6,377 matches
-
ca să fim mai mult... vezi clipele acelea care ar părea nesfîrșite? Eu aș vrea să le împart cu tine. Ai gustat vreodată pîine proaspătă de la foc și apă de la izvorul care răsare printre rădăcinile astrale, aromate, strălucind de lumină, ale arborelui cosmic, întotdeauna înviorat și însuflețit? Ai simțit energia care aleargă ca un meteorit, ca aprinsa trecere a cometei?... Sau simpla însetare și apoi găsirea apei în arșița verii? Eu aș vrea să împart acestea cu tine... ca apropierea de a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
izvoare de înțelesuri cu sau fără alte versuri pot fi găsite mai dihai printre foile de pai, acel leuștean anume care le spune pe bune și răsare dinspre luncă, tocmai potrivit la dungă... mai bengos și mai pontos ca un arbore stufos! Eu am zis, eu am promis: am descris ce am mai scris și-am leuștenit precis! Leușteanul e decis și de vis și mult de zis... * Aș fi vrut s-o întreb cum ar vrea să se termine această
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor asemenea nuclee materiale se Încarcă În timp de spiritualitate, devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui nu, un nu, În locul lui da, un firișor verde de fiere alunecîndu-i În colțul gurii. Așa te vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plantă plantă plantă și un pistil rudimentar; plantă Ilex aquifolium plantă numai flori plantă; acestea plantă un pistil complet dezvoltat și plantă stamine plantă închircite plantă în care nu poate fi găsit nici plantă plantă de polen. plantă peste un arbore care poartă numai flori femele exact la 60 plantă plantă arborele cu flori bărbătești, am examinat la microscop stigmatele a 20 de flori luate de pe diferite ramuri și pe plantă, fără excepție, am găsit câteva grăunțe de polen, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numai flori plantă; acestea plantă un pistil complet dezvoltat și plantă stamine plantă închircite plantă în care nu poate fi găsit nici plantă plantă de polen. plantă peste un arbore care poartă numai flori femele exact la 60 plantă plantă arborele cu flori bărbătești, am examinat la microscop stigmatele a 20 de flori luate de pe diferite ramuri și pe plantă, fără excepție, am găsit câteva grăunțe de polen, iar pe plantă chiar din abundență. Cum vântul suflase de mai multe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
flori bărbătești, am examinat la microscop stigmatele a 20 de flori luate de pe diferite ramuri și pe plantă, fără excepție, am găsit câteva grăunțe de polen, iar pe plantă chiar din abundență. Cum vântul suflase de mai multe zile dinspre arborele cu flori femeiești spre plantă cu flori bărbătești, polenul nu a putut fi adus de vânt. Vremea fusese răcoroasă și furtunoasă și de aceea nefavorabilă pentru albine, și totuși fiece floare femeiască pe care am examinat-o fusese efectiv polenizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie și mărire ție,Satan, în înălțimile Cerului, unde tu domneai, și-n profunzimile Infernului, unde, învins, tu visezi în liniște! Fă ca sufletul meu, într-o zi, sub arborele științei, Alături de tine să se odihnească... Pe parcursul a cinci volume ce compun lucrarea Dégénérescence, Max Nordau realizează un adevărat tur de forță în ceea ce privește arta și literatura începând cu Romantismul și finalizând cu un ”pronostic” al artelor secolului XX. Nordau reliefează
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
scurt pe care era desenat un soare. David dansa lipit de ea, Învârtind-o uneori Într-o figură de rock. De peste un ceas, dansau fără să simtă oboseala, pe un ritm de tamburină când rapid, când lent. Sprijinit de un arbore, Bruno stătea nemișcat, cu inima strânsă, vigilent, la pândă. Michel ba apărea la marginea cercului luminos, ba dispărea În noapte. Deodată fu chiar acolo, la cel mult cinci metri. Bruno o văzu pe Annabelle plecând de lângă dansatori și oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din lemn de culoare Închisă Îi diviza În panouri. Unele panouri reflectau puternic razele soarelui ce asfințea; prin altele se zărea structura internă: mai multe niveluri și pereți despărțitori, tot din lemn de culoare Închisă. Ansamblul voia să evoce un arbore și reușea destul de bine - trunchiul era reprezentat de un cilindru mare ce traversa piramida și În care se afla probabil scara centrală. Din clădire ieșeau oameni, singuri sau În grupuri; unii Îmbrăcați, alții goi. Sub soarele ce asfințea făcând iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a pornit din senin o furtună puternică și a dus-o departe pe biata insectă. Când furtuna s-a oprit, buburuza se afla pe o insulă exotică, cu soare zâmbitor și cu copaci care mai de care mai ciudați . Un arbore de pe insulă a văzut-o pe biata gărgăriță care se urca cu greu într-o tufă. Fiindu-i milă, a trimis o frunză spre ea. Buburuza urcă, lăsându-se purtată de vânt, dar acesta își schimbă direcția și nimeri într-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a văzut-o pe biata gărgăriță care se urca cu greu într-o tufă. Fiindu-i milă, a trimis o frunză spre ea. Buburuza urcă, lăsându-se purtată de vânt, dar acesta își schimbă direcția și nimeri într-un alt arbore, retezându-i un fruct. Au ! De ce m-ai lovit, gărgărițo? — Scuze, nu am vrut să te lovesc. Eu pluteam pe această frunză, dar vântul își schimbă direcția și m-a izbit în tine. Și în plus, o furtună teribilă m-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit al Vieții. Acesta era principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe și un „ochi de pisică“. Marea Preoteasă cânta rar, pe nas, datele tehnice din talonul auto al lui El Té
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tînăr să ai preferințe pentru efemer. Cît este el de întîmplător, cu timpul hazardul se face una cu legea, ca două fețe ale unui singur lucru. Legea și întîmplarea sînt, la un loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sau ronțăitul ierbii sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Părîndu-i-se că aude din direcția secretarului o bolboroseală, se uită atent la el. Într-o clipă ochii îi cresc în cap. Strigă: - Ce ai, Pandele? Cu privirile fixate pe canal, directorul se clătina cu mîinile desfrunzite în sus, ca un arbore ce cade. Încet-încet se lasă în genunchi. Răsucindu-se, se prăbușește deodată cu fața către văzduh. O femeie țipă ascuțit: - Ărra! Se aud strigăte înspăimîntate. Într-o clipă adjunctul cade asupra directorului și-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de zahăr. La fel ca și manguia. La fel ca și artizanatul malgaș. La fel ca multe altele încă. Pentru noi, europenii mai puțin inițiați întru ale botanicii, vanilia este un aromatic produs de un arbust, poate chiar de un arbore. Surpriza este foarte mare, atunci când afli că, de fapt, vanilia este o orhidee. Și nu orice orhidee, ci una care, pentru a se dezvolta, are nevoie de un tutore. Și nu de orice fel de tutore, ci de unul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
mai tresălta trei săptămâni. Ar fi trebuit să-și facă un calendar, să știe când se poate baza pe el și când nu. L XXXVIII Seara, când ajungeam pe ulița deja răvășită de vântul aspru de noiembrie, încercam să reconstitui arborele genealogic al familiei Tupilat. Cred că era mai mult o stratagemă ca să uit de zvârcolirea Sabinei, zăvorâtă în celula ei de la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. Se ținea de cap și implora universul: nu mai pot! nu mai pot! Erau rare momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la căpătâiul ei, închisă în cămăruța de un albastru-lăptos, lipsită de clanță la interior: puteai intra, dar de scos te scoteau numai infirmierele cu figură de luptători în Legiunea Străină. Mereu în căutare de jocuri, l-am pus în capul arborelui pe Petru Cercel, pentru că avusese gusturi cosmopolite și pentru că în felul ăsta puteam justifica dubla mea descendență, austriacă și grecească. Am reușit să cobor pe spițe până la străbunicul pe linie paternă, preot într-un sat din Țara de Jos. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui se ramifică înspre străbunii mei austrieci. Cel mai sus este cocoțată, în mod convențional, Maria Tereza, pentru că numai așa se explică hormonii și lighioanele din sângele acestui tronson familial. Austria este cea mai titirită, bibilită și scărpinată țară din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat și Leo. L XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în castanii și mestecenii (speciile care îl vindecau de insomnie) din parcurile bucureștene. Chiar și așa, era vorba de defecte ce puteau fi trecute cu vederea, defecte ce nu necesitau un tratament specific depresiei-maniacale. Însă nimeni din stufoasa coroană a arborelui lor genealogic nu mai umblase peste tot cu o poșetă roșie! Nici măcar femeile Tupilat-Taubergher nu agreau culoarea asta la poșete. Bon, cât de relevantă ar fi putut fi o asemenea informație? Mai ales venind de la Cristina, cea veșnic frustrată pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era rușine de ce se Întâmplă și stăteați cu spatele spre salcâm. Femeia era grozav de agitată și o auzeați scoțând niște țipete, icnete, gemete (puteau fi și expresii ale bucuriei ei nesănătoase) după fiecare lovitură de topor. Când În sfârșit arborele a trosnit anunțându-și moartea, ai tras cu coada ochiului spre drumul de pământ ce tăia pădurea În două. Poate te-ai uitat Într-acolo pentru că tresăriseși la auzul trosniturii și te abțineai totuși să te uiți la salcâmul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunt rudă cu acel delator? Bine, dar delațiunea are și ea un rol istoric, doar ai acceptat cândva asta, nu-i așa? - Îi răspunde Grințu. Da, dar am acceptat-o, așa, În general, nu pentru că ar putea face parte din arborele meu genealogic. Așa ceva mi se pare exclus. Și apoi, ce v-a apucat pe toți obsesia asta a căutării părinților? Uite, ție sau lui, sau amândurora, am să vă fac un cadou stupid. O carte În limba franceză. Se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lumea grăbită și superficială pe care el însuși o crease, din atâta genială risipă, cine să aibă răbdare să se uite? Dar vin și vă întreb: de unde știm noi ce e frumos și ce nu? De ce e frumos cerul, un arbore, un râu? Chipul pe care ni-l descrie Shelley purta semnele subversiunii, și atunci frumusețea mai e frumusețe? Albă ca Zăpada e mai frumoasă decât mama vitregă doar pentru că e mai tânără? Sau pentru că e mai generoasă? Și-apoi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]