8,321 matches
-
director. Și mai știu că acolo nu faci nimic toată ziua. Se spune chiar că încurci bunul mers al lucrurilor. Însă dacă fabricantul e încă înșelat de forfoteala dumitale nefolositoare, nu înțeleg să mă las orbită la rândul meu de aparențe. Să vezi, - continuă Mariana, dezmierdându-mi fruntea, așa cum mă trântii cu capul răsturnat în poala ei, - singura mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te iubesc. Sunt patru săptămâni de când logodnicul îmi așteaptă reîntoarcerea, urmă Mariana, ocolindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
voi avea chef de „hâc” și de „scârț!”. Ferdinand Sinidis părea foarte supărat. Observai această bruscă schimbare, după întunecarea chipului, și mai cu seamă după felul cum îi tremurau genunchii. Făcu eforturi să se calmeze și vorbi destul de liniștit, în aparență: ...Al doilea prieten trăiește mereu lângă mine deși moartea l-a înghețat, urmă el, cu resemnare. Din faimoasa falangă a scriitorilor lirici germani, din ultimele două decenii, s-a desprins să treacă „dincolo”, cel mai mistic din ei, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trece. Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate. Parcă-l văd, fără haină și guler. Un buton de cilic îi prindea la gât cămașa colorată. Când vorbea, chipul său prelung de abate, cu aparență suferindă, cu buza de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dânsa, sunt rarele împrejurări în care Gloria se sprijină de mine atotîncrezătoare, când simt că sufletele noastre se unesc un moment în acord deplin. Câteodată o găsesc drăgălașă și trandafirie ca o purcea de pe o ilustrată pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
slăbit totuși vizibil. E adevărat că nici măcar unul singur dintre cei zece mii nu a murit de inaniție, dar foamea ne-a ajutat să căpătăm un aspect ascetic. Chiar și aceia fără nici o înclinație în acest sens se trezeau spiritualizați. Această aparență de spiritualizare trebuie că-mi stătea și mie bine: cu ochii măriți, receptam mai mult decât era de receptat și auzeam coruri care jubilau transcendental. Și, pentru că foamea ne-a apropiat de înțelepciunea zicalei „Omul nu trăiește numai cu pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de atunci înainte urma să-și aibă prețul lui? Dintr-odată, puteai să ai totul, aproape totul. Vitrine încă mai ieri sărăcăcioase se lăudau cu mărfuri dosite până atunci. Cine avea ceva pus deoparte, dădea repede de bani noi. În aparență, ai fi zis că nevoia era doar mimată, o relicvă înșelătoare a trecutului. Și, pentru că tot ce ținea de trecut fusese devalorizat, tot omul privea cu curaj, chiar dacă nu tocmai fără efort, spre viitor. Nu știu ce anume mi-am cumpărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zburdat prin grădina sălbăticită, fericiți sau la adăpost, ca-ntr-un basm care promitea un final fericit. Acolo, Anna se simțea mai acasă decât mine, fiindcă, după o copilărie ocrotită în rezervația ei helvetă, idila noastră dintre ruine oferea o aparență de libertate. Cu siguranță că gândurile ei erau mai puțin plecate de acasă decât ale mele. Pe timp de vară, fereastra, de la al cărei toc mai era un pas până în grădină, stătea în fiecare seară deschisă către apusul de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spus: Picasso) pune În prim-planuri fondul tabloului și dincolo de zare - figura centrală. Planul meu de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat de aparențe. Pumita, cu neastâmpărul său de efeb, cu grația sa oarecum neglijentă, era, Înainte de toate, fundalul: Îi revenea misiunea de a reliefa splendoarea opulentă a soției mele. Pumita a murit; În amintire, misiunea Îi e negrăit de patetică. O glumă proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cât te distrează, te șlefuie domn. Mă chinuie Îndoiala dacă iei sunt pă bune protipendari. Io-te: n-am nimic cu ăi dă jos, da nici nu uit că io sunt consul și tre să păstrez, chiar dacă nu ie chestii-trestii, aparențele. Un pas alăturea cu drumu și nema cap săltat. La Buenos Aires nu riști canci: tipu distins Îl miroși dân depărtare. Da acilea, În străinătăți, te ia cu amețeli: nu alegi vorba mitocanului de-a Împăratului. Te Îmbrățișez, Indianu IV Dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sonambulu. Perchezițea obectivă a confirmat ce simțeam: acolo iera cafeaua Încă văruită verde, și tot acolo cornurili rele. Într-o secundă am cântărit tot ce iera În joc. De vorbeam, dam un pas alăturea cu drumu; pă loc Îmi Înșelau aparențele și mandea, ca alarmist și calomniator, cădeam În dizgrație. De tăceam, puteam s-o mierlesc pă biata Jacqueline și poate că mă ajungea brațu legii. Gându dân urmă m-a făcut să-mi sparg bojocii strigând d-a surda, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mă aici. — Și dacă vin să te prindă În jbilț? am zis cu glas perit, fincă mă gândeam la siguranța mea. — Cine să vină? Totul e numai vorbe goale. Nimeni nu face nimic, dar trebuie să recunoaștem că se păstrează aparențele. Ai fost atent la biografi? Oamenii continuă să se Întâlnească, dar nu se mai văd. Ai observat că nu e zi În care câte-un servici administrativ să nu Înceteze lucrul? La loterii nu sunt bilete. Cutiile poștale nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa? O femeie se oprise În cadrul ușii: Beth Halpern, zoologul echipei, era ca o schiță făcută din contraste. Era o femeie Înaltă, colțuroasă, la treizeci și șase de ani, pe care o puteai considera drăguță, În ciuda trăsăturilor aspre și a aparenței aproape masculine a corpului. În anii de când Norman nu o mai văzuse, părea că-și accentuase latura sportivă și mai mult. Beth practicase cu succes atletismul și halterele; venele și mușchii i se conturau pe gât și pe brațe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e limpede“, Își continuă Norman raționamentul. „Jerry vrea doar să se joace, nu-și cunoaște puterea și deci nu-i pasă dacă ne ucide.“ Și totuși, mai era ceva. Frunzări hîrtiile, simțind instinctiv că se ascundea ceva În spatele tuturor acestor aparențe. Ceva de neînțeles, o conexiune pe care nu reușea s-o facă. Tot gândindu-se la asta, revenea mereu Ia aceeași Întrebare: De ce calmar? De ce calmar? „Bineînțeles! La cină s-a vorbit despre calmari. Jerry a auzit probabil asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dincoace de ei, într-un colț al șansei, noul Don Juan, cresc. Eul meu se înalță monstruos deasupra orizontului pe măsură ce viața scapă, se pierde cînd vreau s-o strîng în pumn. Dispare, ridicîndu-mă. Eu, eu și iarăși, eu. Învățarea, dincolo de aparențe, se face de unul singur. Ce a fost și ce este, eu sînt cel ce le-a aflat, iar știința pe care am repetat-o a fost măsura propriei mele persoane. Să nu fi fost născut așa și cei din jurul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
semn că respiră. „-Bine, bine,”-îi spun-“n-ai să-mi spui cum e dar ai să-mi spui cum se vede.” „-Se spune că există și morți fericite” -îmi răspunde el. „-Eu n-am întîlnit dintr-astea. Am întîlnit aparențe de fericire la imbecili sau la cei ce au suferit chinuri groaznice dar față de ele am rezerve. Se spune că doar creștinii adevărați au parte de morți fericite, care să-i umple de bucurie. Doar sfinții. Dar și aici e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dictează calm fără orgolii o arhitectură a RAȚIUNII UNIVERSALE Dar în iubire, nu poate fi vorba decât de regula sufocantă a iubirii, care oricât de bine ar fi Ea concepută, suferințele par fără prejudecăți și vin de dincolo de ESENȚĂ, unde aparențele ne mai înșeală uneori. Dar căutarea de cele mai multe ori este fără sfârșit. De ce să mă mir și să țip și să urlu în TĂCEREA MEA, ce se joacă de-a IMPOSTOAREA în patria mea de iubire. o și cât m-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngrozită de Michael. În preajma lui, până și Helen se tempera. Mi-am adus aminte de după-amiaza aia, din urmă cu un an, când biata mama a înghețat în grădină, cu șorțul pe ea (șorț pe care îl purta exclusiv de dragul aparențelor), dând din cap cu disperare, zâmbind crispat, mult prea înfricoșată ca să plece, în timp ce Michael îi explica, cu lux de amănunte, utilizând niște mormăieli nearticulate și niște gesturi terifiant de largi, executate cu foarfeca în mână, cum, de exemplu, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
procura fie și numai un strop de băutură alcoolică erau imposibil de evaluat. Nici unul din părinții mei nu prea bea. Iar în casă țineau foarte puțin alcool. Nu, vorbesc serios. Asta nu era o decizie pe care o luaseră de dragul aparențelor. Nu era o chestie de imagine. Asta era o chestie care li se întâmplase. Chiar și atunci când încercaseră să țină alcool în casă, în realitate, nu ținuseră decât foarte puțin și asta mulțumită mie și, mai recent, datorită surorilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de-o enormă prospețime și, ca atare, cu incalculabil impact asupra vieții pe pămînt În general și a politicii Americii În special. Nimeni n-a mai auzit vreodată așa ceva, fiecare se căznește să priceapă metafora, subsolul fiecărei replici referitoare, În aparență cred ei, la plante, sape și stropitori. Chiar și președintele țării (Jack Warden) este uluit de noutatea absolută a unui tip de discurs atît de imbecil Încît nu poate fi decît supranatural, și Își pune imediat băieții la treabă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citim cinici, avem o singură viață! Țin minte că, în întunecimea aia, care a durat ceva timp, Danda a fost luminița mea. De altfel, în Lucrări în verde, pe care am scris-o în perioada enormei dezamăgiri și unde, în ciuda aparențelor, e multă disperare (avea s-o vadă cineva care mă cunoaște bine, Sanda Cordoș), apar mereu trimiteri la copil. februarie. În cerc de câini. Printre ei și prieteni. Cei mai colțoși! Și slugi de lux... Și-apoi și restul... toată
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
arama pe față sau și-o dăduse în raporturile lui cu Andrei Vlădescu, chiar mai repede decât s-ar fi crezut, ajungând să se certe adesea și ajungând la un asemenea grad de antipatie reciprocă și profundă - care nu excludea aparențele de bunăvoință și civilitate ale fiecăruia, dar care eliminase de mult vizitele reciproce și discuțiile despre cultură, și ale cărei cauze, ce ar fi fost greu de explicat, se adunaseră în timp, din mărunțișuri acumulate și putând fi interpretate drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să simtă că e într-o poziție avantajoasă față de oricine altcineva venea sau lucra în clădire. Din același motiv, considera că însuși biroul președintelui trebuia să fie o capodoperă de design: căci lambriurile de stejar de pe pereți erau, după toate aparențele, neîntrerupte, și orice vizitator care încerca să plece după un interviu ratat bâjbâia minute-n șir căutând ușa, până ce Thomas se ridica să-l ajute cu un aer de superioritate obosită. Această trăsătură era în sine simptomatică pentru secretomania în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de tricotat, și domnul Sloane ședea lângă ea cu o privirea îngrozită pe față. — Ei bine, spuse Hilary când nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut prima victimă. — Așa se pare. — Dar aparențele pot fi înșelătoare, spuse Michael. Thomas se repezi la el. — Ce naiba tot bălmăjești acolo, omule? Știm cu toții că bântuie prin casă un nebun. Vrei să spui că nu-l consideri vinovat? — E una din teoriile posibile, atâta tot. — Înțeleg. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Încolăcite, spuse ea moale. Ea și Julia vorbeau Întotdeauna Încet cînd făceau baie. Împărțeau baia cu familia care locuia la subsolul casei; aveau un program regulat, așa că nu era nici un fel de pericol de a fi surprinse, dar, după toate aparențele, faianța amplifica sunetul, iar Juliei Îi venise ideea că vocile lor, lipăitul apei și frecatul picioarelor În cadă ar putea fi auzite În camerele de jos. — Uite ce piele neagră ai, În comparație cu a mea, continuă Helen. Pe bune, ești oacheșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ceilalți vorbeau Între ei, priveau Îndărăt spre bar sau spre apă - de fapt se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan. Duncan respiră ușurat și-și lăsă umerii să-i cadă. Nu mai știa ce să creadă. După toate aparențele, se putea să-și fi imaginat totul. Nu-i păsa. Panica Îl istovise, Îl golise. Își șterse fața din nou și zise cu un glas tremurat, plin de obidă. — Ar fi cazul să mă duc acasă. Așteaptă, zise Fraser. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]