9,447 matches
-
negricios, bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
minune o chestie atât de mică putea să ajungă un monstru de mărimea asta. Fugiră din atelier, ecoul ultimului urlet al colegului lor răsunându-le încă în urechi, definitiv imprimat în memoria lor. Parker îl cunoștea pe Brett de atâta amar de vreme, dar strigătul de groază pe care-l scosese îl îndemna să nu-și menajeze picioarele. Să alerge, cât Ripley de tare, fără a privi în urmă spre prietenul lui care... 11 Nu încrederea se putea citi de fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Hulubărești. În fața casei mortului se mai aflau mulți oameni care mai comentau. Am oprit mașina și am întrebat ce s-a hotărât. - Apoi maică, va fi înmormântat după datină. Feciorul Ilie s-a dus după preotul Nicolaie care nea slujit amar de vreme, de când a venit tânăr, până a îmbătrânit și nu a mai putut face slujbe. Cum să-l ducem la groapă fără popă și slujbă? E păcat, maică!... E mare, mare păcat!... Dumnezeu să-l odihnească și să-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
intestinelor, în circuitul sanguin și să provoace boli și suferințe. Ca remediu, leușteanul este la îndemâna oricui. Ca tratament pentru vindecarea ochilor, am mâncat dulceață și sirop de afine. Am consumat și sirop de coacăze negre și dulceață de cireșe negre amare. Aceste alimente sunt recomandate permanent pentru menținerea acuității vizuale. Fructele: afinele, coacăzele negre și cireșele negre amare sunt mai eficiente proaspete, dar iarna se găsesc numai conservate. Miezul de semințe de floarea soarelui, crud, neprăjit, este foarte bun, prin conținutul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
tratament pentru vindecarea ochilor, am mâncat dulceață și sirop de afine. Am consumat și sirop de coacăze negre și dulceață de cireșe negre amare. Aceste alimente sunt recomandate permanent pentru menținerea acuității vizuale. Fructele: afinele, coacăzele negre și cireșele negre amare sunt mai eficiente proaspete, dar iarna se găsesc numai conservate. Miezul de semințe de floarea soarelui, crud, neprăjit, este foarte bun, prin conținutul lui de lecitină. Lecitina este un aminoacid indispensabil vieții, care ajută la întreținerea și la refacerea celulelor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de alții. Fiecare om trebuie să experimenteze și să hotărască singur. Eu am constatat că mă simt bine cu alimentele de origine vegetală. Produsele lactate, le gust din când în când, în cantități foarte mici, deoarece îmi produc un gust amar în gură. Hrana de bază, în alimentația mea, o constituie un castron de salată pe zi. Compoziția salatei este formată din legumele de sezon. Pe lângă salată mai mănânc pâine neagră, salată orientală, preparată din cartofi, ceapă măsline, oțet, ulei. Vara
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
că tot ceea ce Biblia povestește cu privire la Moise s-a întâmplat literalmente așa cum îl descrie însăși Biblia. Probabil, Moise a devenit un personaj cheie în istoria lui Israel în epoca postexilică. Monarhia dispăruse și, puțin câte puțin, s-a confirmat adevărul amar că nu mai exista posibilitatea restaurării sale imediate. Pentru a evita acest neajuns, Israel a căutat în tradiția sa un fundament mai solid decât monarhia, ceva mai vechi, care să fi supraviețuit catastrofei exilului. Acesta era tradiția mozaică. Conform acestei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lui Israel; este foarte puțin probabil ca să fi lăsat urme în istoria Egiptului. 3. Itinerarul ieșirii din Egipt Mai rămâne o întrebare cu privire la trecerea mării: chestiunea itinerarului. Există cel puțin trei posibilități: evreii au traversat Marea Roșie sau așa-numitele „Lacuri Amare” sau laguna vecină cu Mediterana numită Lacul Menzaleh (sau, în antichitate, Lacul Serbon). De obicei se vorbește de „trecerea Mării Roșii”. Totuși e puțin probabil ca israeliții să fi ales acest itinerar, pentru că Marea Roșie este prea adâncă. De altfel, traducerea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
această mare. Cu mai multă precizie se traduce astăzi prin „Marea de papură”. Precum am afirmat, regiunea unde se află actualmente Canalul de Suez, în antichitate era o regiune de lacuri. Unele dintre aceste lacuri există și astăzi, precum Lacurile Amare. După toate probabilitățile, scena povestirii din Ex 14 trebuie căutată tocmai în această regiune, pe lângă unul dintre aceste lacuri sau aproape de o lagună. Din nou, avem de a face numai cu o posibilitate. Povestirea biblică nu ne furnizează date suficient
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în cantități relativ importante, din cauza fenomenului de tensiune superficială. Ajunge o lovitură puternică în piatră pentru ca această apă să „iasă” literalmente din ea. Firește, trebuie doar să cunoști aceste locuri. Povestirea din Ex 15,22-25, în care Moise purifică „apele amare” ca să poată fi potabile, ar putea și ea să aibă o bază concretă. Populațiile deșertului cunosc de fapt proprietățile lemnului unor arbori capabili să curețe apele non potabile. Migrația prepelițelor (Ex 16, Num 11) și a altor păsări sunt foarte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: "Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!" 5Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6Elamul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unor instanțe mitice. Nu mai rămâne decât ca orizontul evenimentelor noastre temporale să fie clarificat, disciplinat, raționalizat. Mirarea originară nu doar că trebuie stăvilită, ci și dispersată. Locul ei este luat de o angajare clară, uneori rod al unei conștientizări amare, izvorâtă dintr-o cunoaștere precisă. Nu toată gândirea contemporană adoptă aceste poziții, dar acestea sunt cu siguranță contururile sale cele mai comune și cele mai marcante. Analitica, în ciuda unității structurii sale fundamentale (elementul logic ce întemeiază și explică fenomenul), se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
depăși, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, până la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am vrut să spun despre mine totul, absolut totul. Dar cu atât mai amară a fost iluzia, căci literatura nu e mijlocul potrivit prin care poți spune ceva cât de cât real despre tine. De la primele rânduri pe care le așterni pe pagina, în mâna care ține stiloul intră, ca într-o mănușă, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu dexteritate, și apoi își frecă buzele una de alta până ce rujul, pasta aceea parfumată și cu gust ușor spirtos, se întinse uniform, încercase să corecteze cu ocazia asta expresia amară a gurii lui. Dar amăreala asta rămânea, plutind de fapt undeva deasupra trăsăturilor sale, fără mare legătură cu ele. Obrazul lui arăta acum cadaveric, ochii prelungiți cu negru scânteietor i se întinseseră parcă pe toată fața, iar gura, dedesubt, avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un sentiment de teamă. Făcuse bot și era gata să izbucnească-n plâns, și brusc mi-au fulgerat în amintire, foarte vii, câteva imagini colorate ca de început de lume: straturi de lalele gigante, soarele izbucnind apocaliptic printre frunzele cireșului amar, pământul negru cu zgrunțuri neobișnuit de mari, ca văzuți printr-o lupă, o plasă cu un păianjen verde cât pumnul în mijloc, scânduri putrede și o femeie, cu fusta în flăcări de la soare, apropiindu-se. Apoi un bărbat necunoscut, tenebros
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vocabule la fel de goale de conținut pentru mine ca și cele auzite de la băieții înnebuniți de muzica rock. Nu auzisem, de exemplu, niciodată de Burda, Chanel, Miss Dior, Helene Rubinstein, Ella, Ohao, Lancôme, Lux, Rexona, nu știam diferența dintre parfumurile amare și cele dulci, credeam că toate deodorantele și șampoanele sânt la fel, că nu merită să umbli o jumătate de zi pentru o pereche de pantofi; că blugii si raiații, ca să nu mai vorbesc de bijuterii, nu sânt făcuți pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușor buclat, de culoarea stejarului, îl are pieptănat cu cărare într-o parte, în fundal se vede marea, verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat, ca și când ai vrea să ții mâna pe un fier înroșit. Nici nu știa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
permanenta obsesie a feței ei, a vocii ei, mă chinuiau laturile pur fiziologice ale pasiunii mele: bătăile inimii accelerate până la palpitații, durerea grea și caldă din coșul pieptului și din oase, insomnia în care trebuia să combin la nesfârșit monologuri amare. A doua zi, la școală, silueta ei mi-a sărit de la început în ochi: ca de obicei, trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai deschiși la culoare în aerul cafeniu-roșcat. Țin încă minte fețele noastre contractate, inexpresive, de măști extatice, așa cum răsăreau una lângă alta din cristalul oglinzii. O vreme ne-am privit tăcuți și imobili, apoi ea a zâmbit cu acel zâmbet amar, fantast, specific ei, și și-a ațintit degetul arătător spre oglinda. Dar imaginea din cadrul oglinzii nu repetă acest gest. Mâna Ginei din oglindă era sprijinită de umărul meu, pe când a celei reale își purta degetul cu unghia dată cu lac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii. Cât de ciudat mi se părea că o stradă se termină în gol în loc să dea în alte străzi! Cum atingeam poarta, prin ale cărei șipci rare se vedea interiorul curții, cu camionul părăsit între straturile de arpagic, cu cireșul amar și cu mușcatele bătute, tufănelele și trandafirii de pe margini și, mai în spate, cu casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea de repede în întîmpinarea noastră. Mie-mi era cam frică de el căci, pe când aveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trântea la loc pe capota încinsă. Doar seara se ducea după porumbei. După ce-l mai chinuiam puțin pe Chombe, după ce deschideam capacul motorului ca să vedem cuibul de viespi lipit acolo, printre țevile și elicea unsuroasă dinăuntru, ne suiam în cireșul amar care se înălța drept și neted în mijlocul straturilor de trandafiri. Din vârf puteam vedea toată partea aceea a orașului, în urmă, ulițele încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altă turlă de biserică, lucind în soare. Cu toate astea, până în comuna Dudești, câmpul nu era cu totul lipsit de interes. Dimpotrivă, exista acolo, în mijlocul lui, un lucru care mă fascinase dintotdeauna, de când îl văzusem prima oară din vârful cireșului amar. La vreo sută cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coaja cărora se suie un gușter. Prințese în crinoline subțiri ca pânzele de păianjen, zdrențuite și prețioase, căutând prin iarbă gemă care ferește de dragoste. Prințese în fir de aur, cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suportabil. Stătea pe un scaun în fața mea, ca o insectă mare și ușoară, legănîndu-se încet înainte și înapoi; îmi povestea cu voce scăzută că locuiește cu mama lui în foișorul din mijlocul câmpului, cel pe care-l văzusem din cireșul amar. Când, deschizând prima dată gura, i-am spus că știu clădirea, s-a însuflețit de parcă i-aș fi făcut un dar frumos. Și fără nici o introducere, s-a apucat să-mi spună o poveste ciudată: "Ai mei sânt gruzini de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșii, camionul albastru care se prăjea la soare cu veșnica ,Gigi căscând pe capotă, totul mi se părea luminat de un soare negru, visceral, dureros ca un lucru pe care simți că nu-l vei mai avea niciodată. Priveam cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]