7,167 matches
-
vă voi aduce în țara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam lui Isaac și lui Iacov; Eu vă voi da-o stăpînire, Eu, Domnul." 9. Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea și robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să asculte pe Moise. 10. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 11. "Du-te de vorbește lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
lăcusta) și nu vă va nimici roadele pămîntului, și vița nu va fi neroditoare în cîmpiile voastre, zice Domnul oștirilor. 12. "Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută", zice Domnul oștirilor. 13. "Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Și mai întrebați: "Ce-am spus noi împotriva Ta?" 14. "Ați zis: "Degeaba slujim lui Dumnezeu, și ce am cîștigat dacă am păzit poruncile Lui, și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor? 15. Acum fericim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
27. ci doar o așteptare înfricoșată a judecății, și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți. 28. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. 29. Cu cît mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfințit, și va batjocori pe Duhul harului? 30. Căci știm cine este Cel ce a zis: "A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
lup” (se zice despre ea că, în timpul nopții, se preschimbă într-un strigoi cu înfățișare de lup, într-un soi de vârcolac, devenind astfel o întruchipare a spațiului sălbatic, a alterității, a metamorfozei). Uimitoare figură de magiciană rătăcitoare, cu priviri aspre și pătrunzătoare și care, printr-un ritual al cercului săvârșit de trei ori la rând în sunetele muzicii, atrage șobolanii spre mare, spre pieire, spre odihna cea veșnică din întunecatele adâncuri. Pe vremuri atrăsese astfel bărbații. Își atrăsese chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de ninsoare. Nu era slugă. Era Babic, omul de încredere, „umbra” prințului. Intermezzo informativ: Despre ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1. Un semn plutea deasupra Europei. Poate că era un semn al cerului pentru schimbările ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a dărui. Nu se mai despărțise niciodată de ea. O purta mereu pe indexul de la mâna dreaptă. Manuc se ridică. Își turnă apă rece pe umeri și pe piept. Ieși din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea îi adusese doar un plus de vigoare. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în toate direcțiile, împinsă, cu brutalitate, în trecut sau azvârlită înapoi, în prezent. Dar adevărata liniște, liniștea pe care o dorea, nu o găsea nicăieri. Toate amintirile i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel mai mult: țesătura invizibilă de intrigi, subteranele bârfelor, pârile mârșave, mierea și zâmbetele înșelătoare de la curtea Rusiei. Mai erau apoi și micile obiceiuri dobândite aici. Se obișnuise să-și ia micul dejun singur și gol, doar cu o manta aspră aruncată pe el. Perspectiva de a relua tot protocolul unui mic dejun simandicos, în compania soției sale de care aproape că uitase cu totul, îi stârnea deja o stare de iritare. Dar trebuia să se grăbească. Peste o oră avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
imperială se așeză atunci ca o coroană grea pe capul lui Napoleon. Și, în acele ceasuri lungi de tăcere îmbufnată, vedea lucrurile într-o cu totul altă lumină decât atunci când zărise, pentru prima oară, întinderea arămie a stepei. Doar nesfârșire aspră, neprimitoare, presărată cu rare fire uscate de vegetație. Undeva, în față, întrezărise dosul unor cai dispărând la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încercă să mă convingă el, pornind iarăși muzica gravă a graiului său cu vibrațiuni profunde. „Să vorbești, de pildă, despre carnea catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi spun la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat. „Ce fel de iubire este asta?”, întreabă dânsa, înfruntându-mă cu semeție și dispreț: „mâna îți este grea la mângâiat, mă săruți cu buze reci și vorbele îți sunt aspre și crăpate ca piatra!” Și trebuie să mărturisesc că țin la Gloria ca la mâna mea cea dreaptă, fără de care nu m-aș putea descoperi cuviincios în fața morții. O iubesc deși mă simt singur în preajma ei, singur fără dânsa, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii tale-i sărea iute muștaru’? — Biata fată! Stătea acolo-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici pe jumate ce spun ăilalți. Era greu pe atunci, Irene. Viață aspră, fetițo. — Ai mare dreptate, încuviință doamna Reilly. Și noi o duceam de multe ori greu acolo, pe Dauphine Street. Taică-meu era foarte sărac. Își găsise de lucru la un atelier de căruțe, dar apoi au început automobilele și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius își eliberă masa de scris măturând cu o singură mișcare a mâinii articolele pentru reviste și foile de însemnări Big Chief, care căzură jos pe dușumea. Își luă o nouă mapă pentru foi volante și scrise încet pe suprafața aspră, cu un creion roșu și litere de tipar: JURNALUL UNUI TÂNĂR MUNCITOR sau GATA CU TRÂNDĂVEALA. Când termină de scris, desfăcu un pachet nou de coli liniate Blue Horse și le introduse în mapă. Făcu niște găuri cu creionul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile aspre ale cartonului. Totuși, s-ar putea să apară la prânz. Am promis ieri că îi voi aduce un sandviș cu carne. Am descoperit că ea consideră un astfel de dejun drept o delicatesă savuroasă. Ți-aș oferi și dumitale un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parte, așa cum își imaginase, lucrări ale studenților pe care nu le restituise și care se acumulaseră în mai bine de cinci ani. Pe când dădea o lucrare la o parte, ochii i se opriră asupra unei coli de însemnări Big Chief, aspră și gălbuie, pe care scria cu creion roșu și litere de tipar: Ignoranța dumitale totală în ceea ce pretinzi că predai, merită pedepsită cu moartea. Mă între dacă ți-e cunoscut faptul că Sfântul Cassian de Imola a fost înjunghiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urechile mele virginale ca să nu aud hohotele lor oribile de râs. Niște turiști în grup se plimbau pe stradă, legănându-și aparatele fotografice și purtând ochelari de soare care sclipeau ca niște diamante. Văzându-mă, se opriră și cu accentul aspru din Vestul Mijlociu care lovea în timpanele mele delicate ca zgomotul unei batoze (un zgomot inimaginabil de neplăcut) îmi cerură să le pozez pentru o fotografie. Încântat de atenția lor amabilă, am acceptat. Minute întregi m-au tot fotografiat, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
venit poliția, nu aveai nici un strop de noroi pe tine! Erai curat ca lacrima, Duncan. Nu așa arată un om care a căzut pe malul unui râu și apoi Într-un șanț, nu? Nicholson Își trecu mâna peste creștet, țepii aspri scoțând un fâșâit slab, În camera ostilă de interogatoriu. La subsuori i se vedeau niște pete albastru-Închis. — M-am... m-am dus acasă să vă dau telefon. Și m-am schimbat. — Înțeleg, spuse Logan zâmbind din nou. Unde erai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un aspect și mai posomorât. — E Încă acolo! De ce nu-l mai caută? Logan Îl pofti Într-una din micile Încăperi de la recepție. Bărbatul tremura, ud leoarcă. — De ce nu-l mai caută? — L-au căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și cu un șurub și o piuliță vesele. În reclamă scria „DESCHIS 24 DE ORE“, astfel că Logan formă numărul. În urechi Îi răsună tonul de apel, iar și iar. Tocmai era pe punctul de a Închide când o voce aspră zbieră În urechea lui: — Garajul Broastane! — Alo? zise Logan, când Îi reveni auzul. Ești Ewan? — Cine e? — Sunt comisarul Logan McRae de la Poliția Grampian. Sunteți patronul lui Darren Caldwell? Brusc, vocea de la celălalt capăt al telefonului deveni suspicioasă. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nou-venitul se Încruntă, apoi un zâmbet Îi Împărți fața În două. — Mda, ai dreptate. Așa am zis. Era cam cu treizeci de ani mai tânăr decât Doug, dar bătrânul Încă i se adresa cu „domnule“ McLeod. Simon McLeod moștenise trăsăturile aspre ale tatălui său. Urechii sale stângi Îi lipsea o bucată, grație unui rotweiller pe nume Killer, al cărui cap orna acum biroul din spate. — Deci ce vreți voi, ticăloșilor? Întrebă el, punându-și mâinile mari pe tejghea. Logan scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
monitorizau inima. Își ridică privirea și-l văzu pe Logan stând la capătul tărgii. — Va trebui să pleci, Îi spuse, desfăcând nasturii de la cămașa bătrânului. A fost bătut destul de rău. — Știu. Logan omise că el fusese autorul. Vocea Îi era aspră, dureroasă. — Sunteți o rudă a lui? Figura ei era una preocpată și profesionistă, În timp ce desfăcea cu atenție cămașa lui Doug. Nu. Ofițer de poliție. Sergent McRae. Se opri din treabă, iar expresia i se răci. — Sper să-l prindeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tentă apreciativă. — O să fii-n stare de asta? Îl Întrebă el pe Logan. — Domnule? — Dacă se-ngroașă gluma: ești În stare? N-am chef să cazi lat. Logan clătină din cap, simțind cum vârfurile urechilor Îi iau foc În vântul aspru. — Nu vă faceți griji pentru mine, domnule, Îi zise, iar răsuflarea Îi fu purtată de vânt Înainte să poată face un nor de abur. Mă ascund după dumneavoastră. — Mda, spuse Insch zâmbind. Doar ai grijă să nu cad pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan oftă. — Și-acum ce facem? Insch renunță la vânătoarea de dulciuri, vârându-și dezolat mâinile În buzunare pantalonilor de la costum. — Acum, zise el. Acum stăm și sperăm s-avem noroc. Vara, ferestrele din spate dădeau spre tufele de iarbă aspră, poleite de soarele auriu, cu o priveliște care se Întindea până departe la orizont. Așezarea cenușie a Buckburn-ului era ascunsă de dealul abrupt de la cariere. Într-o zi bună, când morile de hârtie nu emanau nori cumulus de aburi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]