7,134 matches
-
() a existat între 1944 și 1989, perioadă în care în Bulgaria a fost la putere un singur partid: Partidul Comunist Bulgar. Acesta s-a transformat în 1990 în Partidul Socialist Bulgar și participă la viața parlamentară democratică și la coaliții guvernamentale. În timpul Războiului Rece Bulgaria a fost un stat satelit al Uniunii Sovietice. Deși activistul comunist Gheorghi Dimitrov a fost în
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
() a existat între 1944 și 1989, perioadă în care în Bulgaria a fost la putere un singur partid: Partidul Comunist Bulgar. Acesta s-a transformat în 1990 în Partidul Socialist Bulgar și participă la viața parlamentară democratică și la coaliții guvernamentale. În timpul Războiului Rece Bulgaria a fost un stat satelit al Uniunii Sovietice. Deși activistul comunist Gheorghi Dimitrov a fost în exil o bună parte a vieții sale (din 1923), în
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
fost rupte relațiile diplomatice cu SUA. A început persecutarea minorității turce, iar disputele de frontieră cu Grecia și Iugoslavia au fost redeschise. Țara trăia într-o stare de teamă și izolare. Sprijinitorii lui Cervenkov erau puțini nu numai în societatea bulgară, dar și în rândurile Partidului Comunist, pentru ca liderul bulgar să poată supraviețui morții patronului său spiritual, Stalin. Stalin a murit în martie 1953, iar un an mai târziu, tot în luna martie, Cervenkov a fost schimbat din funcție, cu binecuvântarea
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
minorității turce, iar disputele de frontieră cu Grecia și Iugoslavia au fost redeschise. Țara trăia într-o stare de teamă și izolare. Sprijinitorii lui Cervenkov erau puțini nu numai în societatea bulgară, dar și în rândurile Partidului Comunist, pentru ca liderul bulgar să poată supraviețui morții patronului său spiritual, Stalin. Stalin a murit în martie 1953, iar un an mai târziu, tot în luna martie, Cervenkov a fost schimbat din funcție, cu binecuvântarea de la Moscova, cu mai tânărul Todor Jivkov. Cervenkov a
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
cu mai tânărul Todor Jivkov. Cervenkov a mai rămas într-o funcție de conducere - cea de prim-ministru - până în aprilie 1956, până când a fost trecut definitiv pe linie moartă, fiind înlocuit cu Anton Iugov. Juvkov s-a aflat în fruntea statului bulgar pentru următorii 30 de ani, comportându-se ca un aliat loial al Uniunii Sovietice. În politica internă s-a remarcat printr-o abordare mult mai moderată și pragmatică decât predecesorul său. Relațiile de bună vecinătate cu Iugoslavia și Grecia au
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
influență, stabilindu-se în număr mai mare la sud de Dunăre, mai ales la începutul secolului al VII-lea, secol în care provincia va fi reorganizată de împăratul Constantin al IV-lea în ""Thema Scythia"". Curând după această însă, hanatul bulgar al lui Asparuh, ajuns la nord de Dunare în urma luptelor cu khazarii, câștigă în anul 680 războiul cu Imperiul Bizantin și cucerește Dobrogea și Moesia. Un an mai târziu hanatul este recunoscut ca stat independent (Primul Țarat Bulgar), dar bizantinii
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
însă, hanatul bulgar al lui Asparuh, ajuns la nord de Dunare în urma luptelor cu khazarii, câștigă în anul 680 războiul cu Imperiul Bizantin și cucerește Dobrogea și Moesia. Un an mai târziu hanatul este recunoscut ca stat independent (Primul Țarat Bulgar), dar bizantinii și-au păstrat controlul încă 3 secole asupra țărmului Mării Negre, cu intermitențe și asupra zonei vechii cetăți Dionysopolis. Aceasta, dacă nu dispăruse, oricum nu mai avea caracter urban, decăzând și datorită dezvoltării cetății vecine Varna. Reconstrucția ei s-
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
triburile maghiare, venind din Bugeac, iar în secolul următor sunt menționați primii stăpânitori feudali locali, probabil de origine slavă ("Jupan Dimitri" în sudul Dobrogei). Cu sprijinul împăratului bizantin Nichiphor al II-lea Phokas, cneazul Sviatoslav I al Kievului atacă Țaratul Bulgar și ocupă Dobrogea în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav și îl alungă din Tracia și Dobrogea, restabilind în zonă autoritatea bizantină. Odată cu
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav și îl alungă din Tracia și Dobrogea, restabilind în zonă autoritatea bizantină. Odată cu apogeul Primului Țarat Bulgar, sudul Dobrogei va fi anexat acestuia de către țarul Samuil, care în prima fază l-a învins pe împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul; acesta revine în anul 1000 și distruge complet până în 1018 Țaratul Bulgar, organizând în Dobrogea ""Strategia Dorostolon
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
bizantină. Odată cu apogeul Primului Țarat Bulgar, sudul Dobrogei va fi anexat acestuia de către țarul Samuil, care în prima fază l-a învins pe împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul; acesta revine în anul 1000 și distruge complet până în 1018 Țaratul Bulgar, organizând în Dobrogea ""Strategia Dorostolon"" și apoi ""Thema Paristrion / Paradunavon"". Stăpânit de bizantini întreg secolul al XI-lea, țărmul sudic al Dobrogei va fi cunoscut și el, ca întreaga regiune, invaziile pecenegilor, uzilor și cumanilor; în aceeași perioadă sunt menționați
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
participat în 1185-1186 la răscoala Asăneștilor. Dobrogea va rămâne în granițele imperiale până la începutul secolului al XIII-lea, când, în contextul înlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de Răsărit, va intra sub autoritatea Imperiului Vlaho-Bulgar al Asăneștilor (Al Doilea Țarat Bulgar). În 1241 coloana sudică a marii armate mongole, sub conducerea lui Kadan, a invadat și Dobrogea, în drumul său spre vest. Autoritatea Asăneștilor a fost slăbită, și drept consecință, Hoarda de Aur și-a extins stăpânirea și asupra Dobrogei; de
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
în locuri mai greu accesibile - înălțimile apărate natural (în special dealul mare, numit "Djinna Bair", unde s-au descoperit vestigii ale construcțiilor din secolele XIII - XIV). După 1300, zona a trecut din nou în stăpânirea celui de-al Doilea Țarat Bulgar, sub conducerea țarului Teodor Svetoslav, pentru ca 25 de ani mai târziu să facă parte din principatul independent numit "Țara Cărvunei". De la numele primului conducător al acestui mic stat feudal, Balik (Balica), se consideră că provine denumirea de "Balcic", menționată oficial
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
și Gallipoli. Totuși, învingătorii nu s-au înțeles asupra împărțirii teritoriilor pierdute de turcii otomani. Bulgaria credea că câștigurile teritoriale, în special în Macedonia erau insuficiente. Grecia și Șerbia au răspuns prin încheierea unui pact militar, destinat evident împotriva expansiunii bulgare. Un alt conflict era cel dintre Bulgaria și România pentru fortăreața Silistra de pe Dunăre, cerută de români ca preț al neutralității lor în primul război balcanic. Arbitrajul Rusiei progresa foarte încet. Rușii nu doreau să-și piardă niciunul din cei
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
război balcanic. Arbitrajul Rusiei progresa foarte încet. Rușii nu doreau să-și piardă niciunul din cei doi aliați din Balcani (Șerbia și Bulgaria). În timpul negocierilor au avut loc anumite confruntări militare de mică intensitate în Macedonia, în special între trupele bulgare și cele sârbe. La 16 iunie, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace pozițiile sârbe și grecești, declarând în același timp război. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
același timp război. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii, în timp ce pentru Șerbia și Grecia războiul însemna șansă de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica hegemonia Bulgariei. Principalul atac bulgar era îndreptat împotriva sârbilor cu armatele I, a III-a, a IV-a și a V-a, în timp ce armata a II-a era însărcinată cu atacarea pozițiilor grecești de la Gevgeli și Salonic. Bulgarii au fost copleșiți numeric pe frontul grecesc
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
-a era însărcinată cu atacarea pozițiilor grecești de la Gevgeli și Salonic. Bulgarii au fost copleșiți numeric pe frontul grecesc, si in curand luptele ușoare s-au transformat într-o ofensiva grecească pe întreaga linie a frontului la 19 iunie. Forțele bulgare s-au retras imediat de pe pozițiile lor de la nord de Salonic (cu exceptia garnizoanei izolate din Salonic, care a fost copleșită) pe poziții defensive la Kilkis. Planul de a distruge armata sârbă în Macedonia centrală printr-un atac concentrat a eșuat
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
de Salonic (cu exceptia garnizoanei izolate din Salonic, care a fost copleșită) pe poziții defensive la Kilkis. Planul de a distruge armata sârbă în Macedonia centrală printr-un atac concentrat a eșuat, iar bulgarii au fost opriți. Armata a II-a bulgară din Macedonia centrală,comandata de generalul Ivanov ocupă o linie de la Lacul Doiran la sud-est către lacurile Langaza (astăzi Lacul Koronia) și Beșik (astăzi Lacul Volvi), apoi pe la portul Kavala la Marea Egee. Armata era de poziții încă din mai (luptase
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
s-au opus cel putin 80 000 de oameni. Armata greacă, comandata de regele Constantin avea nouă divizii și o divizie de cavalerie (120 000 de oameni), într-un raport de doi la unu sau trei la unu față de trupele bulgare. La Kilkis bulgarii construiseră defensive puternice, care includeau tunurile capturate de la otomani și care dominau câmpia de mai jos. La 3 iulie, diviziile a II-a, a IV-a și a V-a grecești au atacat peste câmpie în șarje
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
amenințată, iar armata lui Ivanov a început o retragere disperată care în unele momente amenință să devină o fugă dezorganizata. Întăririle, sub forma diviziei a XIV-a au sosit prea târziu, și s-au alăturat retragerii spre Strumnitza și granița bulgară. Grecii au cucerit Doiranul la 5 iulie, dar nu au reușit să taie retragerea bulgarilor prin pasul Strumă. La 11 iulie, grecii împreună cu sârbii au avansat în amonte pe râul Strumă până ce au ajuns în Defileul Kresna la 24 iulie
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
130 de tunuri. Grecii au suferit și ei pierderi grele, de 8 700 de oameni. A fost bătălia decisivă pe acest front, și cel mai mare succes grecesc din ambele războaie. Pe frontul din Macedonia centrală sârbii au împins forțele bulgare către est prin bătălia de la Bregalnica (30 iunie - 9 iulie). Între timp, în nord, bulgarii au început să avanseze către orașul sârbesc Pirot (în apropiere de graniță sârbo-bulgară), obligând sârbii să trimită întăriri armatei a II-a care apără Pirutul
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
armata I în ajutorul armatei a II-a care se opunea grecilor în pozițiile defensive excelente de la Defileul Kresna. Constantin a respins propunerea guvernului său pentru un armistițiu, căutând o victorie decisivă pe câmpul de luptă. La 29 iulie, armata bulgară întărită a lansat atacuri pe ambele flancuri, împingându-i pe greci în aval pe văile râurilor Strumă și Mesta. Constantin s-a confruntat cu o anihilare de tip Cannae, si a cerut sprijinul sârbilor. Din nefericire pentru el, aceștia nu
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
a cerut guvernului să obțină un armistițiu. Grecii pierduseră circa 10 000 de oameni în ultimele zece zile de lupte. Bulgarii doreau de asemenea pacea, si astfel Constantin a fost salvat de la distrugere. În ciuda stabilizării frontului din Macedonia, dorința guvernului bulgar pentru pace venea ca urmare a evenimentelor departe de Macedonia. La 10 iulie, românii au invadat regiunea disputată Dobrogea și amenințau Sofia din nord. Pentru a înrăutăți situația, otomanii au profitat pentru a-și recupera fostele posesiuni din Tracia, inclusiv
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
Marii Uniri. Profesorul Ciucă a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) și a fost avansat până la gradul de colonel de rezervă. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii române, franceze și bulgare:
Mihai Ciucă () [Corola-website/Science/303660_a_304989]
-
(limba sârbă: "Гвоздена врата" / "Gvozdena vrata", croată: "Željezna vrata", maghiară: "Vaskapu", turcă: "Demirkapi", germană: "Eisernes Tor", bulgară: "Железни врата") este numele unui defileu pe fluviul Dunăre. Face parte din granița dintre Șerbia și România. În sensul larg, reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova. La est de
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
al VI-lea Filozoful împotriva bulgarilor.În 839 și în 862 războinici călări maghiari apar la Dunărea de Jos respectiv în Bazinul Panonic (Câmpia Panonică). În 895 Imperiul Roman de Răsărit încurajează triburile maghiare să pornească o campanie împotriva Țaratului Bulgar. Aceștia au acceptat, au trecut Dunărea pe la Silistra și au ajuns la Preslav. Dar acest succes foarte rapid l-a neliniștit pe Leon al VI-lea care nu dorea să vadă o nouă putere barbară apărând în locul unei Bulgarii creștinate
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]