10,371 matches
-
negru nu atît de splendidă ca În Maica Ioana a Îngerilor (1961), mai ales că-n al doilea caz este color iar Kawalerowicz, polonez. Elmer: un comis voiajor dat afară de la teologie fiindcă a sedus-o pe fata pastorului În altar. Colindă America În vagoane de marfă, bea vîrtos, joacă poker și vorbește nestăvilit, cu metaforă la două rînduri. Trebuie să Întruchipeze, În esență, un escroc fermecător al anilor ’20, asta pare să fi fost intenția lui Brooks. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din avion”, declara președintele pe un ton mulatru. Or, spațiul cu pricina este redus, iar dacă presa Îl va mai enerva mult, va călători cu deltaplanul, unde va Încăpea cel mult Rodica Beclean, În spate. Titlu săptămînii, „Scoateți porcul din altar”, Îl găsim În Totuși iubirea și aparține lui Valeriu Armeanu, care scrie despre un preot În următorii termeni poetizanți. „Lindină-n sutană, păduche care umblă ca cîinele cu goanga În ureche sau ca fluturele cu paiu-n curb.” (Ce caută litera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simplu Îi rupe cu dinții cureaua de la ceas. Așteaptă amurgul, suspinînd, acoperit de cadavre, abia mai reușind să respire. A urmat goana cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță și acoperit cu plasă de camuflaj. Japonezi morți În hamacuri: cadavre Înverzite, descărnate. Fiecare om avea pîntecele tăiat pînă la coaste. LÎngă ei, aranjate frumos, săbii cu ornamente Încrustate, cu sînge Îngroșat pe ele. Sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
inutilizabile și i-a aranjat cu fața spre intrarea În poiană. Acolo a lăsat mitraliera, cu trei gloanțe rămase În banda Încăcătoare, și a Îndreptat-o spre deschidere. A luat aruncătorul de flăcări și i-a ars pe japonezi cu tot cu altarul lor, ca să nu mai poată fi recunoscuți niciodată cu metodele medicinei legale. Și-a pus la punct detaliile poveștii și s-a Întors la cartierul general al batalionului. Patrulele de recunoaștere i-au confirmat povestirea: Ed Exley, luptînd cu armamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pînă la refuz uriașa curte a bătrînului Welton. Jurăminte matrimoniale pentru liniștea lui. Datorii prost făcute rezolvate favorabil: noi zile În calendar, „depoziția-poliță de asigurare“ depozitată În paisprezece seifuri de bancă diferite. Înfricoșătoare jurăminte. Se sili să dea bine În altar. Parker a Îngropat cazul asasinării lui Hudgens. Bracken și Patchett au fost liniștiți de armistițiul Încheiat. Dudley a anulat ordinul de urmărire a lui White, luînd de bun raportul lui fals: nici urmă de Lynn, White umbla noaptea din crîșmă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la Eastbourne cu șapte zile în urmă și nici măcar cu femeia care se ridicase în capul oaselor în pat și zâmbise aflând de perspectiva unei cine elegante în doi în Ajunul Anului Nou. Arăta ca o victimă jertfită pe un altar. Arăta de parcă era atacată de șerpi. Avea: un tub de oxigen care-i ieșea din gură și din care porneau două tuburi mai mici, ondulate un tub atașat la o venă a gâtului un tub înfipt într-o arteră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică, de stejar, care dădea spre o serie de trepte de piatră abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de amenințătoare de parbrizul meu, Încât nu mi-a rămas altceva de făcut decât să calc frâna cu așa o putere, Încât mi s-a rupt tocul. La dracu’! Încă o pereche de pantofi de șapte sute de dolari sacrificată pe altarul completei și totalei mele lipse de autocontrol În situații de criză: Înregistrasem al treilea dezastru din luna În curs. M-am simțit aproape ușurată când motorul a murit din nou (uitasem, evident, să apăs pe ambreiaj când călcasem frâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un supermarket. Cum de știu toate astea? Știu pentru că Îmi amintesc Încă privirea pe care propria mea mamă a schimbat-o cu doamna Frieda Davies În 1974 când un băiețel Îmbrăcat cu un hanorac verde prăfuit s-a apropiat de altar, la Festivalul Recoltei, purtând două cutii de compot de piersici Într-o cutie de pantofi. Privirea a fost memorabilă. Spunea cam așa: ce fel de șleampătă amărâtă a dat fuga până la magazinul din colț pentru a celebra generozitatea Domnului, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acceptă jumătate de normă. Sinceră să fiu, ei cred că norma Întreagă Înseamnă să tragi chiulul. Celelalte mame râd, mai puțin Claire Dalton, partener la Sheridan și Farquhar. Observ cum Claire Încearcă să strecoare un bol cu jeleu verde pe altarul festinului internațioal. Ține jeleul nemișcat, ca să nu se vadă că nu e Închegat. 12.46: Candy s-a hotărât să păstreze copilul. Refuză să vorbească despre asta, dar burtica ei Îi face intențiile din ce În ce mai evidente. Garderoba Stratton, Întotdeauna cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să dezumflu din nou. Când Îmi mai revin, Îl sun pe Jack și-i las un mesaj pe mobil contramandând cina. Mă dezbrac și fac un duș. Sunt prosoape din acelea Îngrozitoare, italiene: subțiri și mici ca o acoperitoare de altar, mai mult Îți Împrăștie apa pe piele decât o absorb. Am nevoie de un prosop care să mă Îmbrățișeze. Tresar când mă văd În oglinda din baie și-mi dau seama că arăt la fel cum arătam și ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de secularizare care se petrece în cadrul Bisericii, așa încît poporul rămas ignorant în atîtea domenii ale cunoașterii creștine, a cunoscut însă întotdeauna foarte bine doctrinele speciale ale sufragiilor, ale binecuvîntărilor, ale preceptelor Bisericii, ale indulgențelor, care au sporit numărul slujitorilor altarului; "și a mai știut în această privință mai multe lucruri decît cele conținute de doctrina creștină". (A. Rosmini, Cele cinci plăgi, p. 32) În reformismul lui Rosmini, pentru accentuarea naturii originare religioase și mistice a comunității ecleziastice este introdusă o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că îi dorește uniți "în toate lucrurile pe care I le cer Lui". Atît de mult își dorește Cristos unitatea alor săi! Unitate, nu trupească, ci a minții și a inimii, pentru ca unitatea poporului creștin de orice condiție, realizată înaintea altarului Mîntuitorului, să fie una și aceeași persoană, să fie acel Israel, după cum spun Sfintele Scripturi, care luptă și înaintează ca fiind "unul". Și acum cînd se adeverește că tot poporul creștin se găsește în înțelegere deplină și este cu desăvîrșire
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care, atît Clerul, cît și poporul, se închină înaintea Celui Atotputernic și vorbesc cu El, și El cu ei. Și mulți consideră, poate, Clerul ca fiind mereu o parte privilegiată și de invidiat, pentru că trăiește din cele ce provin de la altar, ca o pătură superioară care nu diferă însă prin nimic de cea laică, pentru că sînt un întreg, iar nu o parte mai nobilă a corpului Bisericii, în care laicii sînt membrele inferioare ale acestui corp care are o singură lucrare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
popor în funcție de ce puteau obține Preoții; și, astfel, poporul a rămas în necunoștință de cauză asupra atîtor părți ale științei creștine, cunoscînd în schimb la perfecție doctrinele speciale închinate parastaselor, binecuvîntărilor în conformitate cu preceptele Bisericii, indulgențelor, care aduseseră un venit slujitorilor altarului; ba mai știa chiar cîteva lucruri în plus în această privință față de cît conținea doctrina creștină. Urmînd această cale, preoții se degradară atît de mult, încît n-ar mai fi fost demn ca Episcopul să se înjosească gîndindu-se la ei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
căpătat încă experiență asupra celor omenești și nici nu au terminat de învățat principiile grijii sociale ale bunului-simț; totuși au învățat ce se predă în școlile seminariale, acest non plus ultra al cunoașterii ecleziastice moderne, după care tinerii slujitori ai altarului se dedică fără zăbavă diferitelor sarcini și sînt scutiți în mod onorabil de la îndatorirea învățării. Știința Religiei, pe care acei tineri învățători au primit-o la Seminar, despărțită în bucăți, sau, mai bine spus, restrînsă la acele părți care păreau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Episcopilor provinciali de a examina și confirma alegerea în conformitate cu canoanele". El a adăugat: Spunînd că sînteți stăpîn al alegerilor ecleziastice și al proprietății este ca și cum s-ar vorbi limba diavolului. Aduceți-vă aminte promisiunea pe care ați făcut-o la altarul lui Dumnezeu în prezența Episcopilor, care a fost semnată de mîna Voastră. Nu vă închipuiți că puteți să introduceți în Biserică ceea ce marii împărați, predecesorii Domniei Voastre, nu au îndrăznit niciodată să pretindă. Sper să păstrez întotdeauna loialitatea și devoțiunea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sau a altora cărora li s-a făcut o nedreptate. Dar în părțile regatului Vostru, Episcopii și Abații se ocupă atît de mult de treburile lumești, încît trebuie să participe și la curte și să lupte în armată; iar slujitorii altarului au devenit slujitori de stat, primind de la rege cetăți, ducate, marchizate, monetării, castele și alte lucruri care decurg din serviciul închinat regatului. De aici a provenit obiceiul din Biserică, Episcopii aleși, să nu mai fie consacrați decît dacă au primit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
decima cu prezența lor rîndurile voastre, fără a fi distrus încă unitatea. Ultima rămășită de rușine va fi apoi îndepărtată din faptele lor; ambiția va încheia îngrozitoare înțelegeri; iar cînd ultimul dintre voi va muri va putea pogorî sub marele altar al Catedralei sale convins că înmormîntarea sa va fi înmormîntarea întregii Biserici din Franța". 125. Ce se va întîmpla cu Biserica abandonată? Nu va rămîne, așadar, speranța reînvierii catolicismului după această oprimare? Vor redeveni libere alegerile episcopale, fără de care Biserica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cele din urmă rămîneau cu totul libere. După aceste două forme morale de lucru, divinul Legiuitor care a reformat Pămîntul a introdus o a treia, în care se exemplifică perfect dreptul încredințat de El sfinților slujitori de a trăi din altar, susținînd acest drept prin amenințarea cu pedeapsa celestă; și de o astfel de natură sînt și numirile ecleziastice interzise sub pedeapsa pe care Biserica o poate impune de a-l separa pe cel ce le încalcă, îndepărtîndu-l de corpul de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
decît să aibă în grijă guvernarea acelor posesiuni; și de aceea el era gata să le cedeze lor locul, pentru ca toți servii și slujitorii lui Dumnezeu să trăiască în acel fel, precum stă scris în Vechiul Testament, cei ce servesc, la altar, împărtășindu-se din cele ale altarului. Dar laicii nu au fost de acord cu aceasta"314. 157. Sf. Ioan Gură de Aur, vorbindu-i poporului, explică de ce Biserica nu a continuat să trăiască din donațiile accidentale ale credincioșilor, dar a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acelor posesiuni; și de aceea el era gata să le cedeze lor locul, pentru ca toți servii și slujitorii lui Dumnezeu să trăiască în acel fel, precum stă scris în Vechiul Testament, cei ce servesc, la altar, împărtășindu-se din cele ale altarului. Dar laicii nu au fost de acord cu aceasta"314. 157. Sf. Ioan Gură de Aur, vorbindu-i poporului, explică de ce Biserica nu a continuat să trăiască din donațiile accidentale ale credincioșilor, dar a acceptat donațiile stabile. Clerul a trebuit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-și impieteze mama prin adulter. Datoria laicilor este de a apăra Biserica, nu de a o trăda. În adevăr, atunci cînd Uzia și-a însușit preoția, a fost lovit de lepră; cînd fiii lui Aaron au adus foc străin la altar au fost arși de flăcările divine etc. De aceea este ilicit ca principele să confere după bunul său plac episcopatele, iar impostorii și aceia care fuseseră învestiți de rege în scaunele episcopale trebuie să fie excomunicați." 229 Abuzurile guvernării feudale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pălărie cu boruri largi, Elizabeth Shand moțăia la masă, lîngă piscină; albul imaculat al pielii ei era pus În evidență de costumul de baie În culoarea fildeșului. Arăta ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele Îndurerate, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era pacienta doctoriței Hamilton. Se răciseră relațiile dintre ele două, inexplicabil pentru mine. Diabetul lui Anne a fost diagnosticat la Londra acum șase luni. (Privi mohorît apusul care se Întindea peste grădina lui miniaturală, cu piscina secată În chip de altar scufundat.) După tot ce-a Îndurat, a trebuit să moară Împreună cu Bibi În incendiul ăla absurd. Încă-mi pare greu de crezut că s-a-ntîmplat de-adevăratelea. — Și Încă și mai greu de crezut că Frank e vinovatul? — Imposibil, spuse Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]