6,162 matches
-
sărind pe scara landoului, descarcă revolverul asupra Regelui. Regina încearcă să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva minute mai înainte. Principele moștenitor are timp să-și scoată revolverul, dar, în clipa următoare, un necunoscut cu barbă își face loc din mulțime și, îngenunchind, ochește cu carabina. Principele Luiz Filip cade, grav rănit. Se mai aud câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José de Almeida. Dar nu rămâne îndoială că n-au lucrat singuri. În timp ce ei trăgeau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e condus pe bordul vasului Viana. Dictatorul nu-și ascunde frica. Dacă află nemții că sunt pe bord, ne vor ataca... Dar e ușor să mă deghizez... Am la mine cele trebuincioase pentru ras..." (Costa, ca toți revoluționarii portughezi, purta barbă). Rămâne totuși arestat - și i se dă numărul 3307. Șapte ani după instaurarea republicii, regimul se prăbușește tot printr-o sângeroasă luptă de stradă, începută la "Rotondă". VI. DICTATURA LUI SIDONIO PAES După triumful de la Rotondă, maiorul de artilerie și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
avut o urmare deosebită cincisprezece ani mai târziu, când, Într-o anumită etapă a fugii tatei din St. Petersburg-ul cucerit de bolșevici, spre sudul Rusiei, a fost oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la plimbare. În sunetele ascuțite și vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Vladimir a murit la șaisprezece ani la Davos, În 1880, iar Vasili la Paris, În 1916. Ivan Rukavișnikov era iute la mânie și mama se temea de el. Tot ce am cunoscut despre el În copilărie au fost portretele lui (barba și lanțul de magistrat de la gât) și obiectele pasiunii lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea (strânge) și iar (strânge)... și În acel punct durerea devenea insuportabilă și n-ajungeam niciodată mai departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu barbă, Încovoiat de spate, demodatul Mr. Cummings, care mi-a predat desenul În 1907 sau 1908, fusese și profesorul de desen al mamei. Venise din Rusia la Începutul anilor nouăzeci În calitate de corespondent străin și ilustrator al revistei londoneze Graphic. Se zvonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un portret așa-zis „tipografic“ al lui Tolstoi. Precum coada șoarecelui de pe o anumită pagină din Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea feței cu barbă a autorului, care, Întâmplător, avea câteva dintre trăsăturile gazdei noastre. Tocmai ne pregăteam să atacăm nefericitul iepure, când ușa s-a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea a tablourilor (dăunători agricoli măriți și scriitori ruși cu barbă) ce atârnau În sălile de clasă bine aerisite ale școlii din sat pe care o vizitasem o dată sau de două ori; și - continuând o catalogare care nedreptățește simplitatea eterică a Întregului proces - pulsația unei amintiri cu totul irelevante (un pedometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le“, a gâfâit el. „Plecați repede, că a ieșit scandal. V-a văzut tov. Dobre, de la Municipiu, și s-a enervat. N-aveam voie să vă introduc în obiectiv. Am făcut-o doar pentru că m-ai rugat dumneata, domniță, pe barba mea, o persoană mai mergea, dar așa, un cuplu, a ieșit cu sesizare, s-a-ntâmplat că a venit tov. Dobre cât erați la biserică și s-a enervat. Zău, îmi pare rău, dar instrucțiunile sunt precise, nu glumesc. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între palme, privindu-mă cu o duioșie sfâșietoare. Nu mai văzusem până atunci o asemenea privire caldă, deznădăjduită, amară, rugătoare, speriată, învăluindu-mă printre lacrimile ce-i curgeau șiroaie pe fața albă, lividă, cu câțiva pistrui pe frunte și în barbă. Îl priveam și eu mut, speriat să nu se întâmple cine știe ce bucluc în crâșma plină la acea oră. Undeva la o masă era Dinică cu o tipă blondă. În spatele meu, doi marinari își povesteau ce pățiseră la vamă. Mai spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din volumul de versuri ale lui G.C. (Lauda lucrurilor) retipărit în 1964-1965, apoi magazinul „Romanța“, de unde am cumpărat trei discuri Electrecord cu vocea lui Călinescu, apoi dintr-odată, acel bătrân beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei câțiva bănuți pe care-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată. Ne întâlnim, câteodată, pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O canapea, pe care popa se tolănise răsuflând zgomotos, și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese barba, purta ochelari fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la buzunarul jiletcii. Avea un aer de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândesc iarăși la bătrânica aceea. Am întâlnit și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajuns În Mayagüez, fură o barcă În care mai apoi Înconjură coastele Republicii Dominicane pînă ajunse În refugiul sigur din La Tortuga, la nord de Haiti. Acolo ucise un negru și, cîteva luni după aceea, Începu să-i crească o barbă roșcovană, Încîlcită și rară, care scotea și mai mult În evidență sluțenia absolut respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare a acelui chip care speria copiii, le făcea pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu mai e practicabil. Ăsta-s eu. Fața îmi e înconjurată de păr sălbatic, încărunțit, nespălat și nepieptănat, iar încâlceala lungă a bărbii și mustății mele, nerase acum mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la mâncarea vărsată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să se recăsătorească. Poate oboseala, senzația nedeslușită de panică pe care o încercase după 40 de ani. Ultima încurcătură, la Liverpool, îl dăduse peste cap. Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura căscată. ― Am impresia că trăiesc un coșmar, declară sculptorul. Barba îi crescuse, arăta sleit, dar se liniștise. " Nu ești departe de adevăr", reflectă Grigore Popa. Se simțea epuizat, avea o singură dorință. Să doarmă măcar un ceas. Doru Matei continuă: ― Mă întreb dacă merită. Îmi vine să-mi iau lumea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simpli recruți, cu un singur bumb pe epolet. Nu admitea greșeala. La un chef, într-o grădină de vară, omul meu de la Sinaia s-a apucat să-l înjure în gura mare. Cunoștea multe, se știau din școală. Râse în barbă. A doua zi am ieșit la raport. ― Dintr-un spirit de echitate, presupun. ― Bineînțeles. N-am făcut decât să reproduc cele auzite. Aveam și martori. ― Apoi? ― În toamnă, l-au pus pe liber. Pensionat la 39 de ani... Toma lucra
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de aceeași mână. Pe bufet, strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia de aur. Marin Vâlcu apăru în halat. Avea barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se uită superficial și îi împinse un scaun. Se așeză și el trecîndu-și mâna peste obraz
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
smei să i le scoată, Să le iee de neveste și cine s-ar ispiti Toată - mpărăția mândră între ei va împărți... (35) Nu-și mai pieptăna nici capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]