25,860 matches
-
am plâns nimănui de nimic dar acum boala și neputința mă apasă greu de tot. Aș plânge și chiar plâng, dar ajută? Și tace. Căldura este năprasnică și ai impresia că toate din jurul tău plâng din cauza asta. Și ochii ei albaștri plâng. Din când în când și-i șterge cu batista albă și privește iar la cer. - Nu cred că azi va mai ploua. Pe la orizont este un norișor dar nu e de ploaie. Și iar tace. Gândurile sunt încălzite și
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
la cazane, I se răstoarnă val pe val , Trece cu bine prin canoane, Căci o veghează Decebal ! Pe valsurile Dunării plutesc, Ca fluturii zglobii prin flori, Toți mirii care se unesc Din dragostea ce dă fiori . Bătrânul Strauss îi cunună, Albastra Dunăre-i veghează, Și stele, mii, pe cer se-adună În faruri, care-i luminează. Referință Bibliografică: Dunărea / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321, Anul IV, 13 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini
DUNĂREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368183_a_369512]
-
modernitatea acestei scrieri. Nu lipsesc accentele de jurnalist, tușele ușor îngroșate, rarele ieșiri din poveste în realitatea nudă, dar condeiul de prozator este unul fericit exersat, neacoperit de cel poetic. ,, Atunci, în taluzarea mereu ritmică a valurilor mării atât de albastre și infinite și amirosind a eternitate în care doar ei doi erau acolo, singuri ca Adam și Eva pe plaja aceea ca pe un tărâm edenic, simbol al unei parabole intens semnificante, Femeia și Bărbatul, Plusul și Minusul, dar nu
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
bună, care nu se poate lăsa din mână până la sfârșit, o proză care are darul de a-i întoarce la lectură chiar și pe cei n-au mai citit proză de mult timp. ------------------------------- * Lucia Olaru Nenati, Parabola vulturului, Colecția „Floare albastră”, inițiată de Asociația Universul Prieteniei, Editura Pim, Iași, 2015 Prof. dr. Catinca AGACHE 12 decembrie 2015 Köln, Germania Referință Bibliografică: Catinca AGACHE - „PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAȚA NOASTRĂ DE ZI CU ZI / Catinca Agache : Confluențe Literare, ISSN
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
de ce, din a cui vină?” Sau această imagine compensatorie a universului tămăduit, în care propensiunea spre sacru, atât de consubstanțiala poetului, se înaripează într-un spațiu eterat de Buna Vestire: „... poarta, ca un Sfânt Triptic/ ce se dezvăluie spre cerul albastru/ e deschisă de înger într-un zâmbet eliptic/ticluit din lumină, aur și alabastru. (...) aripile stâncilor curcubeic canta/ în grădini cu îngeri și harfe de aur, / ele-și acordează glasul intru sfânta/ taină, crescuta-n iubirea florilor de laur; (...) aripile
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
a realiza noi produse din același material, mai ieftine și cu un consum mai mic de energie? Deșeurile adunate separat se duc la pubelele de colectare selectivă din imediata apropiere a locuinței tale. Hârtia și cartonul se pun în pubela albastră, plasticul și metalul se pun în pubela galbenă, stila se pune în pubela verde, resturile organice se pun în pubela de compost. Restul deșeurilor se pun în pubela neagră. Prezent responsabil, viitor durabil! Că dragostea pentru natură se învață de la
NATURA, PRIETENA MEA! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368229_a_369558]
-
Dumnezeu, Prin raiul îngerilor să o port un veac. Cu nori să-mi plouă lacrima în rădăcini, De dorul și iubirea versului nescris. Sufletul sângerând de-ai străinilor spini, Să-mi scrie amintiri pe legendarul vis. SABIA CUVÂNTULUI Din boltă albastră în condei să-mi cadă Enigma sorții ce a zidit misterul Iubirii mele troienită-n zăpadă, Am ascuțit cuvânt, ca să despic cerul. Cu el mi-am disecat inima iubirii, De-mi curg în vene, doruri însângerate. Și îmi inundă speranța
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
ca să fiu cu tine, tu trecând, îmi întindeai din când în când o adiere ca s-o ating, ți-ai fi dorit mai mult, dar eu nu puteam să trec de lanțurile zâmbetului tău, m-aș fi înecat în lacrimile albastre, căci nu știu să înot în inimii franțe. am să stau pe prag, poate reușesc să adun fărâme din fericirea celor care aruncă zilele de ieri, trecători cu dare de mână, cei care au speculat-o la bursă de sentimente
PRAGUL NEFERICIRII de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362616_a_363945]
-
scriem cu litere tot mai mari de teamă să nu ne rămână pagina goală, fericirea nu e sfântă, e demonul dureri noastre, trebuie hulită, să nu ne închinăm ei. suntem prizonierii propriilor noastre dureri, eu am sfinții mei verzi, doi-trei albaștri, am unul roșu, am chiar și galben, ăsta glumește cu mine, îmi spune că el este luminița de la capătul tunelului, am încercat să-mi colorez durerea în cele mai vii culori, dacă tot mă doare să mă doară frumos. durerea
RELIGIA NOASTRĂ, DUREREA! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362620_a_363949]
-
întâlniți, mă iertați că nu am fost sinceră, nu știam cum veți reacționa. Să luăm loc pentru a putea discuta. Marian Pleșoianu părea să aibă în jur de 38-40 de ani, șaten, părul pieptănat cu cărare într-o parte, ochii albaștri, sprâncene frumoase, frunte senină fără riduri, arăta un om bun la suflet. Soția lui, Gabriela, părea a fi sora geamănă așa mult semănau, doar ochii ei negri și pătrunzători erau deosebiți. -Cine sunteți? -O voce caldă care te strângea cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
dor. Ochii, voiam să mi-i privească, Că mă iubește, să-mi șoptească, Zâmbind să-mi spună adeseori, Ca-n ochii mei, sunt mii de sori. Să mă fi luat mereu de mână, Să alergăm pe nori, pe lună, Cerul albastru, e-o câmpie, El să-mi fi fost o simfonie. Și buzele-mi să le strivească, Sărutul lui, nu se sfârșească, Să simt că mor si-nvii mereu, Dintr-un sărut ce este-al meu. Sânii, să mi-i cuprinda-ncet
AM VRUT SA FIU IUBITA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362642_a_363971]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PLOUĂ ALBASTRU Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt robul tăcerii și plouă albastru, Copacul, frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă albastru. Referință Bibliografică: Plouă albastru / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
și pietrele suspină-ncetisor, iar doina-asemuire-n lume n-are. În țara unde mioarele au grai, și bourii se nasc cu stea în frunte, unde se-ncing nedeile pe plai în sunet de cimpoi și alăute, În țara unde marea-i mai albastră și teiul te îmbată cu parfumul lui, unde se prinde-o mână cu cealaltă o inimă-ntregind peste-apa Prutului. În țara unde cântă ciocârlia, iar munții-și poartă aurul cu fală, în țara ce se cheamă ROMÂNIA, încă mai sunt eroi
ÎN ŢARA UNDE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362708_a_364037]
-
un secol, domnul T se plimba printre tejghele părând foarte preocupat de prețul castraveților. Asta cu castraveții fiind ceva subliminal, nedeslușit încă. Ochii însă o descoperiseră pe doamna R la numai câteva tarabe distanță. Suplă, elegantă, îmbrăcată cu o rochie albastră cu buline și părul blond legat în coadă de cal. Inima domnului T avea ritmul ploii pe acoperiș. Conform planului regiză o întâlnire întâmplătoare și începu dialogul exersat de câteva zile: - Vaiii, sărut-mânaaa, dar ce mareee surprizăăă... Da, da, uite
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
capota, cel mai probabil peste ficatul domnului T, își deschise portiera din spate și se prăvăli pe banchetă. Scrâșnetul ouălor făcut scrob nu se auzi. Nici icnetul de durere al domnului T dar nici umbra rău prevestitoare din frumoșii ochi albaștri ai doamnei R. Se auzea doar sporovăiala Ciumei Negre despre cum s-a tocmit ea cu hoții de țărani ca să ia ceapă la jumătate de preț. Peste alt sfert de oră care i se păru un mileniu, domnul T deschise
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
bar din cartier și comandă o votcă. Constată destul de repede că aici erau oameni care îi ascultau cu atenție necazurile, le povesteau pe ale lor, mult mai tragice, iar ceva mai târziu, s-au pus de niște cântece de inimă albastră sub ochii plini de dispreț ai barmanului. Dispreț care se regăsea multiplicat în nota de plată. Însă, atunci când domnul T a achitat cu Golden card-ul său, ciumetele de barman a devenit brusc un admirator sincer: - Ohohoo, să ne trăiți
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și un păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de ea, un bărbat impunător, cu o vestă la
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului luna urcând pe-un crin de lumină înflorește-n cleștar de cuvinte dorul meu ce colindă tăria și face litanii și zboară nebun în zori melodici prin dimineți albastre, visez cum îți deschid mâinile tale ca pe niște trandafiri cu degete petale cum chipul tău radiază lumina înfășurat în inele de-argint și topaze când brunii stropi din ochii tăi eternizează fericirea. pe largul de singurătăți uitate tu crești
LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362738_a_364067]
-
imensiatea ei. COPACUL A înflorit zarzărul de la fereastră Anul acesta a mai pierdut un ram Era tocmai ramul care-mi bătea în geam De-acum văd tot mai mult cerul De-acum văd tot mai înfricoșat Cum se strecoară singurătatea Albastră, necuprinsă, Printre absențe. PLOAIE De azi-noapte A început să plouă cu poezie Cuvintele s-au spart de asfalt Și s-au scurs amestecate cu praf și gunoi In rigolă Dimineața a dezvelit un oraș mai pustiu, Omenii călcau indiferenți pe
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
privind și tu, la mine, îndepărtându-mă, în larg, m-oi duce-apoi... c-ai vrut, să plec și să nu mai vin înapoi, da io, am să vin, parfumul tău să-l simt, din unghiuri ale casei, proaspăt văruita-n... albastru și roz, dând, un sens nou vieții, semănând, cu sărutul sirenei, lăsată-n larg, într-un triunghi, în care m-am pierdut, o viață-ntreagă și o săptămână, nemaiștiind, care mi-e anul, nici ziua, și nici clipă, în care
RESPIR, PRIN VISELE-MI MURDARE de COSTI POP în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362761_a_364090]
-
Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset luni trase prin anotimp, țurțurii mușcă din brazi în cercuri care desenează sănii albastre dansând cu girofarul aprins la trecerea dintre ani... Orașul amorțit Viforul emană ace de gheață, este hipnotizat îmbrăcat în haină albă. Dinți de ferestrău în țurțuri stau la streașina blocurilor, geamurile sunt decorate în steluțe albe-argintii. Zâna Iarnă citește în
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
cumpără și cumpără ce alege”. Consideră că poezia lui este mult mai bună decât proza. În continuare dr. Mihai Ganea își prezintă ultima carte tipărită" Despre religii", carte unde se prezintă unele evenimente istorice legate de religii. Prezintă revista "Mesagerul albastru" scoasă în luna trecută, unde au trimis și publicat materiale și scriitorii băimăreni. Urează tuturor un an nou mai bun, mai roditor. Toma G. Rocneanu în cuvântul lui a spus:"Sub acest titlu chiar aici în vitrină este un volum
POETUL IOAN ROMEO ROȘIIANU ȘI ROMANCIERUL MIHAI GANEA, PREZENȚI LA ȘEDINȚA LIGII SCRIITORILOR I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370111_a_371440]
-
pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la stână, să ceară stăpânului ceva pe datorie pentru că ce avusese în cotețul lui pierise năpădit de boală. Se
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
să vadă împăienjenit că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva coborâse din sanie și se îndrepta grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în mintea lui: - Când voi pleca, vei ieși de sub trunchiul copacului și te vei rezema de sacul acesta. Vei adormi, dar somnul tău va fi veghe și vis. Băiatul tău și oamenii
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]