6,798 matches
-
hotel, Îmi pun un pahar generos de alcool și tocmai mă pregătesc să intru-n cadă când sună telefonul. Dumnezeule, acum ce mai e? Pentru prima dată În viața mea, răspund de la telefonul din baie: un aparat de culoare bej, agățat pe perete lângă suportul pentru prosoape. E Richard. Vocea Îi e schimbată. Draga mea, mă tem că am vești proaste. Tocmai a sunat Robin. 26tc "26" Moartea unei mametc " Moartea unei mame" Jill Cooper-Clark a murit liniștită, acasă, În primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eu, cu lucruri vechi, dar de calitate, nu aglomerat cu boarfe, cum sunt apartamentele unor fete din New York. Chiar sunt alergică la pantofii aruncați te miri unde. Și nu pot fi prietenă cu o fată care se omoară după umerașele agățate pe bare în loc de mobilă. Eu pun mare preț pe calitate, înțelegeți? Am în sufragerie un candelabru superb, pe care l-am găsit la Paris, iar pe pereți fotografii și lucruri vechi, și o canapea albastru-deschis, moale, pe care mă întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
urmă, am șoptit: — Dar tocmai... vreau să spun... știi... — Și? mă întrebă el uitându-se pe fereastră. Mi-am pus chiloțeii cu șnur și blana de șinșila pe mine și m-am așezat sub fotografia Camionului înecat, pe care o agățasem pe perete cu numai câteva săptămâni în urmă. Ce făcusem? Cum am ajuns aici de la uleiul de corp aromat și de la stadiul lenjeriei asortate al relației noastre? Ce se-ntâmplase cu Zach de când l-am văzut ultima oară? — Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Am auzit un zgomot înăbușit venind din spatele ușii cu numărul 606. Dumnezeule, am gândit, sper că n-am întrerupt vreo activitate sexy în camera aceea foarte sexy. M-am aplecat să strâng puțin. Partea din față a rochiei s-a agățat și am auzit un zgomot de sfâșietură. Unul din volanele alea tâmpite mi se prinsese de colțul tăvii. Partea din față a rochiei era sfâșiată, iar bietul volan atârna prins de un fir de ață. (Asta-i problema cu rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Jazz mi se păreau superficiale. Va trebui să și le rezolve singură. Îngrijorată că toaleta mea pentru petrecerea de mâine ar putea fi șifonată groaznic, m-am chinuit să mă salt din pat și am început să despachetez. Mi-am agățat de șifonier noua rochie mini de la Balenciaga (foarte sexy, foarte la modă, foarte probabil să treacă neobservată în Stibbly). Am scos din valiză pantofii, puloverul și lenjeria. Dar unde erau cerceii mei rotunzi, bătuți cu diamante? La drept vorbind, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care se stabiliseră pe coastă. Cinci oameni muriseră În incendiul catastrofal care devastase casa familiei Hollinger. VÎlvătaia feroce izbucnise pe neașteptate În jur de ora șapte seara la data de 15 iunie, Întîmplător ziua oficială de naștere a reginei. Mă agățam de-un pai, amintindu-mi dezagreabila Guardia Civil din Gibraltar și speculînd că focul fusese pus de vreun polițist spaniol psihopat care protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un fitil aprins azvîrlit peste zidurile Înalte către acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
convenții sociale obtuze. Două tinere În deja familiarele micro-fuste și bustiere satinate apărură de pe o alee de lîngă bar. Tocurile lor Înalte loveau ritmic pavajul, iar ele se apropiau de mine legănîndu-se Încrezătoare, Închipuindu-și că le așteptam să mă agațe. M-am așezat la volan, admirîndu-le farmecul dur, dar destins. Prostituatele din Estrella de Mar aveau o siguranță a lor aparte și nu erau Îngrijorate de posibila prezență a polițiștilor de la moravuri; erau foarte departe de imaginea femeilor de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și cu societățile corale. Ai nevoie de-o grămadă de timp liber ca să-ți plîngi de milă. Aici e ceva anume În aer - și nu mă refer la deltaplanul dumitale. — Dar la cine, la Bobby Crawford? Sanger rămase cu privirea agățată de buza paharului său, părînd a-și căuta imaginea reflectată acolo. — Crawford, da. E un om remarcabil, după cum ați putut vedea. Are anumite trăsături periculoase, de care nici nu e cu adevărat conștient. Îi incită pe oameni și-i sucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și al senzorilor. Deșertul exterior al Residenciei Costasol se reflecta În deșertul interior al acestor Încăperi aseptice. Gravitația redusă a acestei planete stranii le-ar fi amorțit creierele noilor locatari și i-ar fi izolat În fotoliile lor, cu privirea agățată de liniile orizontale ale ecranelor tv ca și cum ar fi Încercat să-și stabilizeze mințile. Forțînd o fereastră sau o Încuietoare de ușă, Crawford ar fi rupt vraja, iar acele ceasornicelor ar fi pornit iar să se Întreacă... — Bobby? Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cunoști, îmi spune el, în tinzându-și mâna peste mâna mea, care se încordează numaide cât, ținând lingurița strâns, să nu o scape, ca și cum ar fi singurul element din univers care există între noi doi și de care mă pot agăța să nu cad cu totul în ficțiune. Eu cred că sunt per sonajul tău, nu pot să-ți explic de ce. Da, sunt convins că sunt Edo! îmi retrag mâna căzută prizonieră, ducând lingurița la gură, înfulecând din savarină și rugându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înainte era o carte cu file albe, pe care o răsfoia în van. Minunata lui idee despre sine, că este invin cibil și etern, se dovedise a fi fost o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ziua aceasta a avut, cu totul întâmplător, doar 22 de ore. Nici nu mi-am dat seama când s-au întors ai mei, nu i-am auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și pună la îndemână cârjele. Cârjele erau simbolul perfect pentru ce era el acum: un nimeni. Minunata lui idee despre sine, că este invincibil și etern, fusese în mod evident o jalnică utopie. O utopie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Acum se agăța cu disperare nu de o utopie, ci de niște bețe amărâte care să-l mențină într-o poziție bipedă și să-i redea statutul de om. Cârjele îi aminteau mereu că, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
perfect pentru ce era el acum: un nimeni. Minunata lui idee despre sine, că este invincibil și etern, fusese în mod evident o jalnică utopie. O utopie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Acum se agăța cu disperare nu de o utopie, ci de niște bețe amărâte care să-l mențină într-o poziție bipedă și să-i redea statutul de om. Cârjele îi aminteau mereu că, în credința lui stupidă că este invincibil și etern
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
caute fără grabă și fără a mai fi nevoit să toarne gogoși la urechea lui Edi. Ce bine că a uitat Edi de Clara! De fapt, Bobo nu pricepea de ce se mira atâta. în definitiv, atâta pot oamenii mediocri: se agață și ei de una-alta, lucruri sau oameni care vădesc o oarecare utilitate pentru ei. Iar când utilitatea acestora a dispărut, dispar și ele ca și cum nu ar fi existat niciodată. Ca un băț de chibrit ars, cum spunea Clara la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
drumul nostru, cu nici un chip n-ar fi cu reușită și că ne amenință Moartea nemiloasă Deci, degrabă, am și luat-o înapoi spre sondă, prin apa până la musteață și când am ajuns la nișa cu sonda noastră dintâi, ne agățam și cu ochii de schelele ei, ca de o mamă bună și mergând spre ea vreo 50 m, numai ce l-am auzit în urmă chemând pe cineva, care răcnea, cu disperare în glas, rugându-ne, cum n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu grijă, să nu-mi intre apa cea rece ca gheața în nări și numai ce m-am crucit, când l-am văzut pe Ilarion Cărare, care nu se mai știe de unde apăruse și care nu degeaba chema Că era agățat cu un cablu electric de după gât pe niște bușteni și așa răstignit îl ducea apa în fundul galeriei, de unde nu mai putea fi salvat, cum nu-l poți salva pe unul care-i prins de un rechin uriaș, în gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am luat furtunul care ne alimenta cu aer la sondă și deschizând aerul am înturnat norul cel înecăcios, înapoi După care și Daniel Mărăcinescu, stupindu-și în palme, a luat ciocanul de artificier, a strâmbat un cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe o coastă și prinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zi, aruncară ancora doi anatemizați ai oficiilor forțelor de muncă. Într-un rest de parc, cu brazi argintii și exemplare valoroase de Arborele-mamut, acești pezevenghi, care nu-s capabili de nimic sau sunt capabili de orice blestemăție, opresc o fată, agățând-o de poșeta pe care i-o scotocesc cu pasiune. Pe urmă, vor să o răstoarne la sol, cu fustele-n creștet. Fata cheamă plângător și șansa-i răspunde, făcând ca pe acolo, pe aproape, să treacă un zdravăn muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
recunosc pe cineva la mesele din jur, nimeni. Citesc apoi, cu sucul În față, zece minute de pliante publicitare, mi se confirmă bănuiala că genul ăsta de tipăritură e rezultatul unei conspirații a homosexualilor. B27 SERI. B27 seri - foaie de-agățat puberi. 28 de pagini de rahat Înmiresmat de poponar. Fițe, scheme, figuri. Decât ca ei, mai bine ca italianul de la masa de colo: mai burtos și mai chel decât mine, cu celularul mai mic, iar lângă el, cu o gagică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
revoltă altfel destul de pudică, Începută ca literatură. Fiindcă Celebrul Animal atâta a fost, la Început: o simplă inițiativă literară, născută din dorința unor prieteni de a produce și expune artă altfel decât Înghesuindu-se În volume, personale ori colective, ori agățându-se pe simeze. Grupul și-a luat avânt făcând literatură, la un moment dat a Încercat și acțiunea politică. * Ajuns În acest punct, cred că e de folos cititorului o prezentare a membrilor grupului. O voi face pe scurt, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
privind În urmă, de-a dreptul rușinos. Nu m-am mirat văzându-i cum intră În bar, veneau des pe-acolo. Mai Întâi Leac, Înalt și drept ca un stâlp, râzând cu toți dinții și privind În jur cu bunăvoință. Agățat de poala fâșului lui negru, unul care habar n-aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să plecăm privirile. Așa e el, pare uneori gata să-ți sară În gât. Dar, fiindcă nu Înțelegem, Îl privim În ochi. El vede altceva: - Să se scarpine pe ceafă bizonul când dă cu ochii de poezie. Cum stă el agățat de bară-n tramvai, hopa, citește din Mazilescu! - Sau din Vasile Leac! Unul din noi Încearcă să fie rău, Însă Leac nu-l bagă În seamă. Continuă: - Sau din Cătă, din tine, din Florin, din Cașiș, din cine vrem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
artă! Apropo: - Spune și tu, Sorine, ce era cu tabloul ăla de Bernea? Ce căuta la muzeu? - Rama era de vină, În rest era OK. Așa deci, tot ambalajul. Dacă luam tabloul, cu rama aia nenorocită cu tot, și-l agățam la tanti Clara acasă, mai era Bernea? Ar mai fi oftat, la vernisaj, amarnic, admirativ și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]