5,686 matches
-
un bazon mai gros al unui pantalon de bicicletă), poate avea mâneci scurte sau doar bretele și, cel mai important, poate fi folosit în toate probele disciplinei: la înot ca echipament principal, dacă nu este permis neoprenul, la bicicletă și alergare. Astfel, se asigură o tranziție rapidă intre probe, timp care este foarte important, fiind la rândul său cronometrat. Pentru alergare se acceptă și folosirea șortului de alergare sau chiar a slipului de înot. Atenție, însă! Alergarea cu bustul gol este
Triatlon () [Corola-website/Science/319359_a_320688]
-
poate fi folosit în toate probele disciplinei: la înot ca echipament principal, dacă nu este permis neoprenul, la bicicletă și alergare. Astfel, se asigură o tranziție rapidă intre probe, timp care este foarte important, fiind la rândul său cronometrat. Pentru alergare se acceptă și folosirea șortului de alergare sau chiar a slipului de înot. Atenție, însă! Alergarea cu bustul gol este interzisă la majoritatea concursurilor, deci purtarea a cel puțin a unui maieu este obligatorie. Recomandarea noastră este de a folosi
Triatlon () [Corola-website/Science/319359_a_320688]
-
la înot ca echipament principal, dacă nu este permis neoprenul, la bicicletă și alergare. Astfel, se asigură o tranziție rapidă intre probe, timp care este foarte important, fiind la rândul său cronometrat. Pentru alergare se acceptă și folosirea șortului de alergare sau chiar a slipului de înot. Atenție, însă! Alergarea cu bustul gol este interzisă la majoritatea concursurilor, deci purtarea a cel puțin a unui maieu este obligatorie. Recomandarea noastră este de a folosi echipament specific, produs din materiale adecvate sportului
Triatlon () [Corola-website/Science/319359_a_320688]
-
neoprenul, la bicicletă și alergare. Astfel, se asigură o tranziție rapidă intre probe, timp care este foarte important, fiind la rândul său cronometrat. Pentru alergare se acceptă și folosirea șortului de alergare sau chiar a slipului de înot. Atenție, însă! Alergarea cu bustul gol este interzisă la majoritatea concursurilor, deci purtarea a cel puțin a unui maieu este obligatorie. Recomandarea noastră este de a folosi echipament specific, produs din materiale adecvate sportului de anduranță și eforturilor intense și nu produse din
Triatlon () [Corola-website/Science/319359_a_320688]
-
de exterior, buni paznici ai proprietății, dar trebuie feriți de excesele de temperatură atât în sezonul cald, cât și în cel rece. Se simt bine în spații deschise, dacă au în responsabilitate un anumit perimetru. Au nevoie de mișcare și alergări, au tendința de a deveni ușor supraponderali. Sunt câini inteligenți, atenți, cu o bună concentrare și disciplinați. Cu un dresaj ferm și consecvent început la vârste fragede pot ajunge la rezultate foarte bune. Sunt calmi și echilibrați, trăsături foarte utile
Boxer (câine) () [Corola-website/Science/315797_a_317126]
-
iar genul Pluvianus cuprinde numai o specie: pasărea crocodilului (Pluvianus aegyptius), o pasăre de mărimea unui graur dar cu picioare mai lungi. Păsările din familia Glareolinae vânează de obicei hrana pe sol, aripile sunt lungi, ascuțite, care le ajută la alergare. Au trei degete la picoare, degetul mijlociu fiind mai lung și dezvoltat. Pasărea crocodilului, din punctul de vedere al habitatului și comportamentului în perioada clocitului, face excepție de celelalte păsări din această grupă. Populează malurile nisipoase ale fluviilor africane, în timp ce
Cursoriinae () [Corola-website/Science/316575_a_317904]
-
Rasele de cai utilizate mai frecvent sunt: Caii care participă la curse sunt supuși unui examen riguros pentru a se stabili dacă sunt sănătoși, rezistenți și de rasă nobilă, verificându-se în același timp alura, ușurința, iuțeala și mobilitatea în alergare. Acest sport a fost practicat din vechime, fiind o ocupație importantă în timpul liber a unor grupuri sociale bogate. În afară de cursele de întreceri se mai organizează și vânători cu hăituirea vânatului călare, acțiune care în ultimul timp este tot mai criticată
Cursă de cai () [Corola-website/Science/315021_a_316350]
-
nu avea un înlocuitor. Deși era retras din activitate de patru ani, el a concurat atât la bob-2, cât și la bob-4, dar rezultatele obținute au fost modeste în comparație cu cele obținute la olimpiadele anterioare. Panțuru a declarat ulterior că ""primele alergări după patru ani de zile le-am făcut exact înainte de probă, îmi aduc aminte că am făcut o febră teribilă"" . La această ediție a Jocurilor Olimpice, România nu a obținut nici un punct în clasamentul pe națiuni. Clasament (locurile 7-12)
România la Jocurile Olimpice de iarnă din 1976 () [Corola-website/Science/318636_a_319965]
-
picior este mereu în contact cu solul, picioarele sunt ținute cel mai adesea drepte, iar Centrul de masă este boltit peste piciorul în repaus sau ale picioarelor animalelor în modul de pendul inversat. O trăsătură specifică a unui corp în alergare din punct de vedere al mecanicii masă-resort este faptul că schimbările în energia cinetică și potențială în cadrul unui pas au loc simultan, cu stocarea energiei realizată prin tendoanele elastice și elasticitatea musculară pasivă. Termenul alergere se poate referi la orice
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
al mecanicii masă-resort este faptul că schimbările în energia cinetică și potențială în cadrul unui pas au loc simultan, cu stocarea energiei realizată prin tendoanele elastice și elasticitatea musculară pasivă. Termenul alergere se poate referi la orice varietate de viteze, de la alergare ușoară (jogging) la sprint. Se presupune că strămoșii oamenilor au dezvoltat abilitatea de a alerga pe distanțe lungi, în urmă cu aproximativ 2,6 milioane de ani, probabil, în scopul de a vâna animale. Alergarea competițională a luat naștere din
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
orice varietate de viteze, de la alergare ușoară (jogging) la sprint. Se presupune că strămoșii oamenilor au dezvoltat abilitatea de a alerga pe distanțe lungi, în urmă cu aproximativ 2,6 milioane de ani, probabil, în scopul de a vâna animale. Alergarea competițională a luat naștere din festivaluri religioase, ce aveau loc în diferite regiuni. Dovezi ale competițiilor de alergare datează încă din vremea Jocurilor Tailtienne din Irlanda în 1829 î.Hr., în timp ce datările primelor Jocuri Olimpice indică anul 776 î.Hr. Alergarea este
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
de a alerga pe distanțe lungi, în urmă cu aproximativ 2,6 milioane de ani, probabil, în scopul de a vâna animale. Alergarea competițională a luat naștere din festivaluri religioase, ce aveau loc în diferite regiuni. Dovezi ale competițiilor de alergare datează încă din vremea Jocurilor Tailtienne din Irlanda în 1829 î.Hr., în timp ce datările primelor Jocuri Olimpice indică anul 776 î.Hr. Alergarea este descrisă ca fiind cel mai accesibil sport din lume. Se crede că alergarea umană a evoluat cu cel
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
animale. Alergarea competițională a luat naștere din festivaluri religioase, ce aveau loc în diferite regiuni. Dovezi ale competițiilor de alergare datează încă din vremea Jocurilor Tailtienne din Irlanda în 1829 î.Hr., în timp ce datările primelor Jocuri Olimpice indică anul 776 î.Hr. Alergarea este descrisă ca fiind cel mai accesibil sport din lume. Se crede că alergarea umană a evoluat cu cel puțin patru milioane și jumătatede ani în urmă din capacitatea Australopitecului, un strămoș timpuriu al oamenilor, de a merge în poziție
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
regiuni. Dovezi ale competițiilor de alergare datează încă din vremea Jocurilor Tailtienne din Irlanda în 1829 î.Hr., în timp ce datările primelor Jocuri Olimpice indică anul 776 î.Hr. Alergarea este descrisă ca fiind cel mai accesibil sport din lume. Se crede că alergarea umană a evoluat cu cel puțin patru milioane și jumătatede ani în urmă din capacitatea Australopitecului, un strămoș timpuriu al oamenilor, de a merge în poziție verticală pe două picioare. Teoria propusă consideră evoluția alergării cel mai probabil datorânduse dezvoltării
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
din lume. Se crede că alergarea umană a evoluat cu cel puțin patru milioane și jumătatede ani în urmă din capacitatea Australopitecului, un strămoș timpuriu al oamenilor, de a merge în poziție verticală pe două picioare. Teoria propusă consideră evoluția alergării cel mai probabil datorânduse dezvoltării umane timpurii ca alergători de anduranță, din practicarea vânătorii persistente a animalelor, activitatea de urmărire a acestora până când pradă devenea prea epuizată să mai fugă, cedând "miopatiei goanei"(Sears 2001), și că, caracteristicile umane, cum
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
utilizarea dovezilor fiziologice comparative și a obiceiurilor naturale ale animalelor atunci când aleargă, indicând probabilitatea acestei activități ca metodă de vânătoare de succes. Dovezile suplimentare de la observarea practicilor de vânătoare moderne au indicat, de asemenea, această probabilitate (Carrier și colab., 1984). Alergarea competițională a luat naștere din festivaluri religioase, în diferite zone, cum ar fi Grecia, Egipt, Asia și Falia Est-Africană în Africa. Jocurile Tailtienne, un festival sportiv irlandez în onoarea zeiței Tailtiu, datează cu anul 1829 î.Hr., și este considerat una
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
religioase, în diferite zone, cum ar fi Grecia, Egipt, Asia și Falia Est-Africană în Africa. Jocurile Tailtienne, un festival sportiv irlandez în onoarea zeiței Tailtiu, datează cu anul 1829 î.Hr., și este considerat una dintre cele mai vechi înregistrări ale alergării competitive. Originile Jocurile olimpice antice și alergarile de maraton sunt învăluite de mituri și legende, deși primele jocuri înregistrate au avut loc în 776 î.en. Alergarea în Grecia Antică duce până în anul 776 î.Hr. în cadrul acestor jocuri. Aplecarea înainte
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
Grecia, Egipt, Asia și Falia Est-Africană în Africa. Jocurile Tailtienne, un festival sportiv irlandez în onoarea zeiței Tailtiu, datează cu anul 1829 î.Hr., și este considerat una dintre cele mai vechi înregistrări ale alergării competitive. Originile Jocurile olimpice antice și alergarile de maraton sunt învăluite de mituri și legende, deși primele jocuri înregistrate au avut loc în 776 î.en. Alergarea în Grecia Antică duce până în anul 776 î.Hr. în cadrul acestor jocuri. Aplecarea înainte a alergătorului plasează centrul său de greutate
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
anul 1829 î.Hr., și este considerat una dintre cele mai vechi înregistrări ale alergării competitive. Originile Jocurile olimpice antice și alergarile de maraton sunt învăluite de mituri și legende, deși primele jocuri înregistrate au avut loc în 776 î.en. Alergarea în Grecia Antică duce până în anul 776 î.Hr. în cadrul acestor jocuri. Aplecarea înainte a alergătorului plasează centrul său de greutate pe partea din față a piciorului, astfel evitând aterizare pe călcâi și facilitarea utilizării mecanismului de arcuire a piciorului. De
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
muschii abdominali și muschii spatelui din zona lombară ce formează acel nucleu/centru) său pentru a-și menține poziția verticală și stabilă. Acest lucru ajută la prevenirea accidentărilor, atâta timp cât corpul nu este rigid și tensionat. Cele mai frecvente greșeli de alergare sunt înclinarea bărbiei în sus și înghesuirea umerilor. Fiziologii sportivi au constatat că ritmurile pașilor sunt extrem de consistente printre alergătorii profesioniști, între 185 și 200 de pași pe minut. Principala diferență între alergătorii de anduranță și cei de distanțe scurte
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
sportivi au constatat că ritmurile pașilor sunt extrem de consistente printre alergătorii profesioniști, între 185 și 200 de pași pe minut. Principala diferență între alergătorii de anduranță și cei de distanțe scurte este mai degrabă lungimea pasului decât ritmul acestuia. În timpul alergării, viteza cu care se deplasează alergatorul poate fi calculată prin înmulțirea cadenței (pași pe secundă) la lungimea pasului. Alergarea este adesea măsurată din punct de vedere al ritmului, în minute pe kilometru sau milă. Ritmul pasului rapid coincide cu ritmul
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
minut. Principala diferență între alergătorii de anduranță și cei de distanțe scurte este mai degrabă lungimea pasului decât ritmul acestuia. În timpul alergării, viteza cu care se deplasează alergatorul poate fi calculată prin înmulțirea cadenței (pași pe secundă) la lungimea pasului. Alergarea este adesea măsurată din punct de vedere al ritmului, în minute pe kilometru sau milă. Ritmul pasului rapid coincide cu ritmul cu care alergătorul își ridică brațele. Cu cât alergătorul își ridică brațele mai repede, deplasându-le în sus și
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
care alergătorul își ridică brațele. Cu cât alergătorul își ridică brațele mai repede, deplasându-le în sus și în jos, paralel cu corpul, cu atât mai rapid este ritmul pasului. Diferitele tipuri de pași sunt necesari pentru diferite tipuri de alergare. Când sprintează, alergătorii rămân pe degetele de la picioare aducându-și picioarele în sus, folosind pași mai scurți și mai rapizi. Alergători pe distanțe lungi îm schimb tind să aibă pași mai relaxați. Datorită naturii sale de impact crescut, în alergare
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
alergare. Când sprintează, alergătorii rămân pe degetele de la picioare aducându-și picioarele în sus, folosind pași mai scurți și mai rapizi. Alergători pe distanțe lungi îm schimb tind să aibă pași mai relaxați. Datorită naturii sale de impact crescut, în alergare se întâlnesc și multe accidentări. Modificarea volumului de alergare poate duce la dezvoltarea durerilor sindromului patellofemural, sindromului de bandeleta iliotibială, tendinopatiei rotulei, sindromului plicii și sindromului stresului medial tibial. Schimbarea ritmului de alergare poate provoca tendinita ahileană, leziuni ale mușchilor
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
aducându-și picioarele în sus, folosind pași mai scurți și mai rapizi. Alergători pe distanțe lungi îm schimb tind să aibă pași mai relaxați. Datorită naturii sale de impact crescut, în alergare se întâlnesc și multe accidentări. Modificarea volumului de alergare poate duce la dezvoltarea durerilor sindromului patellofemural, sindromului de bandeleta iliotibială, tendinopatiei rotulei, sindromului plicii și sindromului stresului medial tibial. Schimbarea ritmului de alergare poate provoca tendinita ahileană, leziuni ale mușchilor gastrocnemiene și fasciita plantară. Stresul repetitiv pe aceleași țesuturi
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]