89,637 matches
-
pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum Își face apariția, ea merge direct la subiect, la ces tiune, la interes, la business, e amputată de introducere și de Încheiere, nu e o cometă cu cap, cu plete și coadă, cu siaj luminos pe urmele ei. Simți că activismul ei programatic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea din afară, n-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
genericul pronominal și personal al feminității, o dau pe EA divizată În două personaje: o funcționară publică, E, arogantă, volubilă, irascibilă, altitudinară, dar vulnerabilă, și o voluntară, A, curioasă, blîndă, meticuloasă, senzuală, cooperantă, dar sceptică. Corespondența lor e amorsată de apariția neașteptată și absurdă În sine, În raza lor de confort existențial, a unuia, Ruba, episod care o determină pe E ca, pe lîngă Înaltă birocrată, să devină și tînără epistolieră: „A venit, dragă, la mine unul Ruba Îl știi pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dintr-un foc două elemente importante, și anume: a) unicitatea întâlnirii dintre Maria Magdalena și Isus; b) misiunea kerygmatică, de urgență, pe care Acesta i-o încredințează: „Mergi la frații Mei și spune-le...”. Ultimul indiciu ne arată limpede că apariția lui Isus nu are drept unic scop consolarea ucenicei și „ratificarea”, dacă putem spune așa, a învierii, ci presupune un „mai departe” în registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, întrucât ea consună cu rolul jucat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comentând critic opiniile Părinților, că nu există nici un argument valabil pentru menținerea confuziei dintre cele trei Marii. Teza lui va fi preluată de tabăra reformaților, în vreme ce catolicii se vor îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană 17. La numai doi ani după apariția dosarului său, Lefèvre d’Etaples va fi condamnat de către teologii de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet îi va prelua argumentația și concluziile într-un opuscul intitulat Sur les trois Magdeleine. Drumul până la oficializarea normalității avea să mai dureze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Sus de multă vreme și prin care va elibera toate creaturile” (XIII, 26). Dar mai întâi o rătăcire a minții va fi trimisă de Dumnezeu peste oameni: cetate va lupta contra cetate, împărăție contra împărăție, popor contra popor. La apariția Fiului lui Dumnezeu (numit chiar așa în text), vrăjmașii vor încheia un armistițiu de circumstanță și se vor uni împotriva intrusului. Dar El se va refugia pe muntele Sion, de unde-i va pedepsi pe nelegiuiți. Cât despre mulțimea pașnică, ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca învestiți de Dumnezeu cu misiunea de a salva omenirea amenințată să dispară. În cursul acestei misiuni, ei se lasă seduși de frumusețea muritoarelor și comit ireparabilul (5,1). Căderea îngerilor are drept consecință imediată pervertirea tuturor speciilor terestre și apariția violenței: „Toți își schimbară în rău purtările și regulile de viață și începură să se devoreze între ei. Violența se întinse pe pământ și toate gândurile tuturor ființelor umane erau tot timpul rele” (5,2). Punctul inedit față de mărturia precedentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iudaică a câștigat în amplitudine, evitând riscul unei închideri sterilizante în sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi într-o limbă universală, iudaismul însuși a devenit „universal”. Numai că acest moment de deschidere a fost urmat, cum spuneam, de unul de repliere. Apariția creștinismului a radicalizat atitudinea nefavorabilă a evreilor conservatori față de Septuaginta, văzută ca principala armă ofensivă a discipolilor lui Isus. Condamnarea creștinismului ca erezie a însemnat implicit și condamnarea fără apel a „Bibliei de la Alexandria”. Începând cu secolul I d.Hr., nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
terminologiei, numeroasele probleme filologice, exegetice și nu în ultimul rând tehnice se dezbat în cadrul unor ședințe la care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, în curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic în tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1. note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care o răspândeau. Difuzarea lor s-a făcut doar în cercuri restrânse de intelectuali. 4. În ceea ce privește impactul monahismului cu forma mentis a autorului corpusului, Stăniloae susține că ar fi putut exista o formă de monahism incipient înainte de Antonie și că apariția unui mod de viață solitar nu este o caracteristică a creștinismului târziu, începând cu secolul al IV-lea. 5. În sfârșit, bogăția liturghiei creștine, așa cum este ea descrisă de Dionisie, îi întărește lui Stăniloae următoarea convingere: „Liturghia s-a scurtat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceste dezamăgiri, aș spune inerente, așteptate oarecum, rămâne, ca un dat incontestabil, manifestarea Duhului Sfânt prin coridorul redeschis lumii al marii Tradiții. Un moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta încă o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac 238, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
însuși al lumii”, după extraordinara metaforă din Scrisoarea către Diognet (secolul al II-lea). Dihotomia Biserică/lume se vede înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica în lume” și ferment al istoriei. 10 decembrie 1942. „Mă bucur enorm pentru apariția primului volum din «Sources chrétiennes» și sunt nerăbdător să-l văd”, îi scrie Jean Daniélou editorului său. Întemeierea la Lyon, în timpul ocupației germane a acestei colecții de scrieri din Sfinții Părinți marchează o dată în istoria teologiei catolice a secolului XX240
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi așadar primul pas spre această reapropriere a sensului originar, complet, al teologiei. Dar dacă, pentru Noul Testament, primenirea s-a angajat din plin, pentru Vechiul Testament ea se află abia la început. Vechiul Testament, remarcă Daniélou, ridică mari probleme încă de la apariția creștinismului, întrucât, deși face parte din Sfânta Scriptură, semnificația sa literală a fost parțial depășită, perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd în Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Septuaginta? Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât în mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta în Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această versiune. Nu înseamnă că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să încercăm să ne punem o clipă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Biblie creștină, altfel prin ce să-și justifice creștinii identitatea și prin ce să-și legitimeze credința? Dumnezeul lui Isus Cristos este același cu Dumnezeul lui Avraam, al lui Iacob și al lui Isaac, același cu Dumnezeul lui Moise. Odată cu apariția primelor comentarii creștine ale LXX (cele paulinice, apoi ale marilor apologeți, în special Iustin), LXX începe să fie contestată de iudaism, care, încetul cu încetul, va redescoperi și repune pe tapet Biblia ebraică. Dar, atenție, textul masoretic este mult mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spațiul creat a apărut Întâi un baston și apoi un picior, care - se vedea de departe - cândva suferise un accident grav... În clipa următoare, s-a arătat un chip tot numai o mustață plină de promoroacă. La vederea unei asemenea apariții, Despina și doctorul Gruia au făcut ochii mari, cu adâncă mirare Întipărită În ei. Doar Nicu s-a ridicat de pe pernă, Întinzând mâinile, cu zâmbet larg pe chip, către arătarea din ușă.... ― În sfârșit, l-am găsit pe iubitul meu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
timp. Prin urmare, am să merg la domnul profesor Hliboceanu. Sper să nu se supere că nu i-am ascultat sfatul” - a răspuns Gruia, realizând că de fapt se Îndrepta spre Spiridonie... ―Bine v-am găsit, domnule profesor! Surprins de apariția neprevăzută a lui Gruia, profesorul, care tocmai ieșea dintr-un salon, a rămas pe loc, cu Întrebarea pe chip: “Dar ce s-a Întâmplat? Unde trebuia să fii la ora asta? E ceva În neregulă?” ― Am citit pe chipul dumneavoastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dintotdeauna... Ușa a Început a se deschide cu o Încetineală de melc. Profesorul se Întreba, curios, cine este cel care nu are curaj să intre? În clipa următoare, o buclă de păr castaniu - scăpată de sub boneta albă - și-a făcut apariția, urmată de chipul zâmbitor al Despinei. ― Ce faci, tati? În ultima vreme, nu mai apuc să schimb o vorbă cu tine. Și când ajungem, În sfârșit, să fim față În față, te văd copleșit de gânduri, Încât nu mai Îndrăznesc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ripostă În asemenea situații - a răspuns directorul. Cu mers apăsat și gând aspru, profesorul a intrat În salonul unde lucra „doctorașul”. ― Doctore Cuc, peste o jumătate de ceas să te prezinți la mine cu documentele privind externarea șatrarului. Surprins de apariția profesorului, doctorul Cuc nu a schițat nici un răspuns... Îl știa chemat la „ordin”... Profesorul a revenit cu Întrebarea: ― Ne-am Înțeles? ― Ammm... - a reușit să pronunțe „doctorașul”, cu o privire de câine care așteaptă ca o implacabilă lovitură să cadă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gând. ― Aș vrea să-mi dai câteva detalii despre „fantoma” de pe ulița ta. ― Un cercetaș trebuie să aibă la el mintea cu toate ale ei și ochii larg deschiși. Așa că pot să-ți descriu individul, chiar dacă a avut doar o apariție „fantomatică”, cum spui tu. ― Te ascult. ― Este un individ de Înălțime medie subțiratic și mersul cu capul plecat. Se vede dintr-o privire că este un slugarnic! Profesorul a recepționat aproape organic imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l pe Tito cu o bardă plină de sânge în mână, lipit pe peretele din stânga, fără nici o noimă. Pe alt perete era încă unul, dar ceva mai mic. In timp ce terminau cu masa, pe ușa de la intrare își făcu apariția gestionarul responsabil al crâșmei de stat: un ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic de rasă, care se porni să latre ascuțit. În clipa următoare o ușă se deschise și în pragul ei își făcu apariția Titi Vlădăreanu în persoană. Bine-ai venit, mă Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul cu glas volubil și, poftindu-i pe amândoi să intre, le scutură bărbătește mâinile, apoi închise ușa cu precauție și o zăvorî bine. Fănel Trifu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
telefonului și întrebă ceva cu voce scăzută, apoi închise. Uitați, reluă funcționarul, pe un ton mai politicos, o să fiți primit de tovarășul Uritescu... Mai vru să spună încă ceva, dar peste puțin ușa se deschise și în birou își făcu apariția chiar funcționarul cu pricina. Tovarășe director, zise ochelaristul, arătând cu capul spre Sever, dumnealui este cetățeanul care... Severe! exclamă celălalt funcționar, fără să-l mai asculte pe ochelarist. Ce mai faci, mă?... Mirat, Sever se uită la noul venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un "bună ziua" smerit, omul de serviciu depuse cu băgare de seamă paharul lângă sticla cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic să iasă. Dar, în momentul când trecu pe lângă Tarbacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se duse pe la universitate, ca să afle ce mai era nou în legătură cu începerea cursurilor și ca să-și cunoască viitorii colegi. Din păcate, pe holuri și la secretariat, nu întâlni nici o figură cunoscută. Doar profesorul Barbilian își făcu o scurtă și intempestivă apariție, pe când aștepta la secretariat. Profesorul, cu înfățișarea lui de ins distins și superior, năvăli pe ușă foarte grăbit și foarte supărat că una dintre secretare, mai tânără și mai puțin experimentată, îi încurcase rău niște liste cu studenții restanțieri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]