6,796 matches
-
prima carte cu o temă ce ambiționa universalitatea, Eugen Simion, critic important român, m-a „părăsit”. Lucian Raicu la fel, Matei Călinescu, expatriindu-se, nu s-a mai interesat de strădaniile noastre naționale, absorbit de mediul american și de explicabila „ambiție” de a se integra unei universități străine, cu alte reflexe și poate alte criterii decât una românească; Negoițescu nu a scris nici despre Îngerul de gips, deși acest roman mă afirma încă o dată ca un constructor valabil de universuri epice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a făcut gentilețea de a-mi face o vizită acasă, oferindu-mi referatul care a făcut, în sfârșit, posibilă apariția cărții; redactor de carte: curajoasa și priceputa Geta Naidin-Dimisianu; director de editură: romancierul de prim rang și amicul George Bălăiță. Ambiția, o spuneam, când e „mare”, când tinde să se transforme dintr-o simplă și tenace pornire cvasi-arivistiă, cvasi-emulativă, trebuie ea însăși să se „radicalizeze”, să se „autodepășească”, să se nege, într-un fel, să-și distrugă, cumva, forma și chiar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
distrugă, cumva, forma și chiar conținutul primei ei „înfățișări”. Iată, am „aclimatizat” și am enunțat aici o „speculație hegeliană” tipică: un concept ce se autodistruge creându-și astfel o dinamică care-l face capabil de „înaintare”, de existență, la urma-urmei. „Ambiția” tânărului autor ce am fost până la Animale bolnave, până în jurul anilor ’70, ’71, era, evident, să se convingă pe sine că este capabil de a stăpâni arta dificilă, complexă a construcției unuia sau mai multor romane „în cheie proprie” și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Liviu Rebreanu sau un Victor Hugo mi-erau modelele și mai puțin „experimentaliștii”și admirabilii Svevo, Proust sau Joyce. De Proust m-am apropiat însă, ca și de Mann, mai ales în anii „recluziunii” mele sociale și de „pelerinaj”!Ă Ambiția mea, pur literară și socială, sub șocul „Tezelor din Iulie”, când mi-a devenit clară ambiția paranoidă a lui Ceaușescu de a crea o dictatură „a lui” într-o altă dictatură, mai largă, cea comunistă, ambiția mea s-a „ascuns
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Proust sau Joyce. De Proust m-am apropiat însă, ca și de Mann, mai ales în anii „recluziunii” mele sociale și de „pelerinaj”!Ă Ambiția mea, pur literară și socială, sub șocul „Tezelor din Iulie”, când mi-a devenit clară ambiția paranoidă a lui Ceaușescu de a crea o dictatură „a lui” într-o altă dictatură, mai largă, cea comunistă, ambiția mea s-a „ascuns”, și-a rupt și ars „hainele, veșmântul” primei ei nașteri și apariții și, astfel, „distrugându-se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și de „pelerinaj”!Ă Ambiția mea, pur literară și socială, sub șocul „Tezelor din Iulie”, când mi-a devenit clară ambiția paranoidă a lui Ceaușescu de a crea o dictatură „a lui” într-o altă dictatură, mai largă, cea comunistă, ambiția mea s-a „ascuns”, și-a rupt și ars „hainele, veșmântul” primei ei nașteri și apariții și, astfel, „distrugându-se pe sine”, să poată naște o „altă ambiție”, mai dificilă cu mult - deși nici „prima nu fusese deloc ușoară!” -, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o dictatură „a lui” într-o altă dictatură, mai largă, cea comunistă, ambiția mea s-a „ascuns”, și-a rupt și ars „hainele, veșmântul” primei ei nașteri și apariții și, astfel, „distrugându-se pe sine”, să poată naște o „altă ambiție”, mai dificilă cu mult - deși nici „prima nu fusese deloc ușoară!” -, mai puțin spectaculoasă, mai puțin „zgomotoasă”, creîndu-și tunelele ei ascunse și îndărătnice care trebuiau, după ani lungi și după ce va fi „înghițit” tone de „argilă socială” - sărăcie, singurătate, zeflemele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oferindu-ți „succesul” deplin, te închide într-o carcasă de-o fină și persuasivă abrutizare, de pierdere a „acelei părți din tine” pe care se clădiseră altădată acele visuri îndrăznețe și curate numite de cei vechi „idealuri”! Iată cele „două ambiții”, istoria vie, dramatică a unei lupte sociale ce începe cu o afirmare profesională și socială și care se termină cu o „închidere” - dureroasă, o recunosc, pentru încă tânărul ce visase un succes public, iute, dacă se putea, care să-i
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu propriile sale stângăcii stilistice, dar și cu scepticismul general ce-l înconjura, mai ales în sudul țării, unde sarcasmul e facil și inventiv și unde lumea nu are răbdare cu acele spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul de așteptare al criticii și al opiniei publice. Am zis - „se termină”?... Oare sunt azi convins că cea de-a „doua ambiție”, cea a „sobolului ascuns, harnic și răbdător”, care mi-a dăruit, de altfel, cu o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unde lumea nu are răbdare cu acele spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul de așteptare al criticii și al opiniei publice. Am zis - „se termină”?... Oare sunt azi convins că cea de-a „doua ambiție”, cea a „sobolului ascuns, harnic și răbdător”, care mi-a dăruit, de altfel, cu o promptitudine și generozitate zeiască, textele mele cele mai „largi și substanțiale”, cu o tendință afirmată de a depăși orizontul tematic al prozei tradiționale românești, e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci, dar și Stendhal, e drept, și Balzac. Dar... la Balzac și mai ales la uriașa sa putere de creație și construcție nu cutezam să ridic ochii! Balzac e, de altfel, dominant și unic - chiar printre cei mari! -, prin acea „ambiție”, acel orgoliu supradimensionat în cazul lui, orgoliu de care a râs chiar și Papa literaturii franceze a secolului al XIX-lea, Saint-Beuve, acela nu numai de a picta caractere și moravuri - o mai făceau și alți contemporani, la fel de bine, uneori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Saint-Beuve, acela nu numai de a picta caractere și moravuri - o mai făceau și alți contemporani, la fel de bine, uneori! -, ci, pur și simplu, de a reflecta în totalitate epoca sa prin tipologie; anii 1830, epoca lui Louis-Philippe „în totalitate”, în ambiția de a face concurență științei și sociologiei, știință ce urca vertiginos în stima secolului! A reflecta, de fapt „a vida de conținut” epoca, deoarece și din acest punct de vedere, pur sociologic, opera sa e mai completă și mult mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să iau în stăpânire elementele dezlănțuite? Dacă a fost o „catastrofă”, ei, bine, ea a fost una fericită, deoarece „ruptura” socială, dar și cea tematică m-au îndepărtat, se pare definitiv, de primul făgaș, de prima albie a creației, a „ambiției” mele, fascinate încă de „temele prozei locale”, tradiționale, cum am spus. (Să nu se înțeleagă că arunc într-un fel sau altul discreditul asupra înaintașilor mei în proza română. Sosiți târziu într-o cultură lucidă, cultă, într-o țară târziu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a lui Ceaușescu. Poate, mai știi, și pentru că „îl luasem în serios” până atunci, convins de actele sale, nu puține pozitive, în plan intern, dar și extern, că e un individ pragmatic, cert ambițios, extrem de abil, iar aceste două calități - ambiția și abilitatea - putând face din el un element de stabilizare dacă nu de înaintare a acelei cvasi-liberalizări care, cum o spuneam, era de actualitate în toate țările vecine nouă, de la nord. Mai mult: în acei ani, ’66, ’67, ’68, ’69
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moscovite, altfel „tipul” lor de lideri, altele tradițiile lor „europene”, care au modelat nu de puține ori „doctrina”, pur și simplu! Și-apoi, „ambientul”, „mediul social și psihologic” în care ne trimiteam „semnalele” unei „noi arte” - care avea, ciudat, „doar” ambiția de a fi „cea veche”! -, mediul era încă confuz, traversat de dâre groase de cenușă și zgură, chiar de focare de dogmatism sovietic, realist-socialist, de artă falsă, propagandistică, dușmănoasă față de orice „artă burgheză”, de fapt, față de orice artă care-și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Îngerul de gips și Bunavestire. Or, ce semn mai categoric, mai clar, al libertății poate exista mai acut decât creația?! În timp ce mulți mă compătimeau sau doar mă ocoleau, eu... triumfam în clara mea singurătate socială, izbăvit, printre altele, și de „ambiție”, dacă prin ambiție înțelegem în primul rând acel „motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni le inculcă „școala și biserica”. Sau... bătrânii, care, cu vârsta - și unii dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Bunavestire. Or, ce semn mai categoric, mai clar, al libertății poate exista mai acut decât creația?! În timp ce mulți mă compătimeau sau doar mă ocoleau, eu... triumfam în clara mea singurătate socială, izbăvit, printre altele, și de „ambiție”, dacă prin ambiție înțelegem în primul rând acel „motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni le inculcă „școala și biserica”. Sau... bătrânii, care, cu vârsta - și unii dintre ei, doar cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar în realitate voi sunteți cei care conspirați contra democrației. Aici, în Iordania, noi reprezentăm pluralismul, alternanța. Noi respectăm minoritatea creștină. Ne prezentăm în alegeri. Și nu noi suntem cei care le trucăm, ni se recomandă politicos să ne limităm ambițiile. Avem șaptesprezece aleși (din nouăzeci și cinci), am putea avea mai mulți dacă ni s-ar da voie. Dar, în temeiul noii legi a municipalităților, regele este cel care-i desemnează pe primarii tuturor orașelor, și jumătate din membrii consiliilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Când moartea nu mai orbește ochii primilor, aceștia din urmă încep să se teamă pentru viața lor. Scandal printre adepții statu-quo-ului: un lider creștin cunoscut ca antisirian i-a întins mâna Partidului lui Dumnezeu. Adversarii susțin că micul Cezar are ambiții prezidențiale ca și cum nu acesta ar fi țelul oricărui maronit adult, sănătos și de sex masculin. Fostul erou al cauzei Beyrouth-sur-Seine a părăsit așadar pagina întâi a ziarelor din Franța. Ca să fiu cu inima împăcată, am cerut o audiență la general
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cred, ultimii cruciați. La fel de diferiți de nomenclaturiștii cu pălării moi pe cât de diferiți erau pelerinii nevoiași din mjlocul pădurii de marii seniori care, zece ani mai târziu, își vor croi feude în Țara Sfântă. Erau oameni de vocație, nu de ambiție. Societatea fără clase le servea drept Ierusalim ceresc. În fond, Revoluția va fi fost un piculeț, în secolul XX, cruciada fiilor mai mici, fără drept de moștenire, din familii și a celor fără de Dumnezeu așa cum prima cruciadă, cea a calicilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
turismul spiritual se întrerupe brutal, din lipsă de trambulină senzorială. Efluviile n-au operat. Armoniile n-au cântat. Și pe bună dreptate: la Capernaum nu mai există nici măcar un sat. Poate că, în fond, nu făcusem decât să îmbrac în ambiții șamanice banala și înșelătoarea magie a numelor de locuri, cedând mult prea devreme în fața bucuriilor imaginației. Tiberiada, Magdala, Capernaum sună ca Samarkand, Trebizonda sau Izmir: niște semne ale promisiunii de a savura de departe frumusețile din Țara Făgăduinței. Ele ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
le-a lasat moștenire din vremea veche o cațaveică... Amândoi mai ales femeia vorbesc bine moldovenește. Însă copila lor unica Liuba Liubicica (Liubov) nu știe românește și abia acum începe a rupe câte un cuvânt două cu ofițerii români. Singura ambiție a acestor oameni simpli a fost ca să facă o barișnie ruscă din fetița lor. Și au izbutit ușor pentrucă nenumăratele licee ale Basarabiei aveau menirea să împlinească rusificarea. Și târgurile se rusificau în bloc. Mai ales liceele de fete gemeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
patru luni foamete, patru năvăliri, patru ciumă. Am avut doi prietini de care m-am despărțit, pentrucă unul nu vorbea niciodată de dânsul și cellalt vorbea numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la lâcheté des hommes n'est point arrivée jusqu'à moi, où j'ai pu graver avec sécurité et leur injustice, et leurs bienfaits, et leur domination tyrannique. Mirajul acestor versuri hipnotice (Șt. Tătărăscu) zăgazuri așezate pe temelii mișcătoare de ambiții trecătoare (Mandrea) hainele nu și le-a schimbat au rămas ca scumpe imponderabile din care se adapă și acum (pr. Partenie) Lințoliul insolvabilității interes specific de partid Trebuie să ne unim pentru a lupta împotriva interesului național amenințat. Țara aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
feerică a rămas pe linia vânătorilor, până ce au început să dănțuiască iepurii, ca niște demoni ai pământului. Atunci au izbucnit și puștile și ce-a fost frumos a căzut între lucrurile stânse și moarte. În viața popoarelor tot ce-i ambiție și forță, legat cu clipa, urmează legea obștească a distrugerii. Pulberile muritorilor merg la râpă. Amintirea vieților și organizațiilor colective o păstrează numai operile cugetătorilor și artiștilor. Acest adevăr trebuie să-l mai afirm o dată, pentrucă se pare că epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]