nunții, Alice era bucuroasă fiindcă se întorsese acasă. Uitase cât de frumoasă putea să fie Anglia. Și, în special, ținuturile din vest. În ziua respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei era scris incorect. Amanda s-a uitat invidioasă la o mamă superbă și la copilul acesteia care coborâseră de la clasa de lux și care erau așteptați de un șofer în uniformă care i-a scos cu eficiență afară din aeroport. Amanda și-a promis că, de fiecare dată când ea și copilul ei vor zbura peste Atlantic, vor avea parte de același tratament. Între timp, ziarista s-a îndreptat, împotriva voinței, spre autobuzul expres de Heathrow. Și-a verificat mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lunii lui Cuptor, se suise pe cer în cumpăna amiezii și lumina dogoritor. Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija lui Carmen și Avel, Emil a fost transportat la Aeroportul Otopeni... și, cu aeronava pe direcția Canada, a părăsit țara. - Du-te, băiete... du-te la copilașii tăi, acolo, peste mări și țări... Dumnezeu știe dacă ne vom mai revedea vre-o dată!... i-a spus atunci Iorgu. Și, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu atât mai tare râdeam. Era chiar mai ceva ca În liceu, când, În troleibuz, prietena mea cea mai bună Îmi arătase un deget ca să mă Înveselească după ce luasem un trei la fizică. A doua zi l-am condus la aeroport. Ca și cu o zi Înainte, era abătut și bătrân. Strâns cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea În curând. Tot drumul Înapoi spre casă de la aeroport am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la aeroport. Ca și cu o zi Înainte, era abătut și bătrân. Strâns cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea În curând. Tot drumul Înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care Îl căscase Între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut cură- țenie generală, ca să nu am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
murmur eu În timp ce Jean-Claude a dispărut În laptopul lui, pe care Își consultă agenda Încărcată a zilei. Am simțit un fel de bucurie sinucigașă când am văzut scă- unelele de mașină ale copiilor În ziua când m-a luat de la aeroport. — PĂcat, am blufat eu, pentru că Îmi plăcea de tine. Aș fi putut să te iau de bărbat. — Dar poți să mă iei de bărbat, Îmi spusese el foarte serios. De acum Înainte faci parte din viața mea. Dar din viața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
recuperez Întârzierea nemaitrecând pe la Delia să-mi las bagajul. l-am lăsat la recepție, gândindu-mă s-o sun mai Încolo pe amica mea și s-o rog să vină să-l recupereze când va putea. În timp ce așteptam taxiul pentru aeroport mi-am amintit deodată de peripețiile din acea noapte. Totul fusese atât de viu Încât părea Îndoielnic să fi fost doar un vis. Pretextând că mi-am uitat Încărcătorul În cameră, am cerut Înapoi cheia de la recep- ție și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de perete simplu, În două cuie, iar zidul din spatele tabloului era intact și nu conținea nici un fel de ușiță sau spărtură. Sigur, totul fusese doar un vis ! Din fericire traficul a mers bine și am ajuns În timp util la aeroportul Dorval, unde se făcea le dernier appel pentru Îmbar- carea la cursa Air inuit spre Puvirnituq. Tukalaq, care mă aștepta În fața birourilor de Îmbarcare Air inuit, m-a salutat cu un zâmbet relaxat, fărĂ să pară preocupat de Întârzierea mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nici dacă ne-ar fi așteptat un urs polar În costum de baie și cu ochelari de soare nu aș fi fost mai surprinsă decât să văd șirul celor cinci motoneiges frumos aliniate la ieșirea din baraca ce servea drept aeroport. Îmi aminteam cu precizie că Tukalaq ne promisese sănii trase de husky, dar acesta zâmbi cam jenat, Îngustându-și și mai mult ochii lui vicleni la Întrebarea mea. După cum vedeți, viața În Nunavik e motorizată În zilele noastre, râse el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu atât mai tare râdeam. Era chiar mai ceva ca în liceu, când, în troleibuz, prietena mea cea mai bună îmi arătase un deget ca să mă înveselească după ce luasem un trei la fizică. A doua zi l-am condus la aeroport. Ca și cu o zi înainte, era abătut și bătrân. Strâns cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea în curând. Tot drumul înapoi spre casă de la aeroport am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la aeroport. Ca și cu o zi înainte, era abătut și bătrân. Strâns cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea în curând. Tot drumul înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care îl căscase între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut curățenie generală, ca să nu am timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]