9,641 matches
-
soare de parcă ne-ar revela semnele unei călătorii inițiatice prin foșnetul inimii. Ne-ntoarcem pe străzile din Alfama în timp ce sîngele învață lecția bătăilor în perete și vorbele de mîngîiere ce le trimite un om bolnav de iubire. Tu, unicul meu anotimp care abia acum tresare și începe să doară. Referință Bibliografică: Improvizație despre fericire / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IMPROVIZAŢIE DESPRE FERICIRE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369167_a_370496]
-
nu știu cum să-mi pregătesc soția să rămână singură... - Nu te-aș sfătui să lași asemenea făptură singurică, râse maistrul, un om cărunt și cu obrazul ridat de anii petrecuți pe șantier și de vicisitudinile pe care le înfruntase indiferent de anotimp. Îmi amintesc cu nostalgie de anii tinereții, când mă întorceam acasă la săptămână sau chiar la lună, iar prietenii făceau glume pe seama mea. Sunt obișnuit ca la rândul meu să procedez la fel cu tinerele familii. Gelozia neîntemeiată e o
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
nostalgic de toamnă Îmi țese vise-n culorile ei, Frunzele în ruginiu mă pictează Și-mi acoperă anii tinereții. Un ceas alb de iarnă Cândva îmi fură din suflet Foc,să-și facă căldură, Omăt de gânduri topesc încet. Din anotimpuri am furat ceasuri Ferecându-le într-un castel de iubire, Al vieții tic-tac mi-e pururi Ritm și șansa de evadare! Referință Bibliografica: Ceasul mi-a furat timpul / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02
CEASUL MI-A FURAT TIMPUL de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369239_a_370568]
-
de puțină vreme, în paralel cu munca în redacțiile unor edituri respectate (Facla, Amarcord), creației literare, prozei de factură introspectiv-realistă, rezultatul fiind, la această oră, potrivit mărturisirilor sale, un roman monumental (spre 2000 de pagini), intitulat, destul de straniu, dar memorabil, Anotimpul Grivanilor și aflat în stadiul definitivării pentru tipar. Mă număr între cei care îl așteaptă cu nădejde și curiozitate, cunoscând talentul și - cu deosebire - conștiința artistică ale prozatorului, expert în mecanismele exterioare și în viața lăuntrică ale unui text (ale
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu clipa mă-nspăimântă cel mai tare, Nici timpul care trece nevăzut, Ci vorba aruncată la-ntâmplare, Zâmbetul fals și glasul prefăcut. Nu vremea mă-nspăimântă cel mai tare, Nici anotimpuri care vin și trec, Ci lumea complăcută-n nepăsare Și felu-n care viața își petrec. Nu anii mă-nspăimântă cel mai tare, Nici crucea ce o duc anevoios, Ci un răspuns la marea întrebare: "Ce ai lucrat în via lui Cristos
FRĂMÂNTĂRI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374173_a_375502]
-
venind pe nori. Nu boala mă-nspăimântă cel mai tare, Nici rana ce mă-mpiedică s-alerg, Ci cum mă vezi pe mine-ntre fecioare Și ce fac eu, mai mult să Te-nțeleg. Nu vremea, anii, clipe, lipsuri, boală, Nici anotimpuri, stări și răni în trup Mă înspăimântă. Ci trăirea goală Și ce loc Doamne-n trupul Tău, ocup! 23/08/2013, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Frământări / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016
FRĂMÂNTĂRI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374173_a_375502]
-
pod și care scot țipăte viscerale nimeni nu se dă-n vânt după iarnă în afară de tine care stai cuminte sub plapumă și mă aștepți în capotul tău gros fără nasturi să-mi topești toate ghețurile din inimă iarna este clar anotimpul femeilor cei mai mulți copii se concep iarna de la geamul înflorit de Crivăț totul pare frumos dacă n-ai prins crucea aruncată în Dunăre de Bobotează și dacă nu ți-a înghețat sângele mulțumește-te cu o sticlă de agheasmă singura poțiune
ÎNFRIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374216_a_375545]
-
scriitorilor clasici este proiectată în lumina blândă a existenței cotidiene în care simbolul statorniciei și sacrificiului este împlinit cu firească simplitate. Filonul religios abundă paginile într-un dialog personal cu divinitatea. ,,Nihil Sine Deo”. Structura volumului: Credo, Cabana iubirii, Vârste - anotimpuri, Poemele cetății interesant patrulater, bine structurat, îmbinând mărturie de credință, iubire și vis, prin poemele ce se desfășoară calm, învăluitor pentru cititor, îndreptându-se spre un final pilduitor, pe alocuri surprinzător, bine “ticluit“ folosind metafore și cuvinte meșteșugite. Iubitor de
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
minunată trăire umană, pătrunzând cu alese cuvinte în intimitatea cititorului, răscolindu-l... Poetul trăiește profund clipa, fiind într-o permanent căutare și împăcare cu sine. Mereu tânăr, poetul Mugurel Pușcaș, vrea “... aripi să zbor peste timp, / Să fiu iarăși prim-anotimp./ Pe veci, tânăr să fiu aș vrea, / Cu ochi de granit și de stea,/ Pe umeri cu mantii de flori/ Să gust ale vieții culori,/ Să gust din pocalul cu vin,/ Mereu tânăr,mereu senin...Te-ntoarce, tu vreme’napoi
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
deschidere spre Dumnezeu, spre creație. Creația este arta care îi dă o stare de beatitudine: ``Parc-aș pluti în aer, departe de pământ / Într-o poezie cu iz de sulfină``.. (Brumă de rugină). Poemul naturii curge într-un decor al anotimpurilor, iarna, primăvara, vara, toamna o atrag deopotrivă. Splendoarea iernii o fascinează. Nostalgia, încântarea o fac să vibreze într-un spațiu halucinant în care : ``Zăpezile aleargă, iar, năluci / Geru-n zigzag fuge, sclipind stele`` . Senzațiile sunt contradictorii : ``Picură frig din orgile argintii
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
el unui destin : ``Unde te duci? Unde clipa ``m-așază``... (Voaluri de abur) Iarna se lasă ``răsfoită`` de priviri... Pare ``clădită`` din umbra cu chipu-i livid, împodobită cu ``înghețata cunună de stele`` (Iarna). Gerul stăpânește deopotrivă teluricul și cosmicul. Anotimpul hibernal se preface în ``tabloul de zăpadă``, cadrul în care tremură începutul de iubire, atras de ``fulgi pufoși ca niște pui ``. Trezirea miraculoasă a naturii după o iarnă posesivă reprezintă o eliberare universală ``Tâmpla zilei`` zvâcnește, `` puful de sălcioară`` ``tremură
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
serie de teme interesante, dând o atenție aparte iubirii și aspectelor psihologice ale acesteia... Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate și sinceritate, cu o zicere caldă, de prețuire pentru om și natură - vezi cărțile « Voi trăi... Clipa», «Autoportret», «Între anotimpuri», «Cât mai e vreme» și alte câteva, romanele sale abordează relații mai deosebite dintre cupluri și grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reușindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care își captează cititorii. Aici s-ar așeza romanul «Glasul inimii
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
ieșit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie românește, scrie așa cum vorbește. Spun asta pentru că este ceea ce am simțit citind aceste poeme. La poeziile preferate de Octavian Paler, eu aș mai adăuga “Neânțelegre” din volumul „Între anotimpuri”, “Zăpadă” și “Rezervație” din volumul „Autoportret”, ca și frumosul “Cântec târziu” din volumul Haos. Cu aceste titluri și cu altele de același elevat nivel artistic s-ar putea alcătui o întreagă antologie, exigent și convingătoare. Ion BRAD Diplomat și scriitor
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
o tradiție: realizarea unei antologii cu apariție periodică în care să se regăsească autori consacrați, dar și debutanți, scriitori tineri și mai puțin tineri, din țară și din diaspora. Recent a ieșit de sub teascurile tiparului „Antologia literar-artistică Napoca Nova” dedicată anotimpului estival. Aceasta reprezintă cea de a treia întreprindere editorială dintr-un proiect pe termen lung menit a promova literatura de calitate și a sprijini creatorii aflați pe nedrept într-un con de umbră sau supuși cenzurii financiare. Sub genericul „Mierle
LA EDITURA „NAPOCA NOVA” A APĂRUT ANTOLOGIA LITERAR-ARTISTICĂ „MIERLE ÎNTR-UN LAN CU MACI” de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374251_a_375580]
-
Te-am îndrăgit, Dar să-nțelegi Că nu sunt legi, Să mă despartă De tine niciodată. Eu sunt femeie Pe pământ Și destinată Să procreez, Nu flori în vânt Ca orice fată. De ce nu crezi? Eu sunt ogorul Pe orice anotimp, Când tu semănătorul Poți semăna la timp. Iar câmpul necuprins De roade fie plin; De Duhul Sfânt atins Sub ‘naltul cer senin. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: AȘ VREA ... / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul
AȘ VREA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374267_a_375596]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LUNA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului LUNA Luna pe un horn clocește Două ouă vechi de cioară; Mică-i cât un solz de pește, Albă e ca o fecioară. Într-
LUNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374283_a_375612]
-
pas timpul mușcă cu forță spațiile Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecut Rănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsită Din colțul viselor neputința reținerii clipelor rebele Anotimpuri ce nu există trec prin umbrele oaselor albite La Masa Tăcerii sufletul în căderea sărutului eliberează timpul În fiece noapte curg peste vetre icoanele din focul inimii Nimic nu va mai fi cum a mai fost în inocența vârstelor Traversezi
RĂTĂCIREA TIMPULUI LA MASA TĂCERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362149_a_363478]
-
mine Și n-au privit 'napoi; Nu au crezut că ar fi bine De-ar lua bagajul cel greoi. Și câte trenuri am schimbat Și câte gări mă știu, Ce încercări oare-au schimbat Omul care mă știu. Și patru anotimpuri care-au fost S-au transformat în doișpe; Și totuși parcă nici n-au fost Prea grele și prea multe! Atunci însă mi-a părut prea greu Să fiu pe drumuri singur, De azi regretul nu va mai fi al
AM FOST UN CĂLĂTOR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362153_a_363482]
-
plimbare. Se simțea abandonat. Dar azităzi își pusese în gând să nu se mai gândească la singurătatea care îl apăsa, datorită handicapului său fizic și își propuse să iasă afară, să simtă aerul curat de vară și să vadă lumea. Anotimpurile, drumul acesta pe care mă chinuiesc să merg, toate corpurile statice rămân neschimbate, sunt la locul lor și au aceleași culori. Aerul este același, timpul își vede nestingherit de treaba lui, trecând fără să țină cont de trecut sau de
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
lume nu m-ar fi oprit! În mine adânc se răsuceau dureri și se frângeau speranțele din gânduri, tăcerile se mistuiau în întrebări fără răspuns și fără înțelesuri. În ochi zăcea sfârșită tristețea adunată și îmi murea un vis, iar anotimpuri s-au dus și nu s-au mai întors vreodată, iar viorile iubirii au amuțit în ceruri. Când ai plecat un vânt prin ramuri plângea tăcut... Referință Bibliografică: Când ai plecat / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302
CÂND AI PLECAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362192_a_363521]
-
născută din tensiunea și inflexiunile elementelor și simbolurilor fundamentale care alcătuiesc, în concepția creatorului lor, Ciclul Evangheliilor lirice. EVANGHELIA TĂCERII - Solilocvii este a paisprezecea carte a poetului Theodor RĂPAN și a treia înscrisă în ciclul Evangheliilor lirice, după EVANGHELIA INIMII - Anotimpuri - Jurnal de poet (2010) și EVANGHELIA CERULUI - Zodii de poet (2011), ambele tipărite la Editura „Semne” din București, de care îl leagă o veche și constantă colaborare. Expresie a eului profund, viața și arta confluează în creația lui Theodor Răpan
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
pentru alba-i rochie de mireasă. Dacă nu vei veni, voi da plânsul meu păsărilor călătoare, să-l ducă departe, să facă din el chemarea întoarcerii. Dacă nu vei veni, așteptarea mea o voi împărți timpului: în ore, nopți și anotimpuri; și să primesc în schimb seninul uitării. Referință Bibliografică: Dacă nu vei veni / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DACĂ NU VEI VENI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362216_a_363545]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SUNT FRUNZĂ DE COPAC... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt frunză de copac, așa mă simt, și locul mi-i pe plac în vârf de fag ori de stejar, copacul
SUNT FRUNZĂ DE COPAC... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362224_a_363553]
-
urmează), să sorb aromele recoltei lăsându-vă pe voi să vă-nfruptați cu poftă și nesaț din seva holdei. Eu frunză de copac fiind, mă țin cu jind, cu gheara-nfiptă-n coaja zgârcitului meu timp, să nu îmi scape vraja acestui anotimp. Referință Bibliografică: SUNT FRUNZĂ DE COPAC... / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1346, Anul IV, 07 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SUNT FRUNZĂ DE COPAC... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362224_a_363553]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LA CULES Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Doar Toamna și via e coaptă, Iar rodul așteaptă panerul, În teasc prin sită se scurge Belșugul cu lacrimi de sânge! Tu ține
LA CULES de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362230_a_363559]