5,895 matches
-
c-au publicat în prestigioasa revistă (pentru mine, ca student, vă dați seama că o asemenea manifestare de recunoștință era nerefuzabilă). O asemenea seară am trăi împreună cu actorul George Bănică (un bun actor, nedrept de puțin cunoscut azi!) și cu amicul Vasile Băran. Am sărbătorit apariția articolului la Athénée Palace. Cînd ne simțeam mai bine și-l ascultam pe Bănică povestindu-ne viitoare proiecte literare (o să rîdeți, dar ulterior a avut mare succes cu două dramatizări care l-au umplut de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cîntau acele versuri, în spectacol: "Cum sunau versurile cîntecului cu vinul, din Noaptea...?" Histrionul, naiv, le reproduce. Doamna îi spune, cu ton morbid: Da! Am pierdut pariul!" și-i închide. Nu știu ce-a urmat, dar peste ani, prin 1990, amicul și colegul meu Tudor Mărăscu (am încercat să facem, împreună, Teatrul & revista "Scorpion") un om minunat, mi-a reproșat de vreo trei ori că i-am băgat în cap prostii, cîndva, doamnei Deleanu! Nu cred c-avea dreptate: am vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în ce împrejurare mă întîlnesc cu Petru Cimpoeșu, (pe atunci) directorul Teatrului pentru Copii din Bacău. Știam că este un bun prozator. M-am convins și că este un om deștept și un manager cu idei. Am devenit, destul de repede, amici (lucru de mirare, căci nu reușea defel să-și păstreze prietenii!). Îmi propune să montez Povestiri hasidice de H. Bloch. Rămîn uimit: nu e o piesă, ci o carte celebră, cu parabole și istorioare cvasi-filozofice. Oricum, nu e pentru copii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dacă un spectacol este scos de pe afiș, animalele nu mai au dreptul să primească hrană!). Iubitor de păsări, Bernd (așa-l cheamă pe actor: un interpret bun, a jucat și-n trei spectacole de-ale mele și am fost chiar amici) dădea grăunțe păsăruicii și se delecta cu sunetele ei. Pînă-ntr-o zi. Cînd pasărea, nu se știe de ce, muri. Nu trecu mult și în teatru veni controlul financiar. Milostivul Bernd fu chemat și somat să aducă papagalul. Actorul a declarat că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
impozant, în uniformă, înconjurat de cătane și alți subalterni plini de morgă, umplea holul Teatrului "Fantasio". Trec pe lîngă el și-i arunc un aproape firesc "Salve, Onanie!"(prenumele chisnovat al ofițerului fiind lesne pretabil la futile jocuri de cuvinte). Amicul se rupe din mijlocul marinarilor lui, mă ia deoparte și mă roagă să nu-i mai zic așa, deoarece inferiorii lui trebuie să-l stimeze în continuare. Îi promit că nu. A doua seară, în aceeași conjunctură, zic "hai s-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-n picioare să-l revadă!), Nicolae Andronache (om de multe carate, scenograf de excepție), Iuri Sadovnic (cantautor, boem, prieten minunat) și un om de afaceri, Gh. Mironică, sponsor al teatrului, soțul unei actrițe simpatice. Des îi mai agasam pe acești amici cu rugămintea de-a-mi face rost și mie de o bucată de... șorici (asta fiindcă l-am cunoscut pe un conviv de-al lor, directorul unui combinat de porci din localitatea Cantemir). Azi așa, mîine așa, pînă cînd bunii mei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nouălea cer! Visul meu de-o viață (acela de-a deveni campion mondial la halit șorici) se apropia de împlinire! O! Ce frumos!... După repetiția de dimineață, m-am suit într-o mașină care m-a depus la Cantemir, împreună cu amicul meu Urschi. Cum am intrat în sala de protocol a crescătoriei de porci, am fost întîmpinați, conform cutumei, cu votcă și șampanie(asociere imposibilă, dar ospitalitatea trebuie respectată). Urschi mi-a sugerat să intrăm în saună. Aș fi acceptat, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
schițată pe hîrtie. Cred că era bună, putoarea!... Am ceva talent la desen, iar Putoarea era chiar bună! (culmea, acum îmi vine-n minte titlul cel mai potrivit pentru acest episod : BUNA MOARTE NECHEMATĂ!). Hai s-o distrugem! a răcnit amicul meu, speriind, de data aceasta, clienții localului. Vă repet, nu-s psihopat: tot ce povestesc e, spre stupoarea tuturor, autentic. Dar priviți totul cu umor, că umorul salvează orice, oriunde, oricînd. Am mers amîndoi în pisoarul restaurantului "Ovidiu" și, aruncînd
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
probabil că ne-am mai cunoscut. M-am plimbat prin piață multă vreme, frămîntîndu-mă această stupidă amnezie; cine era măcelarul acela care mi se părea atît de cunoscut și care, sincer să fiu, nici nu putea fi înregimentat în partidul amicilor mei, deoarece pînă-n '90 intelectualii (adică, oameni săraci) nu-și permiteau să aibă relații atît de "înalte"... (măcelarii vînzînd numai de sub tejghea, celor cu bani). Fiindcă am început neinspirat această amintire, desigur, o să ghiciți acum că este vor ba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în PCR, ar fi rîs atît de zguduitor, încît ar fi căzut plombele de pe toate maxilarele superioare din România. Dar cunosc mai de-aproape o bazaconie asemănătoare, petrecută la o simplă "județeană de partid" a micului, dar năstrușnicului oraș Vaslui. Amicul meu Gigi H., inspector la Comitetul de Cultură și Educație Socialistă, locuia în Bîrlad (deci făcea naveta!). E convocat la această importantă întrunire județeană, în care trebuia să țină o scurtă alocuțiune aferentă situației culturale prezente. Coborînd din tren, dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prea mulți și nu-i mai putem evita. Și-apoi, doar egoiștii își sigilează memoriile... Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu 1977. Cu ani în urmă am văzut, la televizor, un film despre Mircea Ciobanu, făcut de amicul Tudor Mărăscu. Film extraordinar! Cine a fost personajul? Vă spun tot eu: unul dintre marii pictori și sculptori ai României (și nu numai!), rămas... cvasi-necunoscut.... Filmul m-a cutremurat, fiindcă arăta finalul ciudat al acestui artist, mort prematur, în condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mă-ntîlnesc, întîmplător, pe stradă, în Timișoara, cu regizoarea Magda Bordeianu (însoțită de frumoasa ei fiică, Luise); și-n timp ce depănăm amintiri, aud din spate o voce: "Acesta trebuie să fie B.U., după rîs!". Mă-ntorc: era vechiul meu amic de la Brăila, Țino Geirun de peste două decenii directorul Teatrului "Pygmalion" din Viena. Și cînd te gîndești că acum treizeci și cinci de ani, cînd ne-am cunoscut, niciunul din noi n-ar fi bănuit ce întorsătură poate lua viața!... Întîmplări pe malul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
scos de pe afiș și era evident că, sub viitoarea direcție, nu se va mai relua. Peste cîteva zile, într-o mică berărie de lîngă teatru, mașinistul-șef al teatrului își lipăia, în tihnă, berea. Se așează la masă, întîmplător(?), un amic. Din vorbă-n vorbă, amicul aduce vorba despre cele 20 de plăci de tablă. Se face o înțelegere: pentru fiecare două table, mașinistul primește o sticlă de votcă. Tîrgul pare avantajos pentru ambele părți. Afacerea se face noaptea, departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
evident că, sub viitoarea direcție, nu se va mai relua. Peste cîteva zile, într-o mică berărie de lîngă teatru, mașinistul-șef al teatrului își lipăia, în tihnă, berea. Se așează la masă, întîmplător(?), un amic. Din vorbă-n vorbă, amicul aduce vorba despre cele 20 de plăci de tablă. Se face o înțelegere: pentru fiecare două table, mașinistul primește o sticlă de votcă. Tîrgul pare avantajos pentru ambele părți. Afacerea se face noaptea, departe de ochii portarului instituției. Totul pare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care stăteam în orașul respectiv la restaurant. A și jucat în două spectacole de-ale mele. Nu rău! Era și-un bun camarad, avea și o optică mai occidentală (deoarece venise-n est, din capitala vestului, Timișoara), așa că devenisem chiar amici. În stagiunea viitoare însă, directorul de-atunci al instituției l-a dat afară. M-a surprins decizia. Fostul conducător mi-a spus că nu l-a mai ținut fiindcă era un tip dubios: adică, susținea provincialul, ce căuta unul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ei mai sînt încă, și-or fi, în neamul românesc! Stăteam pe terasa atît de plăcută a Casei Universitarilor din București și sorbeam un Riesling de Jidvei. La trei mese de mine, însoțit de prietena lui creolă, era un fost amic, Nichi, operator tv., care pînă-n '89 avea voie să-l filmeze pe Ceașcă de aproape. Nu trece mult și apare un alt amic, Petrică. Acesta vine la mine și mă-ntreabă cînd se-adună gașca, apoi, fiindcă nu l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un Riesling de Jidvei. La trei mese de mine, însoțit de prietena lui creolă, era un fost amic, Nichi, operator tv., care pînă-n '89 avea voie să-l filmeze pe Ceașcă de aproape. Nu trece mult și apare un alt amic, Petrică. Acesta vine la mine și mă-ntreabă cînd se-adună gașca, apoi, fiindcă nu l-am poftit să stea, neavînd ce face, se așează la masă la Nichi. Cum l-am pomenit pe Ceaușescu și cum îl aveam în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ci vreau să vorbesc măcar despre chestiunea gastronomiei, studiată & trăită de mine în cele cinci zile în care am trecut, recent, prin țara lui Mozart... Bref, în prima seară, după un recital văzut pe scena teatrului din Grein (susținut de amicul meu, internaționalistul comic Buju Ternovits), furăm invitați la cină, într-un un pub în care servea o fată destul de frumoasă; fiind frumoasă, evident că nu era localnică (de altfel, iertată să-mi fie constatarea, în cele cinci zile de Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-mi spună decît: "Ei și ce, vă mănîncă?!"... Sigur că nu mă mîncau, dar nu-s obișnuit să am asemenea colocatari. Mi-am făcut bagajul, am luat un taxi și am poposit acasă la directorul teatrului, cu care eram și amic. După patru șprițuri, uitasem de rozătoare. Acum, mi-am amintit de ele ca să aflați ce mai e prin culisele, mereu misterioase, ale teatrelor... Un arhivar al anecdoticii teatrale Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte, publicată de el la editura
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de Știință. În drum, Vasile al meu se-ntîlnește cu un prieten din copilărie, om simplu, care nu avea atracție către literatură. Dimpotrivă. Ușor amețit, dar și mîndru de ce a ajuns el acum (poet și funcționar la editură, nu sculer-matrițer, ca amicul de demult), Vasile scoate din servietă șpaltul unui volum de versuri care urma să-i apară și se laudă: "Vezi, astea-s versuri de-ale mele! E viitoarea mea carte! A noua ! Al nouălea val!"... Da' prozaicul vecin din copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
oglindă (S) care reflectă spre prisma de iluminare lumina naturală sau lumina provenind de la o sursă. * Ocularul (O), în care se observă un câmp vizual străbătut de două fire reticulare perpendiculare. * Compensatorul (C), este format dintr-o pereche de prisme Amici, care servesc drept compensator cromatic (din cauza dispersiei suferite de lumina albă la trecerea prin prisme, limita de separație dintre zona luminoasă și cea întunecată nu este netă, ci divers colorată și neclară). Cu ajutorul șurubului d se manevrează sistemul de prisme
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
vedere al lui jus publicum europeum, a desființării statului polon (cf., raportul său către rege, din 25 octombrie 1797, în G.St.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Bezieungen, No 275d, Türkei, fasc. 82, f. 202-206). comunicate de "amicii" lor, francezii. În schimb, aceștia au început să-și împartă cu austriecii poziții strategice din Mediterana Apuseana, însușindu-și posesiunile continentale și maritime ale Veneției. În acel context, o îngrijorare majoră provoca otomanilor ocuparea de către austrieci a Istriei și a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că mor de foame, că noi trebuie să ajutăm tinerimea, că români sunt și ei, și așa mai departe? Și așa se face o atmosferă complexă, compusă din toată tinerimea și toți părinții acestor tineri, din toate rudele și toți amicii lor, care împinge un stat constituțional, pe de o parte, la crearea de funcțiuni, la exagerare de pensiuni, și, pe de altă parte, îl expune la lipsa completă de activitate individuală independentă, la lipsa de industriași, de arendași sau posesori
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
demonul infatuării sau de cel al singurătății: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara ta”.) Înainte de a-ți lua casă, află cine Îți este vecin. (Calitatea coexistenței depinde prin excelență de caracterul fiecăruia În parte.) Spune-i amicului un secret și-ți va pune gheara-n piept. (Desigur, șantajul nu este caracteristic oricărui prieten, ci numai celui ipocrit, care nu va ezita să profite de pe urma secretelor sau proiectelor pe care, Într-un moment de sinceritate, i le-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
una morală: nimic nu este mai stenic pentru forțele noastre sufletești decât Încrederea În sine și În alții. Ruinarea unei convingeri, a unei credințe aduce cu ea deprimarea, descurajarea (de aceea ne Încăpățânăm adesea să credem, de exemplu, că un amic ne este credincios, chiar dacă avem dubii că nu e așa; de asemenea, bolnavi fiind, chiar dacă vedem că boala se accentuează, noi continuăm să credem În posibilitatea unei vindecări etc.). Μ Sunt părinți care temperează imaginația mai Înflăcărată a copilului lor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]