18,056 matches
-
de a fi în terapie când o putea face înainte? Această schimbare survine în urma relației care apare între terapeut și copil. Terapeutul creează o relație caldă, de încredere cu copilul și el se simte destul de în siguranță pentru a alege alternative de a gândi și acționa. Astfel că tratamentul copilului pornește de la nevoile sale specifice, de la problemele emoționale pe care le are și situațiile obiective în care se află. 5.5.2. Obiective și desfășurarea procesului psihoterapeutic Procesul terapeutic trebuie să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
îl produc în viața lor. Anticonvulsivele și antipsihoticele În unele cazuri litiumul nu înlătură mania, nici chiar dacă e eficient, unii oameni nu-i pot tolera efectele secundare. Alte trei clase de medicamente, anticonvulsive, antipsihotice, și blocanții canalelor de calciu sunt alternative ale tratamentului cu litium în cazul maniei. Cel mai des prescris anticonvulsiv este carbamazepina. Carbamazepina poate fi eficientă în reducerea simptomelor maniei severe și acute, dar nu este atât de eficientă ca litiumul în tratamentul pe termen lung al tulburări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a interpreta o situație și anume în mod negativ. Terapeuții vor folosi o serie de întrebări pentru a ajuta clientul să ia în considerare moduri alternative de gândire asupra unei situații și să conștientizeze punctele pozitive și negative ale acestor alternative. Prima întrebare pe care un terapeut cognitivist ar putea să o pună unui pacient este: "care e dovada că ai dreptate în modul în care interpretezi situația?". De exemplu o studentă la medicină poate crede că dacă nu va trece
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
colab. (1979)215 arată că starea de deznădejde este mai predictivă pentru suicid decât depresia, pe când deznădejdea ca trăsătură este asociată cu tulburarea depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii de specialitate, indiferent de vârstă și sex, deznădejdea este considerată componentul cheie care mediază comportamentul suicidar. Beck, Seer, Kovacs; Garrison (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212216 au demonstrat că cel mai bun predictor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de situațiile grele de care nu poate scăpa și vede continuarea acestor situații ca insuportabile. Dacă lipsa de speranță este baza dorințelor suicidale, se pot folosi o varietate de metode pentru a arăta pacientului că: a) mai sunt și alte alternative ale interpretării situațiilor de viață; b) sunt și alte variante decât comportamentul curent. Un exemplu tipic de comportament non-adaptativ ar fi cel al unei femei care a devenit extrem de disperată, dorind să se sinucidă deoarece prietenul ei nu a sunat
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în șapte stadii: 1) evaluarea modului în care l-a afectat pe pacient și a nevoilor sale de siguranță; 2) stabilirea unui raport și a comunicării; 3) identificarea problemei majore; 4) înfruntarea sentimentelor și asigurarea suportului; 5) explorarea unor posibile alternative; 6) asistarea în formularea unui plan de acțiune; 7) se urmărește dezvoltarea planului. Mai recent, James și Gilliland (2001)355 au creat din cinci pași o "metodă orientată pe acțiune având la bază situația pentru intervenția în timp de criză
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
criză", acești pași fiind: a) definirea problemei; b) asigurarea siguranței pacientului; c) oferirea suportului; d) efectuarea de planuri e) obținerea asigurării de acțiuni pozitive (p. 33). Având această încadrare clinicienii ar trebui să evalueze: * severitatea crizei; * starea emoțională a pacientului; * alternativele, mecanismele de coping, sistemele de suport și alte resurse disponibile; * nivelul de afectare a pacientului (pericolul pe care îl reprezintă pentru sine și pentru ceilalți). Deși experții în acest domeniu pot avea divergențe în ceea ce privește termenii și numărul pașilor ceruți, cu toții
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
menține integritatea ego-ului și stima de sine. Creșterea stimei de sine: ajutarea pacientului în recâștigarea sensului propriei existențe și asigurarea lui că este o persoană ce merită să fie ascultată si ajutată. * Explorarea soluțiilor: este necesar să fie examinate toate alternativelor pentru rezolvarea problemei. În concluzie putem spune că o intervenție reușită în criză duce la obținerea următoarelor beneficii: o comunicare optimă, definirea corectă a problemei, ajută la exprimarea adecvată a sentimentelor, creșterea stimei de sine, mobilizarea sprijinului din partea altora și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în Journal of Rational-Emotive& Cognitive-Behavior Therapy, 9 (4), 1991, pp. 215-245. Weinberger, J., "Common factors in psychotherapy", în G. Stricker J. R. Gold (eds.), Comprehensive handbook of psychotherapy integration, Plenum Press, New York, 1993, pp. 43-56. Weiss, J. & Sampson, H., "Testing alternative psychoanalytic explanations of the therapeutic process", în J.M. Masling (ed.), Empirical studies of psychoanalytic theories, vol. 2, Analytic Press, Hillsdale, NJ, 1986, pp. 1-26. Westermeyer, J., Cross-cultural psychiatric assessments, Culture, ethnicity, and mental illness, American Psychiatric Press, Washington DC, 1993
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
are loc această interacțiune. Un mecanism presupune că statele sunt actori raționali care urmăresc să-și maximizeze interesele naționale prin comportamentul lor internațional. Unitățile care se comportă rațional "au preferințe consistente, ordonate și ... calculează costurile și beneficiile cursurilor de acțiune alternative ... pentru a-și maximiza utilitatea în perspectiva acestor preferințe" (Keohane, 1984, p. 27). Abordările raționaliste au ca punct de plecare în analiza lor statul interesat de sine, iar astfel ele exogenizează caracteristicile interne ale unităților. Un mijloc alternativ prin care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
generală a sistemului internațional, așa cum s-a întâmplat cu instituționalismul alegerii raționale al lui Keohane. În mod similar, instituționalismul alegerii raționale prezintă o evaluare aparte a funcționării regimurilor internaționale. Descrierea regimurilor ce decurge din această evaluare nu neagă existența unor alternative care pornesc de la constructivism și variante ale realismului. Totuși, ea se concentrează asupra abordării alegerii raționale a regimurilor pentru că această perspectivă încearcă să ofere o alternativă paradigmatică la neorealism. Aceste precizări ne ajută să evităm problemele ce ar putea fi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
funcționării regimurilor internaționale. Descrierea regimurilor ce decurge din această evaluare nu neagă existența unor alternative care pornesc de la constructivism și variante ale realismului. Totuși, ea se concentrează asupra abordării alegerii raționale a regimurilor pentru că această perspectivă încearcă să ofere o alternativă paradigmatică la neorealism. Aceste precizări ne ajută să evităm problemele ce ar putea fi asociate cu compararea inadecvată a marilor teorii sistemice cu teorii de anvergură medie, atunci când vom analiza relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în secțiunea finală. Instituționaliștii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Japonia să devină un "aliat activ", și nu un "partener pasiv" (Mochizuki, 1998, pp. 7 și 8). În mod similar, Pyle concluzionează că o revizuire cuprinzătoare a MST, bazat pe "o alianță mai egală și mai reciprocă", oferă Japoniei o alternativă mai puternică fie la abordarea puterii civile globale, fie la o strategie a balanței de putere (Pyle, 1996, pp. 174-177). Buzan sugerează nevoia ca Japonia să adopte o strategie "de apărare non-ofensivă", care include următoarele patru elemente: o capacitate puternică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
concentrare asupra statutului relativ sau absolut al Chinei, așa cum sugerează neorealismul și instituționalismul. După cum concluzionează Beylerian și Canivet, preocuparea reală a regimului chinez în anii 1990 nu a vizat statutul, ci identitatea (Beylerian și Canivet, 1997, p. 222). Astfel, spre deosebire de alternativele neorealiste și instituționaliste, realismul identității surprinde clar modul distinct prin care politica externă chineză reflectă complexitatea relației dintre autoritatea internă a regimului și mediul extern. În linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Chinei și puterile jucătoare trebuie să își dea seama că este necesar să folosească și elementele unei strategii a implicării (Segal, 1996, p. 134). În mod similar, potrivit formulării lui Shinn, este necesară urmărirea unei strategii a "implicării condiționate" ca alternativă mai sofisticată la implicarea necondiționată și îngrădirea preemptivă (Shinn, 1996, pp. 3-4). Această situație neclară reflectă faptul că, în lipsa informațiilor despre intențiile Chinei, reacția ei față de politicile occidentale este greu de anticipat. Susținătorii ambelor poziții trebuie, așadar, să își califice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a cererii este un indicator al unui tip particular de consum, supus fenomenelor de ostentație și distincție. Ceea ce ar putea conduce la o concepție continuistă a bunurilor: acestea ar fi mai mult sau mai puțin culturale, și nu închise în alternativa: de tip cultural sau industrial. Acest tip de teorie a deschis calea pentru teoria neoclasică a noilor consumatori. În teoria lui Lancaster, care datează din anii 1960, se consideră că: "Loisir-urile sunt servicii pe care consumatorul și le face
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de analiză, care nu sunt date o dată pentru totdeauna. Producătorii sau consumatorii de bunuri culturale (care, vom vedea, sunt ele însele niște convenții) au două posibilități: fie transgresează definițiile, fie le acceptă (vom nota că teoria câmpurilor reia și această alternativă între ortodoxie și heterodoxie, între conservare și subversiune). • Transgresare/conservare Becker propune o tipologie a diferiților producători după gradul lor de integrare sau de acceptare a convențiilor: "profesioniștii integrați" sunt cei care stăpânesc perfect problematicile, constrângerile tehnice, "care-și înscriu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mai seducător decât cel din ajun, și vă las să vă gândiți ce se va întâmpla cu umanitatea dacă, atunci când una dintre aceste invenții i-ar fi impusă, se va găsi deodată una mai specioasă. Ea va fi redusă la alternativa de a schimba în fiecare dimineață modul său de existență sau de a persevera pentru totdeauna pe o cale recunoscută falsă prin simplul fapt că a călcat pe această cale. O a doua consecință constă în a excita setea de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a părut că cea mai crudă neliniște care poate lovi un spirit inteligent și conștiincios este tocmai a păși peste această graniță. În ce parte să te așezi, într-adevăr, partea cui să o iei, pus în fața unei astfel de alternative? Va fi aleasă Utilitatea? Spre aceasta înclină oamenii ce-și zic practici. Dar chiar dacă nu știu să lege două idei, aceștia se vor îngrozi, fără îndoială, în fața consecințelor spolierii și inechității transformate în sistem. Se va îmbrățișa cu hotărâre și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu vor mai reveni. Proprietarul de restaurant va da faliment. Piețele creează stimulente pentru ca participanții să se pună în locul celorlalți, să ia în considerare care le sunt dorințele și să încerce să vadă lucrurile așa cum le văd ei. Piețele sunt alternativa la violență. Piețele ne fac sociali. Piețele ne amintesc că și alți oameni contează. 2. Piețele promovează lăcomia și egoismul Pe piață oamenii încearcă doar să găsească cel mai mic preț și să obțină cel mai mare profit. Ca atare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu care s-ar putea confrunta umanitatea, dar ele pot să producă și produc libertate și prosperitate și există argumente în acest sens. Tom G. PALMER În aceeași colecție, au mai apărut (selectiv): Constituția libertății, Friedrich A. Hayek Democrația și alternativele ei, R. Rose, W. Mishler, Ch. Haerpfer Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl Despre libertate la antici și moderni, Benjamin Constant Despre tolerare, Michael Walzer Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Mitul statului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
goale, este nuditatea permisă. Cine adoră lebăda, dorește femeia care se scaldă. Astfel, ajungem la scalda Dianei, sora lui Apollo, simbolul integrității fecioriei, al neprihănirii. Acteon, vânătorul, are speranța nesăbuită de a poseda trupul unei fecioare care se complăcea în alternativa de a fi spionată. Acteon este sursa propriei morți. Se pare că Ovidiu a avut soarta lui Acteon, fiind exilat la Tomis pentru că văzuse ce nu trebuia. Scalda care încheie vânătoarea zeiței este clipa cea mai crudă pentru că este refuzată
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
care ajung să fie ale lor în măsura în care ei ajung slujitorii fideli ai acestora. Și de vreme ce majoritatea oamenilor trăiesc în categoriile indistincte ale speciei, prostia ca încremenire în proiect este, statistic vorbind, extrem de răspândită. Cu cât o societate oferă mai puține alternative, cu cât proiectele indivizilor decurg din cele câteva proiecte și norme oficial recunoscute, cu cât o societate lasă mai puțin loc pentru cultura îndoielii și pentru învățul dezvățului, cu atât prostia ca încremenire în proiect câștigă teren și scleroza acelei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu-l pune la îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul se instalează dintr-o dată în prostia ca încremenire în proiect. "Autocritica" nu este aici decât căința fățarnică impusă celui care a îndrăznit să aibă îndoieli în privința proiectului unic. Orice alternativă la Proiect este refuzată. Proiectul meu este acceptat numai în măsura în care se acomodează la marele Proiect. Cine refuză - moare, este exterminat. Prostia ca încremenire în proiect este, pentru prima oară în istorie, garantată statal. Comunismul este societatea care garantează prostia ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
surâsuri Ca-ntr-un pâlc de cavaleri, Aplecat peste abisuri De cuvinte și tăceri, Parcă ne-a-ntrupat din sine Pe noi doi cei fără zei, Invocând, cu gesturi line, Taina numărului Trei. Sub poveri speculative Stă la dreapta Gabriel, Sfâșiat de-alternative Care nu depind de el. Iar la stânga, cu temei, Din cădere în cădere, Urcă nebulos Andrei, Cel nebun întru mistere. Călători ca un colind Printr-o iarnă-mpărătească, Amândoi se-ntrecuprind În uitarea românească, În Ardealul plin de dealuri, Ca doi brazi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]