6,003 matches
-
o parte mare din trupul ei e sub stăpânire străină, întregirea țării, dlor, este o dorință, a tuturor cetățenilor... Să ne amintim, dlor, de bătrânii pașoptiști - patriarhii Unirii - ce-au spus... - Vrem întregirea!, se înflăcără mulțimea din Salon, cutremurându-se bolțile. Vrem întregirea!... - Stați, dlor! Stați așa, nu vă grăbiți! Încercă să le potolească elanul un bătrân, fost parlamentar conservator. ... Mai întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai întâi, ș‟apoi!... Dar, nu-și isprăvi gândul, că Salonul dădu în clocot. - Vrem Neatârnarea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
casa foc. În urmă, ecoul vorbelor lui... „s‟aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până se stinse. Bătrânul rămase pe marginea laiței, ca înțepenit și fără glas, doar, în răstimpuri era scuturat de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua de ploaie năvăli pe vale, umplând-o de ropote. Fulger după fulger spintecă tăria cerului, și tunetele, întâlnindu-se, umpleau depărtările. Ploaia răpăitoare cădea nestăvilită și vijelioasă, iar zidurile Griviței stăteau ca îmbrobodite în ceață. La
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ne răsturnăm? La altă masă, câțiva au cântat până la răgușeală... „Patru boi, cu lanțu‟n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puncte blazate din ochii săi, în spatele cărora stăteau ascunse forțele ce o decăzuseră atât, încă se mai întrezărea puterea cu care, până nu demult, se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas 1 sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
des. Uneori, femeia spunea că poate să audă glasul blând al lui Dumnezeu, care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... 1 Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. 94 Rareș Tiron Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul de lumină ce lărgea treptat deschizătura spre orizont. Peisajul, tot mai cuceritor, mă transpunea de-a dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nevoiți să-și facă necesitățile, săreau pe ferestrele clădirii, se răhățeau și săreau iarăși pe fereastră, înapoi. E vorba, după cum ți-ai dat seama, de treaba mare, că pe cea mică o făceau direct de pe pervazul ferestrei. Se picurau cu boltă imitând fântânile arteziene. Spectacolul acesta ținea zi de zi, noapte de noapte, tot într-o veselie. În același timp, la apeluri, ofițerul ne ținea nouă o morală jignindu-ne și reproșându-ne cât de lipsiți de cultură suntem, cât de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
râs de m-am prăpădit. Dar de când au și caii religie, om bun? A căzut omul pe gânduri și a decretat: "Orice ființă are Dumnezeul ei". Dacă banii și timpul mă vor lăsa, în curând mă voi apuca de pictat bolta și catapeteasma. Îi visez în fiecare noapte pe cei patru apostoli pe care-i voi desena pe boltă. Parcă nu mai au răbdare. Mă cheamă să-i pictez. Mi-au devenit atât de familiari, încât nu cred că mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și a decretat: "Orice ființă are Dumnezeul ei". Dacă banii și timpul mă vor lăsa, în curând mă voi apuca de pictat bolta și catapeteasma. Îi visez în fiecare noapte pe cei patru apostoli pe care-i voi desena pe boltă. Parcă nu mai au răbdare. Mă cheamă să-i pictez. Mi-au devenit atât de familiari, încât nu cred că mai am nevoie de schițe pentru ei. Dar nu doar banii și timpul sunt problema, ci și teama mea proverbială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un om într-o capelă, dar ne-au lămurit niște turiști europeni toată povestea asta. Lady e aici. O așteaptă și El-Zorab... A căzut, mister. A căzut de sus, de pe schele, pe când lucra la cei patru apostoli ai voștri, pe boltă. De obicei se lega de schelă, acolo sus, cu o centură de siguranță. Avea frică de înălțimi. Mi se părea că amețea chiar și atunci când își arunca ochii spre cer. În ziua aceea, pentru o clipă, nu s-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care stătea În colțul lui, cu capul căzut În bărbie, se trezi cu o tresărire și se duse la fereastră. Văzu străfulgerarea unui luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ape multe care te năpădesc? 12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vîrful stelelor, ce înalt este. 13. Și tu zici: "Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori? 14. Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!" 15. Ce! vrei s-apuci pe calea străveche pe care au urmat-o cei nelegiuiți, 16. care au fost luați înainte de vreme și au ținut cît ține un pîrîu care se scurge? 17. Ei ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
întinde miază-noaptea asupra golului, și spînzură pămîntul pe nimic. 8. Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor. 9. Acopere fața scaunului Său de domnie, și Își întinde norul peste el. 10. A tras o boltă pe fața apelor ca hotar între lumină și întuneric. 11. Stîlpii cerului se clatină și se înspăimîntă la amenințarea Lui. 12. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. 13. Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața noastră. Îi auzem dondănind. Zâna s-a lipit de mine, încât îi simțeam fiecare fibră a trupului. Ne țineam strâns de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dorea să ajungă ceva în viața trebuia să se așeze într-un loc cu cer senin și să-și dedice câteva ore studiului stelelor, încercând să memoreze locul pe care îl ocupă acestea în fiecare moment, în trecerea lor pe bolta întunecată a cerului. Tapú Tetuanúi n-avea cum să știe, căci nimeni din jurul său nu stia și nu era în măsura să-i explice, ca acela era cerul cel mai înțesat de stele din câte există. Însă acesta era adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stare, după atâția ani de observație, să recunoască majoritatea marilor stele solitare, precum și unele constelații care traversau în fiecare noapte cerul insulei lui, fiind convins că, într-o zi, dacă își va continua eforturile, va ști în ce punct al boltei se va afla fiecare, în funcție de luna, de zi și de oră. Cand va veni această zi, dacă va veni vreodată, va putea aspiră să devină Mare Navigator pe Infinitul Ocean și, în acest caz, Maiana n-ar mai sta nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui vor avea drept răsplată dragostea celei mai încântătoare ființe pe care a creat-o Taaroa, îi dădea puterea de a se întoarce, cu forțe noi, la dificilă sarcina de a învăța drumurile tuturor stelelor universului, în trecerea lor pe bolta cerească. Flegmaticul și mâncăciosul Oripo îi dedică în fiecare seară câte două ore, recitând cu vocea lui monotona dintotdeauna lista tuturor Avei’á posibile între nord și vest, ceea ce, la căderea nopții, îl ajută foarte mult pe Tapú Tetuanúi, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire pe bolta cerească în fiecare noapte nu stia aproape nimic. Ce trebuie să fac acuma? întreba Tapú Tetuanúi, nedumerit, căci i se părea absurd să studieze în continuare niște stele care nu-i mai foloseau la mare lucru. Le învăț în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al călătoriei... E clar? Zeilor milostivi! O să-i sece creierul! O să i se topească mintea! O sa orbeasca înainte să reușească să dezlege acel labirint complicat de semne și arsuri, care voiau să reprezinte stele și constelații în trecerea lor peste bolta cerului, raportându-le neîncetat la poziția insulei Bora Bora. Din fericire, Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti - poate pentru că nu aveau altceva mai bun de făcut - i-au venit în ajutor și, împreună, isi dedicau cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despre mare, ci cât de mult reușește s-o cunoască pe ea. Si atat Vetéa Pitó, cât și Chimé din Farepíti i-ar dedică mult mai mult timp decât aș putea eu să-i dedic vreodată. Făcu un semn către bolta înstelata. Ar avea prea multe rivale... Milioane! Pot să te-nțeleg mai bine ca oricine, căci și mie mi s-a-ntâmplat același lucru,recunoscu căpitanul Mararei. Cred că de fapt niciodată nu i-am acordat Tupaiei toată atenția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
exploratori rămăseseră la câțiva metri de țărm, ca și cum nu s-ar fi putut hotărî să pătrundă în insula. Te-Onó nu mai știau ce să creadă. Cand steaua care marca punctul cel mai de jos al Cârligului lui Maui apăru pe bolta, fidelă întâlnirii la care nu lipsise de milioane de ani, exploratorii se întoarseră înotând fără grabă la Peștele Zburător, în timp ce grupul lui Roonuí-Roonuí se întorcea la mică pluta. Luna era deja pe punctul să dispară complet. Când cei doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
porunca lui Tané. Îi zâmbi cu amărăciune discipolului sau. Iar tu nu mai plânge, îl ruga. Știam cu toții că nimeni nu se-ntoarce de două ori din Al Cincilea Cerc... Așa e legea. Rămase foarte liniștit, privind fără să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei’á îl conduceau spre paradis, iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
străbate, intru veșnicie, oceanul liniștit și, în fiecare seară, va veni să viziteze insula în care se născuse și al carei erou - cel mai legendar dintre eroi - devenise. Cand sicriul celui mai mare dintre Marii Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu de milioane de stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă și strălucitoare, care, din clipă aceea, avea să poarte numele lui Miti Matái, consulta Drumurile de Stele desenate pe puntea Mararei și, depărtându-și picioarele, așa cum își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]