7,971 matches
-
necesită studii suplimentare. Să sperăm în adeverirea următoarei aprecieri: În haina sa imaculată, Antarctica reprezintă un simbol al păcii și al colaborării între națiunile și popoarele lumii întregi". Dacă Groenlanda și o parte din Antarctica s-ar topi sau ar aluneca în ocean, nivelul apelor din întreaga lume ar crește cu până la șase metri. Teritoriul olandez, smuls apelor, este în pericol, altitudinea sa fiind sub nivelul mării. Deja olandezii proiectează case plutitoare. Pustie, dar de o frumusețe fără seamăn, Antarctica este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a libertății este cuprinsă aici, cartea s-ar fi putut numi Despre libertate ca preluare în proiect. În sfârșit, când libertatea se întoarce asupra ei și își pune problema propriei surse și a propriei conferiri (de unde vine libertatea noastră?), ea alunecă peste toate limitele și peste toate determinațiile care o făceau cu putință și pierde terenul ferm al exersării ei. Luîndu-se pe ea însăși în proiect, libertatea evoluează către o zonă în care reperele se pierd și la care vorbirea directă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dorință fiind, hotarele mele nu se mai află în mine, ci în obiectul dorit. În necuprinderea iubirii eu aflu că hotarul meu e lipsa de hotar, imposibilitatea de a fi fixat într-un hotar. Trec dincolo de toate elementele fondului intim-străin, alunec peste determinațiile care mi-au fost date și, liber fiind, mă opresc la singura determinație care, fiindu-mi deopotrivă dată, nu mă mai poate fixa: la libertate. Când mă fixez în libertate, eu mă fixez în lipsa de hotar. De-acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceste eșecuri s-au vărsat în filozofie și au contribuit, să spunem, la reușită. Am avut deci norocul unei singure vocații, singura în care obții împlinirea fără mutilare, senzația adevărului plin." Miercuri, 23 martie 1977 Astăzi, discuțiile cu Noica au alunecat într-o risipire bună; simțeam deja oboseala după porțiile concentrate din cele două zile anterioare și mă temeam de pedanteria și artificialul care ar fi coborât între noi, confruntați din nou cu o programare abia mascată. La masa de dimineață
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așa că urcăm ("n-o să fac scară") cca 50 de metri dinspre șosea, pe o iarbă imens despletită, culcată în rotocoale pe pământ, albă de roua care începe să se topească. În stânga, perdea compactă de brazi, în față priveliștea văii care alunecă pe o axă perfectă, și soare, imens de mult soare, matinal și tomnatic, izbindu-ne în față și amețindu-ne. Este 930. Ne întoarcem, și pe drum facem mici bilanțuri, cântărim proiecte. Mă plâng că nu-mi văd încă prima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la ora 9. Stăm în camerele 11 și 12 ale vilei 23, deci alături de camera lui Noica, în vila săsească, așezată pe un mic platou înconjurat de brazi, pe care se ajunge urcând un drum șerpuit. Sîntem încărcați de sacoșe, alunecăm, râdem și ne grăbim să dăm ochii cu Noica, excitați de pe drum de prefigurarea acestei întîlniri. Sîntem întîmpinați în capul scărilor și sărutați părintește pe frunte. Noica se grăbește apoi să ne arate camerele calde, în care întreținuse focul toată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
carne vie. Singura sugestie a unei ieșiri este un început de cotlon, dar tapetat la fel, o deschizătură pătrată într-unul din pereți, la înălțimea capului. Încerc să mă ridic în deschizătură, dar de fiecare dată mâinile și coatele îmi alunecă pe carnea însîngerată și recad în "visceralitatea" camerei, în acest trup uriaș, întors, ca o mănușă, pe dos. Alunec și cad fără încetare, tăvălindu-mă în carnea vie. Cel mai frumos vis din viața mea este subsumabil ideii de instanță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-unul din pereți, la înălțimea capului. Încerc să mă ridic în deschizătură, dar de fiecare dată mâinile și coatele îmi alunecă pe carnea însîngerată și recad în "visceralitatea" camerei, în acest trup uriaș, întors, ca o mănușă, pe dos. Alunec și cad fără încetare, tăvălindu-mă în carnea vie. Cel mai frumos vis din viața mea este subsumabil ideii de instanță protectoare, și el mi-a insuflat cel puțin o vreme certitudinea că urmează să fiu asistat și ajutat de-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
literă moartă. Și atunci apare, tulburătoare, întrebarea: cum se face că cei mai mulți oameni trăiesc fără "partea de sus" a limbii, acolo unde ființa fiecăruia dintre noi ajunge să rostească cântând, acolo unde spiritul nostru intră în unduire și poate să alunece, să plutească, să se strecoare, să pătrundă, să ajungă, să înainteze, să revină și să se retragă, să bată adică țărmul lucrurilor cu valurile fără sfârșit ale cuvintelor? Când îi auzi pe oameni vorbind, îți dai seama că "partea de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îngropînd lumea sub fierbințeala ei. Spectacolul acestui clocot în mers, al acestei promisiuni îl fascina pe Noica atunci când ne privea și îl făcea să exclame, cu o vorbă pe care atunci nu o înțelegeam deloc, "ce frumoși sînteți, dragii mei!". Alunec fără să vreau, privindu-i pe Bogdan și pe Cătălin, în psihologia înduioșat-melancolică a lui Noica cel de atunci, sânt simultan Noica și ei și retrăiesc pentru o clipă, cu termenii schimbați, un scenariu pe care îl știu atât de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
coerent? Nu e aceasta singura explicație a faptului că nici o stridență nu rezultă din alăturarea a ceea ce Bernea a văzut și a fotografiat "acolo" și ceea ce, "independent" de asta, a pictat? Căci altminteri cum se face că lumea imaginilor sale alunecă atât de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsîndu-se integrată și absorbită de ele? Și ce straniu că nimeni nu a simțit că aici e șocul cărții, enigma și nebunia ei. Tocmai din cauză că locuia în România ca într-un ținut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o implică "metoda sceptică" nu va avea niciodată câștig de cauză, pentru că niciodată credința nu se mulțumește să fie credință; ea are nevoie să se prezinte "sub titlul și pompa de știință și cunoaștere rațională", așa cum rațiunea însăși, când alunecă pe tărâmul ideilor transcendentale, "își ignoră adevărata ei menire" și "se împăunează cu pătrundere și știință acolo unde de fapt încetează pătrunderea și știința". Discuția alunecă în cele din urmă către fenomenologie. Ce înseamnă în fond a face fenomenologie? Ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prezinte "sub titlul și pompa de știință și cunoaștere rațională", așa cum rațiunea însăși, când alunecă pe tărâmul ideilor transcendentale, "își ignoră adevărata ei menire" și "se împăunează cu pătrundere și știință acolo unde de fapt încetează pătrunderea și știința". Discuția alunecă în cele din urmă către fenomenologie. Ce înseamnă în fond a face fenomenologie? Ce înseamnă a-ți cultiva văzul fenomenologic? Ce deosebire este între fenomenologie și hermeneutică? Ne despărțim târziu noaptea și îmi promit ― dar știu că nu mă voi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu-i francez), vrea să cunoască totul despre cămilă (să-și facă o reprezentare perfectă a ei). În acest scop, se îmbarcă în elicopterul său și survolează nisipurile Africii. În mijlocul Saharei, survolând dunele, zărește o formă alungită și brună care aluneca asemeni unei corăbii prin deșert. Văzând-o de sus, deține adevărul prim despre cămilă: o formă alungită, cu ceva ce pare a fi un gât lung, un cap mare și niște urechi mici, un apendice caudal terminată cu un smoc
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dintre elevii de 11 și 12 ani din școala elementară spun că relațiile lor cu dascălii sunt foarte bune, față de 15 % în gimnaziu, cu aproximativ 29% mai puțin. Nu înseamnă că relația elevi-profesori este catastrofală în gimnaziu, vedem că ea alunecă de la "foarte bună" spre "bună", dar, cu toate acestea, ea înregistrează o scădere importantă în comparație cu școala elementară fără să intervină aici variabila "vârstă biologică", aceasta fiind neutralizată. Aceste prime elemente pot așadar să ne facă să credem că în școlile
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Grete stând așa dărâmată. Freddy pune două sutare pe masă și zice tare că s-a cam ars cu bătrâna plevușcă de acolo. Acu' Hannelore mai râde o dată tare și-i mai arde pe loc lui Grete câteva, de-i alunecă tot părul fals. Și aceiași oameni care se adunaseră în fața latrinei cu surprize, stau acum în jurul buhăitei de Grete. Unul zice: ia te uită, femeia s-a pișat pe ea. Freddy e din ce în ce mai nesigur și mai pune două sute pe masă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și hotărâtă ca o poartă de fier. Prezentul de zi cu zi calcă în picioare regulile voastre cu mult mai multă bucurie decât a făcut-o trecutul cel plin de mistere. (Vrea să vâre mâna între picioarele Biancăi, dar aceasta alunecă zâmbind din brațele lui și se așază la locul ei) BIANCA: Chiar așa de îngăduitoare nu s-au făcut regulile astea, iubitul meu tătic. DESIRÉE: Pe deasupra, astăzi mi-ai omorât hamsterul. Da' în fața Grollfeueroaiei îți piere curajul, porc libidinos ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pună unul lângă altul în pat, și să arate pur si simplu frumos. (Pauză) Și atunci lucrurile fac ceea ce fac dintotdeauna, (Merge la Herta își îi pune capul în poala ei. Ea toarnă plictisită un pahar de șampanie peste față. Alunecă obosit la podea și rămâne o vreme așezat acolo.) SCHWEINDI (se trezește, se ridică): Domnii mei, sunt dărâmat. O povară apasă asupra propriului meu interior, care în chip misterios se multiplică la nesfârșit și perfect peste întreaga mea personalitate. Trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să găsesc ieșirea, care în mod garantat nu face nici un fel de false afirmații. Sentimentelor mele le-a venit din nou rău și eu ca propietar al sentimentelor am blestemata datorie și vină, greața sentimentelor proprii, să o fac să alunece în corp. (Hasi dă din cap aprobator și îl bate cu palma peste fund ca semn de înțelegere) HASI: Dar sunt și niște forme legale, tradiții și învoieli pentru fiecare situație dificilă... cam ce fac oamenii la biserică, în armată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fără formă. Mie, mi-au devorat, vorbind-o, frumusețea, discutând-o, pentru că frumusețea trebuia să-și țină botul, pentru că voiau să se uite la ea, cum își părăsește propria stofă, ea, frumusețea, tot așa cum carnea trebuie să părăsească osul, pentru că alunecă împinsă de pumnul veșnic. (bea) JÜRGEN: Rogu-vă nu mai construiți chinuri aici în mijlocul nostru. O muzică urâtă e deseori foarte frumoasă, atunci când o ascultăm de departe, și cu toate astea e una și aceeași muzică, dar acum e muzică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
șterge mâinile cu șorțul) FIUL (năvălește în scenă și îi dă lui Sepp Bot de Jigodie o bucată de slănină sărată): Tata nu înfulecă decât carne grasă rece și o slănină rece ca gheața, pentru că astea ung durerile, până când durerile alunecă, și cad de pe fața îndurerată. Atunci durerile au ele însele dureri, și asta-i place lui tata, atunci când își face singur dureri, ce poate unul să se îndurereze, și mai ales ce poate să-l facă să sufere din durere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
asta te-ai repezit pe roșu în intersecție și arăți ca și cum ai fi căzut de pe tractor. EL: Și eu după ce am pus ouăle deoparte, îți pun la loc mângâietor o șuviță sub baticul tău pestriț, care plină de voiciune îți alunecase pe față. EA: Foarte firește, căci sunt mândră că tocmai am străpuns câinele din curte cu furca, pe care va trebui să-l îngropi, dar care nu o să mai schelelăie atunci când se luminează în zori. EL (în acest timp sugrumă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
unul din voi pe casa scărilor. Și acum? Răspuns, cuvânt dat, răspundere, dacă vă pot ruga pe unii ca voi așa ceva. MARIEDL (sare în sus): Aici are cuvântul marea albastră. Nesfârșită ca și o casă a scărilor. Și pe mare alunecă un vapor, așa cum alunecă Mariedl în casa celor multe scări. Numai că marea e sălbatică și are prea multă muncă în ea, ca să se mai ocupe și de vaporașul bolnav, tot așa face cu Mariedl și mult ocupata casă a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
casa scărilor. Și acum? Răspuns, cuvânt dat, răspundere, dacă vă pot ruga pe unii ca voi așa ceva. MARIEDL (sare în sus): Aici are cuvântul marea albastră. Nesfârșită ca și o casă a scărilor. Și pe mare alunecă un vapor, așa cum alunecă Mariedl în casa celor multe scări. Numai că marea e sălbatică și are prea multă muncă în ea, ca să se mai ocupe și de vaporașul bolnav, tot așa face cu Mariedl și mult ocupata casă a scărilor. Și de asta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
rînd, cu cît observatorii din afară, fie ei politicieni sau universitari, dispun de mai puține informații, cu atît mai mult înclină să adopte acest model pentru a anticipa acțiuni sau pentru explicații retrospective. Aceasta dă naștere unei tendințe de a aluneca spre analiza celui mai rău caz, bazată pe presupunerile cele mai nefavorabile cu privire la comportamentul celuilalt (Allison 1971: 19). În al doilea rînd, acest model are o valoare explicativă limitată. El poate oferi o expunere sumară a tendințelor generale, identificînd impactul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]