6,930 matches
-
la marginea mării albastre, pe care se va rostogoli capul ultimului lor urmaș, suspină Bodo. Nu la malul mării, ci aici, În piața orașului nostru, vor muri toți vrăjmașii noștri. Vom da legi blânde pentru prieteni și aspre, neînchipuit de aspre, pentru vrăjmași, ripostă Conrad. O bubuitură năprasnică Îi Întrerupse cuvintele. Mirați, cei patru bărbați din Încăpere priviră afară. Din bun senin, cerul se acoperise cu nori negri, sfâșiați doar de fulgere. Hildebrand Își făcu cutremurat semnul crucii, iar Bertold zâmbi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cioplitorul visa cu ochii deschiși. Bunăoară acum Îl vedea aievea pe sfințitul Gebhard, cu fața lui slabă și plină de noblețe. Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
umilei sale case. Bertold, cavaler desăvârșit, o săruta pe obraz și o conducea de mână pe scară În sus, până la sala mare, unde, cu cuvinte curtenitoare, Îi mulțumea pentru ospitalitate. Apoi castelana se retrăgea, nu Înainte de a arunca o privire aspră asupra șirului de slujitori care așteptau În haine de sărbătoare să aducă cupele de argint și să toarne În ele vinul care Îi plăcea cu deosebire ducelui: un vin aspru, tare, ușor amărui, o licoare minunată pe care numai viile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Apoi castelana se retrăgea, nu Înainte de a arunca o privire aspră asupra șirului de slujitori care așteptau În haine de sărbătoare să aducă cupele de argint și să toarne În ele vinul care Îi plăcea cu deosebire ducelui: un vin aspru, tare, ușor amărui, o licoare minunată pe care numai viile lui Hildebrand de pe malul Rinului Îl produceau. Mai târziu, după ce bărbații Își potoleau setea și-și scuturau praful de pe veșminte, doamna casei, Împreună cu Însoțitoarele ei, apărea din nou În sala
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a murit. În schimb, feciorii lui se mai abăteau din când În când din drumurile pe unde Îi ducea vânătoarea, ca să-l salute pe sihastru, spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe ciudatul necunoscut se izbiră de rezistența
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și titluri. Dar nu ți-a fost destul! Acum vrei să pui mâna și pe fiica lui... Adelheid vorbea precipitat și fără Întrerupere, ca să câștige timp, alunecând cu pași mărunți, aproape imperceptibili, spre fereastră. Mâna ei pipăia cu disperare peretele aspru, dar se ferea să Întoarcă privirea ca să măsoare distanța ce o despărțea de prăpastia de afară. Nu-i trebuise mult timp să se hotărască: În clipa În care simți sub degete rama de lemn, se opri și urcă de-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dreptul la ducele Bertold, să-i povestești totul! Ce-o să se Întâmple acum? Nu te-ai gândit la urmări, nu numai pentru cei doi tineri, dar și pentru noi? — Bine a făcut duhovnicul, vorbi sihastrul, țintuindu-l cu o privire aspră. E bine așa. Ducele Conrad este o minte Înțeleaptă și un suflet cinstit, În pofida anilor puțini pe care Îi are. Nu-l va trăda pe prietenul său Bodo. Nici pe ne poata sa, nici pe noi, pe nimeni. Dacă cineva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mânie ale fratelui meu. Ceea ce nu face lucrurile mai simple... Părintelui Bernhard Îi plăcea să vorbească și se pregătea să mai povestească un timp despre Întrevederea lui cu tânărul duce. — știm cine a răpit-o, Îl Întrerupse pustnicul cu voce aspră. Rămâne să aflăm unde a dus-o. Apoi... — Apoi ne va ajuta domnul Conrad s-o eliberăm, rezumă tatăl lui Bodo. Dar până atunci să nu vindem pielea ursului din pădure. Părinte, se Întoarse el spre eremitul cel Întunecat ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se strecura prin ea un om Încovoiat. Conrad Își Împinse slujitorul cu grijă, pentru ca acesta să nu-și zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un mecanism la fel de nevăzut Închise zidul la loc. Cei doi săriră din creangă În creangă, dintr-un ulm bătrân care crescuse mai jos, sub stânci, și ajunseră cu grijă la poalele acestuia. Doi cai așteptau acolo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu pământul. Bătălia lor era pierdută. Conrad cercetă cu oamenii săi toată curtea presărată cu cadavre. Îl căuta pe Hildebrand, care zăcea sub un morman de leșuri. Avea o crestătură urâtă pe frunte, din care sângele Îi șiroia peste fața aspră până și În moarte. Spada o mâ nuise În cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți pe nobili, strigă ducele. Nu-i ucideți pe Eglord, pe Otto și pe cei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i ministerialul din Opfingen? Întrebă Conrad. Oamenii lui Îl priviră mirați. Înaintea lor se afla un războinic necunoscut lor. Aerul de visătoare nepăsare și de tinerețe netulburată, lipsită de griji, pierise. În Încrâncenările acelei nopți sângeroase se născuse un bărbat aspru, cu privi rea Întunecată, cu buzele strânse Într-o expresie de amărăciune, care, așa cum au mărturisit mai târziu cei care l-au cunoscut, nu avea să-l mai părăsească vreodată. Căutară peste tot. Încăperile erau Însă pustii. La conac nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mod explicit, eram într-un lagăr în aer liber, cu o suprafață de 15 kilometri pătrați, păziți permanent de 20 de milițieni cu câini-lupi de urmărire, cu domiciliu obligatoriu pe buletin, nevoiți să suportăm un mod de viață mult mai aspru decât cel de acasă și să ne supunem unor norme de conduită impuse de un guvern pro-bolșevic. Se mai impune o constatare dureroasă: atât rușii, sub a căror ocupație ne aflam, cât și slugile lor românești aparțineau aceleiași religii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
până în prima decadă a lunii noiembrie. Timpul deja se stricase, iar nouă ne era din ce în ce mai greu să facem chirpici. Apa era rece, pământul se răcise și din înaltul cerului începuseră să apară, balansându-se ușor în aerul înfiorat de vântul aspru, primii fulgi de zăpadă stingheri și timizi, uitându-se plini de curiozitate la munca noastră de pe șantier; parcă ar fi vrut să ne spună: Bine, băieți, dar se poate? Acum e rândul nostru să venim... Da, fulgilor de nea, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale suprarealismului românesc: obiecte, cărți, scrisori și tablouri din perioada de efervescență a avangardei române. Pe un perete am văzut atârnată o caligramă semnată : Gherasim Luca 1928. Originalul franțuzesc este caligrafiat cu penița (aranjat vertical) pe o hârtie de textură aspră, cu tente gălbui datorate timpului. După spusele d-nei Gore acest document nu a fost expus, deci este necunoscut cercetătorilor operei lui Gherasim Luca. Textul este însoțit de 2 desene subtile, pointiliste, abstracte, invitând spiritul cititorului la o liberă interpretare. Încerc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o formează minele de aur, argint, aramă și mercur. Climatul e secetos. Agricultură puțină, cât se face, e datorită irigațiilor. Creșterea vitelor joacă un rol moderat din 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 112 cauza climei reci - aspră iarna și secetoasă vara. Media precipitațiilor e de 370 mm. Suprafața statului e mare, populația mică. Capitala Moscow, 4.500 locuitori. Cel mai mare oraș e Boise cu 22.000 locuitori. Statul dispune de bogății insuficient exploatate. În primul rând
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
această stare, ei erau introduși în camere unde se aflau și o serie de alți deținuți, care fuseseră prelucrați deja și lucrau în folosul agresorilor, dar care se prefăceau a le fi prieteni, provocându-i la discuții amicale despre regimul aspru, despre familia lăsată în libertate și activitatea lor politică. Victimele, ale căror unice contacte în ultimele luni se rezumaseră la strigătele gardienilor când erau scoși la toaletă, însoțite de apelativul 'banditule', erau reconfortate de căldura umană care îi întâmpina, iar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de copil... Diwali minunat! Copii din toată țara și din altele ne-am regăsit la București, fiecare cu karma lui, cu aceleași speranțe de judecată îngăduitoare, dar și așteptând daruri. Shri Lakshmi a fost și de astă dată bună. Toată aspra judecată doar în noi a fost. Evident, am fost iertați, căci am primit o groază de cadouri: multe vibrații, în primul rând, apoi muzică și dans (a se citi bucurie) la concertul de la Arcub, dar și seara la dormitor. Descătușare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Voi repeta o observație proprie: foarte mulți oameni (inclusiv eu) afirmă că-și simt inima tânără, chiar dacă se găsesc la vârsta senectuții sau... pe-aproape. Corpurile lor pot fi schilodite de ani, fețele brăzdate de riduri, pielea a devenit neelastică, aspră și poroasă, de multe ori au fost, poate, la limita nebuniei, rotițele creierului nu se mai învârt ca pe vremuri, dar ei afirmă - și sunt convinși de aceasta! - că-și simt inima tânără! Care este motorul acestui simțământ? Aș putea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
uiți la el, pare sincer și-ți vine să-i treci cu vederea minciuna. În timp ce Emil Constantinescu sau Victor Ciorbea erau oameni extraordinar de artificiali. Dar natura lui de comunicator nu trebuie să ne facă să avem o judecată foarte aspră față de Emil Constantinescu. Era un om cinstit ! Lucrul acesta este foarte important, având în vedere ce au făcut Ăia înainte și ce au făcut după. Și este un om care a avut de plătit. Lumea a uitat, dar a fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
l-a putut conduce, căci în 1895 a fost implicat de guvernul ungur în 23 procese de presă și condamnat la 2 ani temniță, pe care a ispășito până în anul 1897 în închisoarea din Vaț. Cu trupul slăbit de regimul aspru al temniței ungurești, Braniște trece în 1897 Carpații în Bucovina, și cu ajutorul regretatului Iancu Flondor, întemeiază la Cernăuți ziarul Patria. Activitatea ziaristică a lui Valeriu Braniște în Bucovina, în timpul celor aproape 3 ani cât a condus ziarul partidului național român
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și cu toate acestea el e în prezent poate scriitorul cel mai necunoscut în țară. (Gazeta Bucovina, 22 septembrie, 1895) * „Cenzura, plantă necunoscută în pământul românesc și impusă prin o cârmuire străină din zi în zi se făcea tot mai aspră... ... Eliade, Murgu, Maiorescu, C.Roset, Brătianu, Bălcescu, frații Hurumuzăchești și alții... au onorat jurnalismul românesc... „...Gazeta Transilvaniei, realizată de dl. Iacob Murășeanu, este în mare decadență. Renumele ei a fost mare numai până la 1848, când a dirijato pana lui Bariț
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dacia Literară, Steaua Dunării și Propășirea, dar și colaborator la multe alte ziare și reviste din vremea sa. * George Barițiu (24 mai 1812, Jucul de Jos, județul Cluj - 2 mai, 1893, Sibiu) Activitatea ziaristică a lui Geoge Barițiu, „glas de aspră mustrare pentru cei în trândăvie și puțintică chemare spre cărările îndreptării”, era privită „cu ochi dușmănoși” de acei „ care aveau îndestulător motive de a se teme, că prin ridicarea românilor la o stare mai omenească se surpă temelia bunăstării lor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
redacției, adică erau publicate fără semnătură. 394 Desenul generalului Averescu inclavat în foiletonul „Impresarul unei legende” („care trebuia să fie eroică” și care se lăți „ca un fum de tămâie... pornit din sloaia tranșeelor, din negura satelor devastate și din aspra mizerie a orașelor”... Numărul 4 din decembrie 1923, ca și numărul 5 din ianuarie 1924, apăreau cu aceleași nume de autori: Pamfil Șeicaru, Ion Darie, Al. O. Teodoreanu, Octav Livezeanu, Petre Dragomirescu, G. Stegaru, G.M. Ivanov, de data aceasta generalul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
îndeamnă cu stăruință să continuăm.” În revista, refugiată la Timișoara, în nr. 12/1942, Dimitrie Vatamaniuc, care iscălea de obicei D. Vatamanu, publica rondelul „În poarta de la Drum”: „În poarta de la drum, tata a dăltuit o cruce mare, Și palmele aspre i-au sângerat adânc și greu. Purta sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]