6,106 matches
-
186 {EminescuOpVI 187} Mult mă-ntreabă inima De ce m-am stricat așa? De-aș trăi cât aș trăi Tot stricat și trist oi fi Că ce-am pierdut n-oi găsi; Inima-n mine-i tot tristă De dorul mândri aprinsă, Inima-n mine-i tot slabă Pentru tine mândră dragă. Oh, mândruță cum m-oi duce De l-a ta guriță dulce, O, vai, lacrimele mele Cum se varsă de cu jele, Cum se varsă de cumplit Dacă vede ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe malul unei ape Dulce limpede și lină, Într-o sară liniștită Și de mîngăere plină O Moldavie etc. Tu, fragedă rândunică 25 - C. 628 385 {EminescuOpVI 386} Cu aripele întinse, Sbori, te duci și eu rămâi, Strigând cu poftă aprinsă: O Moldavie iubită etc. Zefiri veseli și voi nouri, Nu vă oprește nimică În patrie a vă-ntoarce Slobozi făr-de nici o frică, O Moldavie iubită etc. Toate-s triste pentru mine, Toate de otravă pline, Și cea mai frumoasă sară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rău Spre amoriul tău Întoarce-te cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închid, când ei varsă Pîrae de foc aprins. (bis) Și mă vaiet cu suspinuri, Ce pot lacrimi, ce pot chinuri Când durerea de amoriu 392 {EminescuOpVI 393} Mă sfârșește ș-o să moriu. Ah, moarte, numai la tine Scăpare mai poate fi, Căci la necaz moarte vine Și omul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sufletul meu, Scoală-mă din astă boală. Nu pot, frate, să te scol Că ți-e boala de amor. Tot se-ntîmpla vreodată De te zăream prin ogradă, Unde te văz sara prin casă Îmi pai făclie luminoasă, (Cutare-i) făclie aprinse Degetele tale ard nestinse. No. 19 A amorului dulceață Nu ține mai mult de-un ceas, Iar mâhnirea nu-ncetează, Nu se uită în viață Pentru iubita (cutare). Eu cu totul m-am jertfit Iar ea nemulțămitoare Fără milă m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spirituală pe care o visăm - și care nu se va mai numi om decât pentru a ne aduce aminte ce am fost. * Două misionare trimise la racolat de secta care le adăpostește, „Martorii lui Iehova“... Port cu ele o discuție aprinsă, mă las slobod la gură și mă cred scoborât direct din Pateric. Una din ele mă privește în ochi cu frenezie, o simt înflăcărată de un entuziasm naiv și credul, îmi vine dintr-odată ideea că nu transa religioasă o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul în așa fel încât te făcea să crezi că inconștient dorea acest lucru. Discuția continuă, tot mai aprinsă, până când cineva aminti că, de-a lungul întregului parcurs al manifestației, comportamentul atâtor mii de oameni fusese, din orice punct de vedere, extrem de corect, Eu aș spune chiar exemplar și, ca urmare, nu s-ar părea că există motive ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-o fundătură, ba încă și mai rău, într-un viespar otrăvit, Ce vă face să gândiți așa, N-aș ști să explic, dar adevărul este că mă simt ca și cum aș sta pe un butoi cu pulbere și cu fitilul aprins, am impresia că treaba asta va exploda dintr-un moment în altul. Comisarului i se părea că-și auzea propriile sale gânduri, dar postul pe care-l ocupa și răspunderea misiunii nu i-ar permite abateri de la drumul drept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu un semn din cap când îl vedea băgat în cușca lui, spunea o vorbă dacă îl găsea afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele de pe străzi erau încă aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
companie. Indiferent ce crede lumea, eu una mă simt singură uneori, spuse Lauren, părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu de acord Tinsley, care amesteca Încă un cocktail. Cuplurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe scaune lăcuite cu negru și decorate cu auriu, ca și un foarte convingător duo Jean Shrimpton 1 și David Bailey 2, care chicotea la bar. O pereche Penelope Tree și Truman Capote stătea pe podea cu picioarele Încrucișate, discutând aprins, În timp ce o combinație de Halston și Warhol călcă indiferentă peste ei. Pe divanele lui Lauren, care fuseseră retapisate cu țesătură În stilul kimono japonez de la sfârșitul anilor 1930, trei perechi de John și Yoko stăteau la bârfă cu la fel de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am Încheiat turul În locul meu preferat, bucătăria. Avea acum niște dulăpioare drăguțe, crem, suprafețele expuse riscului de stropire erau acoperite cu oglinzi, iar la fereastră era un stor din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească veche din lemn de stejar, În jurul căreia erau puse, din loc În loc, scaune de cea mai bună calitate, făcute din bambus. Milton insistase ca În locul spoturilor ascunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În lume prea mult din cauza serviciului. Asta era adevărat, Marci nu era niciodată cu soțul ei atunci când ieșea În oraș. Eu nici nu-l cunoșteam măcar, nu-l Întâlnisem niciodată. Tot ceea ce auzisem despre Christopher era că avea părul roșu aprins. În afară de asta, nimic. —Să nu ai niciodată Încredere Într-un bărbat care este mereu plecat În călătorii de afaceri. Bărbații nu muncesc totuși chiar atât de mult, susține Marci. Pariez că Hunter nu este Întotdeauna În călătorie de afaceri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate, afirmă el. — Poftim, ia deschide-o pe asta, i-am spus lui Hunter, dându-i un plic de un roșu aprins. Iar eu o să o deschid pe asta. —O, Doamne, căzu pe gânduri Hunter, În timp ce Îmi dădea felicitarea pe care tocmai o scosese din plic. Era de la Salome. Fotografia de pe prima pagină, Înfățișând-o pe ea Îmbrăcată În rochia de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
instructor de schi, pe care Hunter o angajase să mă Învețe să schiez. Era o brunetă pistruiată de douăzeci și trei de ani și apăruse la 9 dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce proaspătă. Prăjiturile erau Însoțite de sporovăieli romantice, neimportante. Conversațiile noastre la ora ceaiului constau În principal din frazele rostite de mine, care variau de la a-i spune lui Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să mă mângâie pe picior. Altă dată, răposata Jean Harlow s-a întors din mormânt ca să facă pătimaș dragoste cu mine în camera 427. Dar mai era și profesoara de franceză, Mademoiselle Des Fôrets, quebecoasa cu picioare frumoase, ruj roșu aprins și ochi căprui și umezi. Ca să nu mai pomenesc de Hank Miller din a doișpea, fundașul echipei și preferatul fetelor. Cred că Hank m-ar fi omorât în bătaie dacă ar fi aflat ce-i făceam în visurile mele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene împreună cu cei trei însoțitori și cu câinele, nutrind gânduri absurde. Stanley ne informează că proprietatea se întinde pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de muiere. Hm! Și papa și-a mângâiat fuiorul firav de barbă blonzie ca mătasea porumbului, suferința lui de-o viață. — O să aflăm mai multe mâine, la cină, că l-am invitat pe conu Costache. Papa a observat că sunt aprinsă la față și mi-a pus imediat mâna pe frunte, să vadă dacă n-am febră. Pentru el totul are cauze concrete, trupești, să n audă de suflet. Cu toate că mama l-a mai descusut o vreme, eu am preferat, fiindcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
an patru au fost aduși chiar la cabinetul lui. Ajunse în Teilor. Remarcă niște case splendide, la intersecția cu Sfântul Spiridon, știa că se lucra de mult la ele, dar iată că acum erau gata și străluceau. Înăuntru erau candelabrele aprinse și pe fereastră se vedea agitație. Un tânăr cu mers suplu, unduit, ieși din curte și sări cu grabă în tramvaiul ai cărui cai erau opriți în stație. — Gata, conaș! anunță Evdoșka, iar clientul lui își puse un picior pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu aproape nu-i veni să creadă că-și vede confirmată bănuiala: era un om de pe planeta Marte căzut pe planeta Pământ. Tulburat, nu îndrăzni să mai întrebe nimic. Dispăru pentru câteva minute și se întoarse cu o lumânare groasă, aprinsă, apărată în căușul palmei. Strânse o grămăjoară de lemn din rămășițele aflate în odaie și-i dădu foc cu destulă ușurință, apoi fugi iar afară. De data asta veni cu o cană cu apă, cu smalțul cam dus. — N-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
onoarea lui. Costache Boerescu a vorbit cu toți, i-a invitat la masă, când pe unul, când pe altul, i-a luat cu binișorul. Oricum mare pierdere... îmi pare nespus de rău, îl cunoșteam destul de bine... Nu era un om aprins, era echilibrat, de cuvânt, și mai curând vesel. Familia e distrusă... Dumitale cum îți mai merge? Cum te-mpaci cu noua locuință? Dan dădu să răspundă ceva, însă Peppin se reașeză la birou. Avea caracteristica oamenilor care vorbesc mult: asculta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că Nicu Filipescu o să fie condamnat? întrebă Pavel ridicând capul, ca și cum ar fi simțit frământările colegului său și voia să le alunge. — Un fost primar? Greu de crezut, deși s-ar putea, pentru că niciodată n-am văzut opinia publică mai aprinsă, nici măcar atunci când tot el a hotărât demolarea bisericii Sărindar, ții minte ce praf înghițeam când veneam încoace, iar cei de la Adevĕrul, deși își aveau pe-atunci redacția în Pasajul Vilacross, au găsit prilej să facă iar mare scandal. Dar, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe frunte, fratele lui care e student la Paris. Dacă nu, mi-o aduci înapoi, dar să nu faci asta, te rog, să stai până vine, îmi promiți? Uite că deja se stinsese Tuzla cea roșie, iar acum era iar aprinsă Mangalia. Asta e cu femeile! Porni spre stația de tramvai, preocupat. Iulia Margulis nu era o persoană pe care s-o poți refuza. Pe doctor îl puteai refuza fiindcă era un om liniștit și înțelegea multe, pe doamna doctor o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Traian până la Școala comunală, și-n fine la stânga, a treia casă era a portarului. Era beznă peste oraș, iar în dosul ferestrelor se vedeau lumini și, ici-colo, în case mari, câțiva brazi. La porți erau ghirlande, și felinarele erau toate aprinse. Nicu simți un fel de sărbătoare în aer, așa, cum stătea pe bancheta birjei lângă nea Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o distracție, ca să nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de foc, ca odinioară, în tinerețea lui, portarul își făcea datoria ca pe vremea în care o lumânare putea să transforme casele Bucureștilor în torțe. În plus, electrica era scumpă, și domnul Cazzavillan îi rugase să nu mai uite lumina aprinsă. Ceața îl învălui și pe el, când se îndreptă, cu trăsura redacției pe care scria cu litere albe UNIVERSUL către căsuța lui din strada Vișinelor. DUMINICĂ 28 DECEMBRIE Revista presei 1 S criu în pat, pe genunchi, așa că scriu urât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]