KorAP: Find »[drukola/base=analiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...223 224 225 ...7612 >

190,296 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

sau ale mai multora înainte de aplicarea lor. Cronologic deci, ea este anterioară celei precedente și se bazează pe cercetări mai vechi în economia publică. Vom începe prin a prezenta cea mai cunoscută metodă de evaluare, analiza cost-beneficiu: 2.3.1. Analiza cost-beneficiu Analiza cost-beneficiu reprezintă un ansamblu de metode practice, ce-și propun să conducă alegerile publice spre optimalitate. Ele se înscriu în logica comercială, în sensul că pentru toate operațiunile avute în vedere se va calcula surplusul total, ținînd cont

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mai multora înainte de aplicarea lor. Cronologic deci, ea este anterioară celei precedente și se bazează pe cercetări mai vechi în economia publică. Vom începe prin a prezenta cea mai cunoscută metodă de evaluare, analiza cost-beneficiu: 2.3.1. Analiza cost-beneficiu Analiza cost-beneficiu reprezintă un ansamblu de metode practice, ce-și propun să conducă alegerile publice spre optimalitate. Ele se înscriu în logica comercială, în sensul că pentru toate operațiunile avute în vedere se va calcula surplusul total, ținînd cont de surplusul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
efectele externe desigur. Totul trebuie actualizat, operațiunea este foarte importantă, de aceea vom insista mai mult asupra ei. 2.3.2. Diversitatea criteriilor de alegere a proiectelor Atunci cînd o administrație trebuie să aleagă între diferite pro-iecte, ea are în analiza cost-beneficiu un instrument capabil să evalueze surplusul adus de fiecare proiect în parte. Decizia sa poate totuși să țină seama de alte criterii. Analiza cost-eficacitate este un prim mod de a lărgi cîmpul de reflecție. Pentru aceasta, pe lîngă criteriul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
alegere a proiectelor Atunci cînd o administrație trebuie să aleagă între diferite pro-iecte, ea are în analiza cost-beneficiu un instrument capabil să evalueze surplusul adus de fiecare proiect în parte. Decizia sa poate totuși să țină seama de alte criterii. Analiza cost-eficacitate este un prim mod de a lărgi cîmpul de reflecție. Pentru aceasta, pe lîngă criteriul monetar, care rămîne dominant, se introduc o mulțime de considerații non-monetare. De exemplu, se poate decide eliminarea tuturor proiectelor care ar duce la creșterea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ales a celor rezultate din urbanizare, a celor din educație, cultură și acțiuni sociale și pentru realizarea lucrărilor de infrastructură. Dacă G=suma cheltuielilor publice, J=venitul național, iar N=număr de locuitori, vom avea: G/J=J(J/N). Analiza cheltuielilor publice indică printre cauzele care au un rol important în generarea și creșterea lor următoarele: 1) Modificările în cererea de bunuri și servicii. La rîndul lor, acestea pot fi determinate, de prețurile bunurilor și serviciilor din sectorul privat, venitul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
advers la a nega faptele, deși acestea erau demonstrate evident, înseamnă să faci pasul de la realism la cinism. Acesta din urmă îndeamnă la acte contrare moralei și valorilor sociale. Dintr-un anumit punct de vedere, noțiunea de "pasager clandestin" și analiza critică a școlii Public Choice ar putea conduce la a nega orice capacitate a oamenilor de filantropie și altruism. Democrația nu este decît un mit, redescoperit de vălul pudic al umanismului. 4.1.2.1. De la homo oeconomicus la homo

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cînd evocă necesara intervenție a Statului în cazurile de indivizibilitate, externalități sau randamente crescătoare. Dar în privința încrederii ne aflăm într-o situație particulară interesantă, în care ipotezele de oportunism permit înțelegerea comportamentelor care nu se lasă înțelese într-o primă analiză. Aici se vede utilitatea "reducționismului metodologic". Mai mult decît "realismul metodologic", care se bazează strict pe ipoteze corespunzătoare realității, el permite într-adevăr indicarea mecanismelor cheie. Dacă, din grijă față de realism, se pleacă de la principiul că actorii sunt, după caz

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a corecta aceste defecțiuni ale pieței. De îndată ce deciziile publice (guvernamentale) sunt necesare funcționării eficace a economiei, o teorie economică a alegerilor individuale pare insuficientă. De aceea, s-a încercat dezvoltarea unei teorii economice a alegerilor colective (sau alegerilor publice). Dar analiza economică are destule dificultăți în a servi ca ghid acestor decizii publice. Într-adevăr, criteriul lui Pareto, pe care economia neoclasică își fondează propunerile normative nu este decît unul de eficacitate. El permite eliminarea soluțiilor neeficace, dar nu ne spune

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
neoclasică își fondează propunerile normative nu este decît unul de eficacitate. El permite eliminarea soluțiilor neeficace, dar nu ne spune nimic în privința alegerilor între mai multe soluții eficace, ce se disting printr-o repartiție diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza economică este incapabilă de a defini repartiția "bu-nă", exceptînd un criteriu obiectiv de dreptate. Optimul social fiind, deci, indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor, pentru a deduce din ele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
distorsiuni inevitabile în anumi-te sectoare, trebuie, în general, noi distorsiuni corectoare în celelalte sectoare, pentru a ține seama de costul de oportunitate pentru colectivitate. 4.2.2. Imposibila definire a unui optim social 4.2.2.1 Problema repartiției bunăstării Analiza economică încearcă deci să identifice condițiile unei alocări eficace a resurselor și necesitatea unei intervenții publice pentru restaurarea eficacității în caz de neajunsuri ale piețelor. Dar pentru căutarea maximului de eficacitate (în sens paretian) nu este suficient a determina alegerile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
organizațiilor. Nu le vom prezenta aici de o manieră exhaustivă, nici chiar sintetică, ci vom arăta numai în ce măsură ele clarifică chestiunea eficienței sau ineficienței administrațiilor. O primă constatare se impune mai întîi: produsele noncomer-ciale nu sunt singura preocupare a unei analize în termenii organizațiilor. Potrivit lui Olivier Williamson, se poate remarca faptul că orice întreprindere conținînd mai multe persoane este o repunere în cauză a principiului comercial. Într-adevăr, în interiorul unei întreprinderi, schimburile de bunuri, servicii și informații nu se realizează după

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
autorității Statului. Eficacitatea sa este asigurată prin ierarhizarea strictă a funcțiilor după reguli impersonale, eliminînd orice incertitudine. În această perspectivă, birocrația ar apărea ca o valoare în sine, semnul concret al autorității. Chiar cu mijloacele lui Weber putem sesiza limitele analizei sale. Pentru aceasta e destul, și economia birocrației ne invită la aceasta, să ne întrebăm dacă stabilirea de reguli de funcționare este suficientă pentru a adapta mijloacele puse în operă la finalitățile dorite. Există disfuncții ce arată că această întrebare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
funcționării unuia dintre sectoarele lor, văzute de la nivelul de ansamblu al firmelor lor. E vorba de a repera disfuncționalități și de a identifica surse de ineficiență și blocaje. Am făcut deja o distincție între evaluarea a priori, ca în cazul analizei cost-beneficiu și evaluarea a posteriori, pe baza datelor contabile sau statistice. Dar aceasta nu este singura distincție posibilă. La recomandarea lui Xavier Greffe 31, se pot înscrie diversele forme de evaluare în două categorii, ținînd cont, pe de o parte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
baza datelor contabile sau statistice. Dar aceasta nu este singura distincție posibilă. La recomandarea lui Xavier Greffe 31, se pot înscrie diversele forme de evaluare în două categorii, ținînd cont, pe de o parte de caracterul normativ sau pozitiv al analizei, iar pe de altă parte de tipul de problematică reținut. În rîndul abordărilor normative se înscriu analiza cost-beneficiu, economia birocrației și știința politicilor publice, iar în domeniul abordărilor pozitive reținem: marketingul public, teoria organizațiilor și analiza politicilor publice. Ne aflăm

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
normativ sau pozitiv al analizei, iar pe de altă parte de tipul de problematică reținut. În rîndul abordărilor normative se înscriu analiza cost-beneficiu, economia birocrației și știința politicilor publice, iar în domeniul abordărilor pozitive reținem: marketingul public, teoria organizațiilor și analiza politicilor publice. Ne aflăm deci în prezența a trei problematici, trei perspective, din ce în ce mai înglobatoare, ale acțiunii publice de evaluat. Pentru fiecare există un versant normativ și un versant pozitiv: analiza cost-beneficiu și eforturile de raționalizare a alegerilor bugetare constituie o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în domeniul abordărilor pozitive reținem: marketingul public, teoria organizațiilor și analiza politicilor publice. Ne aflăm deci în prezența a trei problematici, trei perspective, din ce în ce mai înglobatoare, ale acțiunii publice de evaluat. Pentru fiecare există un versant normativ și un versant pozitiv: analiza cost-beneficiu și eforturile de raționalizare a alegerilor bugetare constituie o primă formă de evaluare, a priori, inspirată dintr-o voință normativă. Dar o abordare pozitivă poate de asemenea conduce la căutarea ecarturilor existente între nevoile și serviciile oferite de administrații

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
obligatoriu condamnate la ineficiență; rezultă că un efort particular se justifică pentru a evalua politicile. Spre aceasta tinde știința politicilor publice (policy science), care înțelege bine ceea ce astăzi numim știință administrativă. Dar aceste discipline nu sunt încă bine structurate și analiza politicilor publice (politics) rămîne încă larg pozitivă. Efectuată a posteriori, ea tinde să precizeze condițiile de formare și de realizare a diferitelor politici, integrînd abordările în termeni de organizație și de producție de servicii. În particular, ea se interesează de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
efecte perverse, de unde preocuparea de a apropia impactul de mijloace; în fine, un al cincilea tip de evaluare constă în a apropia efectele de nevoile exprimate de populație. Și aici, desigur, pot apărea contradicții. Pentru a ilustra această grilă de analiză, testăm un program de acțiune publică, în același timp costisitor și comportînd veritabile mize sociale: politica de locuințe sociale: mijloacele consacrate acestui obiectiv prin bugetul de stat și al colectivităților locale se ridică la cîteva zeci de miliarde de lei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
aplicat, fără de care disfuncționalitățile se pot multiplica: denaturarea obiectivelor, diversiunea resurselor, prelungirea termenelor etc. Dar un control eficient nu trebuie să fie unul rigid. De aceea se încearcă azi să se aplice administrațiilor și serviciilor publice metode derivate dintr-o analiză inițial destinată realizării unui compromis în relațiile dintre proprietari și conducătorii de întreprinderi. 4.4.3. Teoria agentului La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Adam Smith critica apariția societăților pe acțiuni, indicînd faptul că separarea dintre proprietari și conducători va

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
informație decît un mandant. Directorul este întotdeauna mai bine informat decît acționarul și, în cazul de față, birocratul cunoaște mai bine nuanțele activității sale decît personalul politic care îl controlează. Această asimetrie referitoare la asimetriile informaționale este astăzi centrală în analiza economică, ea permite înțelegerea faptului cum, într-un cadru comercial, studiul concret al contractelor dintre actori este o etapă esențială în înțelegerea nuanțelor concrete ale economiei de piață. Acuitatea acestei distorsiuni e întărită de existența intereselor divergente între mandant și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publice prin modificarea contractelor ce leagă deciden-tul politic de sistemul administrativ. Întrebarea e cum să fie obligat acesta din urmă să preia riscuri benefice pentru calitatea serviciului public? 4.4.3.1. Asimetrii informaționale și incitații: un nou orizont al analizei economice Cum economia publică e o prelungire a analizei economice în general, și mai ales a economiei neoclasice, reînnoirea acesteia din ur-mă a dat economiei publice un nou elan. Ceea ce s-a schimbat în mod radical în teoriile economice contemporane

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sistemul administrativ. Întrebarea e cum să fie obligat acesta din urmă să preia riscuri benefice pentru calitatea serviciului public? 4.4.3.1. Asimetrii informaționale și incitații: un nou orizont al analizei economice Cum economia publică e o prelungire a analizei economice în general, și mai ales a economiei neoclasice, reînnoirea acesteia din ur-mă a dat economiei publice un nou elan. Ceea ce s-a schimbat în mod radical în teoriile economice contemporane este luarea în considerație a faptului că informația nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
obligatorii. Anumite critici au fost totuși formulate împotriva acestei teorii. În primul rînd, nu ne este indicat cu precizie acel prag critic al impozitării dincolo de care încasările scad. În concluzie, nu poate fi determinat nici un optim fiscal plecînd de la aceste analize. În al doilea rînd, această teză are un caracter prea general, ea nu ține seama de specificitățile fiscale naționale și nici de diferențele de apreciere a sistemelor fiscale de către populațiile naționale. 5.1.2. Amenajarea teritoriului național O dezvoltare spațială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
locale, o dezvoltare endogenă și ascendentă. S-au dezvoltat parteneriatele public privat, care permit o dinamică superioară prin antrenarea mai multor resurse, o gestiune mai riguroasă, mai eficientă a proiectelor și beneficii, directe sau indirecte, pentru toți. Așadar, în general, analiza economică justifică descentralizarea. Una dintre cele mai importante preocupări pentru autoritățile locale trebuie să fie alegerea unei structuri fiscale optime, care să atragă contribuabilii și să conducă la mărirea bazei de impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pare necesar, dacă nu de restrîns cîmpul de acțiune publică, cel puțin de redefinit formele acestuia. Dar dacă o astfel de constatare generală este larg acceptată, alegerile ce decurg de aici sunt departe de a fi evidente, mai întîi pentru că analiza economică nu conduce obligatoriu la un singur tip de soluții, articularea dintre piață și organizare putînd conduce la diverse compromisuri, și mai apoi pentru că orice repunere în cauză a formelor tradiționale de compromis poate suscita viguroase proteste sociale. Logic, mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]