6,038 matches
-
pe buze. - Atunci, trebuie să-mi dau silința să te ascult cu mai multă atenție, șopti continuând să zâmbească, și să încerc să descifrez enigmele. Dar nu știu dacă voi mai avea timp. Mă simt foarte obosit... - Tinerețe, tinerețe fără de bătrînețe! repeta Antim. Abia apucase s-o sărute pe amândoi obrajii, și Iconaru, cu cutia sub braț, se repezise spre el, îi mulțumi strîngîndu-i mâna și plecîndu-și respectuos fruntea. Dar aproape de ușă Ieronim îl ajunse din urmă și-l opri. - Cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în Dumnezeu... De-abia după ce se așezase, istovit, în fotoliul Generălesei, își aduse aminte că uitase să le ofere, în paharele minuscule, rezervate numai pentru asemenea ocazii, faimosul Grand Armagnac, 1908, din ultima sticlă care-i mai rămăsese. - Tinerețe fără bătrînețe! își repetă ironic, clătinând din cap. Fără de bătrânețe... Voi să se ridice, să caute în dulap și să-și umple măcar paharul lui, să bea, în sănătatea lor, dar își simțea picioarele grele, ca de plumb, și se hotărî să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în fotoliul Generălesei, își aduse aminte că uitase să le ofere, în paharele minuscule, rezervate numai pentru asemenea ocazii, faimosul Grand Armagnac, 1908, din ultima sticlă care-i mai rămăsese. - Tinerețe fără bătrînețe! își repetă ironic, clătinând din cap. Fără de bătrânețe... Voi să se ridice, să caute în dulap și să-și umple măcar paharul lui, să bea, în sănătatea lor, dar își simțea picioarele grele, ca de plumb, și se hotărî să se odihnească puțin, doar câteva clipe. Zâmbind, își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
drum de pe Pământ, ci și pe oricare stea. Sau, mai bine zis, pe oricare planetă, care a fost cândva o stea. Nu numai pe „Steaua Iubirii”, unde zice PAM că s-a născut Ana, ci și pe Steaua Tinereții fără Bătrânețe, pe Steaua Vieții fără de Moarte sau pe Steaua Poveștilor Adevărate. Ana merge, de obicei, pe jos sau cu bicicleta, pe drumuri obișnuite, prin păduri, peste munți. Când se oprește din mers, stă dreaptă ca o lumină, cu capul ușor dat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Munților Carpați și l-a invitat în Japonia. Un alt cap încoronat, cu care Grădinarul s-a împrietenit, e Regele Razei de Soare. Acesta are două fiice gemene, Clorofila și Hemoglobina. Și el și gemenele se bucură de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În plus, acum se bucură de respectul, grija și dragostea Grădinarului. Apropo, gemenele seamănă perfect între ele. Dar nu le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu dragoste și cu noutăți. Mai e și Culoarea Culorilor, de care trebuie să aibă mare grijă Prințul Culorilor, să nu se ofilească nici ea și să nu fie pradă pentru tâlhari. El o ajută să-și păstreze „tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”, iar Culoarea Culorilor îl ajută pe Prinț să învie portretele, tablourile și să facă văzut nevăzutul. N-ați uitat, cred, ce a făcut cu mine. E destul să dai o singură dată cu pensula peste un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pot întocmi hărți speciale, ale locurilor pustiite de zmei și ale celor aflate în primejdie din cauza zmeilor. Ei pot ajuta oamenii bolnavi și bătrâni să se simtă bine, pe cei sănătoși îi pot ajuta să-și păstreze sănătatea până la adânci bătrânețe. Copiii pot fi cei mai buni reporteri. Ei au vederea clară, pot vedea până în adâncul pământului și până departe în timp. Cei care vor avea norocul să lucreze cu copiii, vor fi fericiți pentru că vor avea prieteni de nădejde și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e pur și simplu Soarele. (Iar în imaginea asta, lângă mine, ca în realitatea acestei scene, e Bogdan.) Sigur, era și oboseala. Am fost obosită ani de zile. Nu știu ce-a fost asta, eu ziceam că s-a grăbit bătrânețea, dar nu bătrânețea era. Țin minte cum, atunci când Danda nu știa încă să meargă, o puneam în premergător, umpleam o canapea cu jucării și mă întindeam pe alta, la distanță de câțiva metri. Umbla de colo-colo, venea cu câte o
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
simplu Soarele. (Iar în imaginea asta, lângă mine, ca în realitatea acestei scene, e Bogdan.) Sigur, era și oboseala. Am fost obosită ani de zile. Nu știu ce-a fost asta, eu ziceam că s-a grăbit bătrânețea, dar nu bătrânețea era. Țin minte cum, atunci când Danda nu știa încă să meargă, o puneam în premergător, umpleam o canapea cu jucării și mă întindeam pe alta, la distanță de câțiva metri. Umbla de colo-colo, venea cu câte o jucărie, și tot
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
scăpa vreodată de teama bombardamentelor? Am văzut atâția morți, atâția răniți, oameni cu picioarele retezate, fără mâini, arși, rămași fără vedere! Știi, înainte de război, îmi doream pentru copiii mei o casă, îmi doream să strâng bani pentru zilele negre ale bătrâneții. Cum se schimbă sistemele de valori! Îmi închipuiam că poate voi câștiga la loterie, îmi făceam planuri: o casă într-un oraș mare, o gospodărie undeva la țară, călătorii în Franța și Spania, voiam să văd Veneția. Asta însemna pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul. 27. Vremea cît a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, și la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. 28. A murit la o bătrînețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de slavă. Și, în locul lui, a domnit fiul său Solomon. 29. Faptele împăratului David, cele dintîi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, și în cartea proorocului Natan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
a ne fi dăruit Cel de Sus un băiat, cel care... ne va duce numele mai departe... ― Și ne va da măsura Îmbătrânirii - a completat Gruia, sărutând-o pe obraz... ― Mi-am adus aminte de părerea lui Nicolae Iorga despre bătrânețe, dragule. ― Ce credea nefericitul savant? ― De ce ai spus: „nefericitul savant?” ― Fiindcă a fost asasinat de legionari... Dar ce spunea? ― El afirma - citez din memorie - că, atunci când nu mai avem suflet de copil, suntem bătrâni... ― Cu noi, Însă, se va petrece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a reușit să scape de el, Își spun cuvântul. ― Să ne bucurăm, totuși, de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la toate. Am stat și m am uitat la ea... „Adică cum mă poate ajuta? „Nuuu. Nu se poate așa ceva!” - mi-am zis eu În gând, gata să plec. „Toadere! Stai! Nu pleca! Nu pleca, că ai să plângi la bătrânețe. Și atunci nu mai este nimic de făcut”. ― Ce femeie de treabă! - a comentat Elena. ― Fără să spun ceva, m-am așezat din nou. Ea o stat o vreme pe gânduri. Apoi o pornit să vorbească: „Eu am să-ți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-nvețe a îmbătrîni vreodată. E mai greu și durează mai mult. Șichy și-a lăsat în jos năsucul fin, de setteriță. Gropițele (erotice) din obraji îi vin bine. Are 22 de ani și-un sfert, fără un sfert, pe-aici. Bătrînețea n-o privește. Pe mine, da. Tentația de-a exista" te duce drept la bătrînețe. N-ai nici un încotro: dacă vrei să trăiești mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în jos năsucul fin, de setteriță. Gropițele (erotice) din obraji îi vin bine. Are 22 de ani și-un sfert, fără un sfert, pe-aici. Bătrînețea n-o privește. Pe mine, da. Tentația de-a exista" te duce drept la bătrînețe. N-ai nici un încotro: dacă vrei să trăiești mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii șifonați ai urechilor, numai să mă văd în chip de fetișcană n-am chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci", aflu că o bătrînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei!" Asta, în teorie. Practic, i s-au înecat corăbiile, cu bricul Mircea cu tot. O simt de cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Cioran), uitase să vorbească românește. Senilă, ciripea franțuzește pe străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și cugetul ei luminos. Nu suporți razele Roentgen din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asaltată de mirosuri ucigașe. Mă izbesc-fatal-cu fruntea de cadrul portierei, cînd cobor în intersecția "Tîrgu-Cucu". "! șapte drumuri am în față"*. Iartă-mă c-am plecat așa, Russ, dar nu cred că-i posibil să recuperezi la capitolul iubire prin experiența bătrîneții. Nu pot să-ți ofer iluzia c-aș mai fi "fata de sticlă"** din primele tale acuarele. Tu ai spus-o: "Gloria-i o femeie extrem de capricioasă. Dacă e să vină, vine de la sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe. E un adevăr cu multe carate. Se potrivește și muzicii. Avea de toate tata: rezistență fizică și sufletească pentru studiu continuu. Ambiție. Inteligență afectivă. Bref, talent. Mi-l imaginez cîntînd Invitația... Cu haină albă și cu lavalieră. Pe pian-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu! Cît mai e pîn' la cină? Dați mîncare la cățel, intonează Tano, pe o arie din Bărbierul din Sevilla. Am tot pritocit relația noastră, pînă dincolo de miezul nopții. Ei da, Ana, știu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea să ne ajute cu ceva, nu-i dădeam voie, dar nu putea să vadă că noi muncim și ea stă. Mereu a fost o femeie harnică și, chiar și acum bătrână, muncește, încearcă să facă unele lucruri, pe care bătrânețea nu-i mai permite să le facă singură, trebuie să o ajut eu sau sora mea, dar ea se enervează, plânge și merge mai departe. Ea este exemplul de om muncitor, care nu a căutat ca să muncească altcineva pentru ea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nu avem problemele lor, de ce ne plângem permanent de ceea ce avem? Am fost învățați să ni se ofere de lucru în colhozuri, să ni se dea tot, dar, în schimb, să muncim zilnic la munci grele, despre care, acum, la bătrânețe, le amintesc bătrânii. Lumea s-a deprins să fie condusă și ei să asculte poveștile unuia care deținea puterea, dar și care are interese personale. Același lucru se întâmplă și astăzi, pentru că suntem duși de funie, oare nu o vedem
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]