5,690 matches
-
de răzeș, Mitruț... II Era În ziua aceea un văzduh limpede ca lacrima. Înfloriseră trandafirii sălbatici și sulfina. Era vremea când cântă toate păsările câmpului, când țârâie din niște ușoare strune miile de gâze prin fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor, și parcă era ziua aceea un imn Închinat frumuseților nemuritoare ale firii. Deodată prima ceată de copii, În frunte cu Ștefăniță, s-a ascuns la pândă Într-o pădurice. Cealaltă, În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
odrăslit din feciorie, întru Care a locuit toată plinătatea dumnezeirii trupește, făcându-se pârga noii frământături, prin care Cuvântul a îmbrăcat firea noastră făcând-o neîntinată, curățită de toate patimile concrescute în ea”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a XIII-a, în PSB, vol. 29, p. 295) „... întrucât demnitatea împărătească stă mai presus de orice alt merit și de orice altă putere sau stăpânire, iar numele Hristos înseamnă în primul rând și mai cu seamă puterea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din feciorie, întru Care a locuit toată plinătatea dumnezeirii trupește, făcându-se pârga noii frământături, prin care Cuvântul a îmbrăcat firea noastră făcând-o neîntinată, curățită de toate patimile concrescute în ea”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a XIII-a, în PSB, vol. 29, p. 295) „... întrucât demnitatea împărătească stă mai presus de orice alt merit și de orice altă putere sau stăpânire, iar numele Hristos înseamnă în primul rând și mai cu seamă puterea împărătească
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
necreat în El este faptul de a fi etern, dinainte de veci și Făcător al tuturor lucrurilor; iar creat, trupul ce Și l-a plăsmuit asemenea trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XIII, în PSB, vol. 29, p. 290) „După cum nici eonii cei de sus, nici cei de jos nu pot cuprinde și înțelege măreția lui Dumnezeu, tot așa nici lumile cele de sus, nici cele de pe pământ, nu pot
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în El este faptul de a fi etern, dinainte de veci și Făcător al tuturor lucrurilor; iar creat, trupul ce Și l-a plăsmuit asemenea trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XIII, în PSB, vol. 29, p. 290) „După cum nici eonii cei de sus, nici cei de jos nu pot cuprinde și înțelege măreția lui Dumnezeu, tot așa nici lumile cele de sus, nici cele de pe pământ, nu pot să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tot Dumnezeu primește pe fiecare în cetatea lui proprie, după varietatea felurită a voii lui, împlinind pe toți după vrednicia lor și dând celor mai mulți răsplățile bunătăților, dar măsurându-le și celor mai mici”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 325-326) „... va fi Dumnezeu toate în toți cei ce prin unirea între ei se vor împărtăși împreună de bine, în Hristos Iisus Domnul nostru”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu primește pe fiecare în cetatea lui proprie, după varietatea felurită a voii lui, împlinind pe toți după vrednicia lor și dând celor mai mulți răsplățile bunătăților, dar măsurându-le și celor mai mici”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 325-326) „... va fi Dumnezeu toate în toți cei ce prin unirea între ei se vor împărtăși împreună de bine, în Hristos Iisus Domnul nostru”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cântarea Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 325-326) „... va fi Dumnezeu toate în toți cei ce prin unirea între ei se vor împărtăși împreună de bine, în Hristos Iisus Domnul nostru”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 330) „Ci fiindcă numirea de împărăție e ceva mare și mai presus de toate cele râvnite între oameni în viață, de aceea s-a folosit de această numire pentru a da de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 325-326) „... va fi Dumnezeu toate în toți cei ce prin unirea între ei se vor împărtăși împreună de bine, în Hristos Iisus Domnul nostru”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, în PSB, vol. 29, p. 330) „Ci fiindcă numirea de împărăție e ceva mare și mai presus de toate cele râvnite între oameni în viață, de aceea s-a folosit de această numire pentru a da de înțeles
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nici se veșteji, sunt fără de bătrânețe și fără de moarte. Acolo nu-i nici o tulburare, ca aici, nici un zgomot, ci multă este ordinea tuturor, cu cuvenită bună-rânduială; cu toții înalță Stăpânului zidirii văzute și nevăzute, ca dintr-o țiteră, cu ritm, o cântare, prea bine întocmită, mai plăcută decât toată cântarea, iar sufletul săvârșește acolo Dumnezeiasca Liturghie ca în niște altare sfinte și în niște taine dumnezeiești”. (Sf. Ioan Gură 87 de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. VI, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
moarte. Acolo nu-i nici o tulburare, ca aici, nici un zgomot, ci multă este ordinea tuturor, cu cuvenită bună-rânduială; cu toții înalță Stăpânului zidirii văzute și nevăzute, ca dintr-o țiteră, cu ritm, o cântare, prea bine întocmită, mai plăcută decât toată cântarea, iar sufletul săvârșește acolo Dumnezeiasca Liturghie ca în niște altare sfinte și în niște taine dumnezeiești”. (Sf. Ioan Gură 87 de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. VI, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 95) „... locul cel lipsit de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vor învechi, nu se vor ofili, ci se vor păstra pururea nestricăcioase și nepieritoare. La sărbătorile pământului există gălăgie, zgomote, tulburare, dezordine. La acea sărbătoare însă, va împărați buna-cuviință, ordinea și cumințenia. Îngeri și oameni Îi aduc neîncetat Domnului 88 cântări de slavă și Imnuri minunate, care întrec orice muzică și parcă ies dintr-un instrument plin de armonie. David psalmodiază: În veac nu se va clinti cel ce locuiește în Ierusalim (Ps. 124, 1). Tâlcuind alegoric această frază, să privim
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lor mierea dumnezeiască, pe care o folosesc și împărații și oamenii simpli spre sănătate, și a cărei gustare nu taie pofta prin săturare, ci sporește mai degrabă dorința spre împărtășirea de cele dorite”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a XIV-a, în PSB, vol. 29, p. 311) „... Plângându-se fericiții prooroci și vărsând multe lacrimi, au cheltuit mii de cuvinte pentru noi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Cincea a Glafirelor la Facere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mierea dumnezeiască, pe care o folosesc și împărații și oamenii simpli spre sănătate, și a cărei gustare nu taie pofta prin săturare, ci sporește mai degrabă dorința spre împărtășirea de cele dorite”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a XIV-a, în PSB, vol. 29, p. 311) „... Plângându-se fericiții prooroci și vărsând multe lacrimi, au cheltuit mii de cuvinte pentru noi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Cincea a Glafirelor la Facere, 1
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Aur, Omilie la Serafimi, omilia a II-a, în vol. Omilii la Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la Serafimi, p. 150) „Cred ... întru Una ... Biserică...” „Unitatea Bisericii o arată și Duhul Sfânt în persoana Domnului, când zice în Cântarea cântărilor: Una este porumbița mea, desăvârșita mea, una este la mama sa, aleasă pentru cel ce i-a dat viață (Cânt. Cânt. 6, 9). Cine nu ține această unitate a Bisericii, crede că ține credința? Cine se împotrivește Bisericii și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Omilie la Serafimi, omilia a II-a, în vol. Omilii la Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la Serafimi, p. 150) „Cred ... întru Una ... Biserică...” „Unitatea Bisericii o arată și Duhul Sfânt în persoana Domnului, când zice în Cântarea cântărilor: Una este porumbița mea, desăvârșita mea, una este la mama sa, aleasă pentru cel ce i-a dat viață (Cânt. Cânt. 6, 9). Cine nu ține această unitate a Bisericii, crede că ține credința? Cine se împotrivește Bisericii și i
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
CÂNTAREA ROMÂNIEI, poem în proză atribuit lui Alecu Russo sau lui Nicolae Bălcescu. A apărut pentru prima oară în revista „România viitoare” (1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
decât aceea din textul publicat de „România literară”. Cea a lui Alecu Russo însumează 65 de versete, fiind presărată, în afara unor particularități lingvistice muntenești, cu elemente moldovenești, precum și cu expresii populare și arhaice. În litigiu de multă vreme, paternitatea poemului Cântarea României este o problemă pasionantă, în a cărei rezolvare sunt trei soluții care se confruntă: Alecu Russo, Nicolae Bălcescu sau amândoi, în colaborare. Până la 1900, ca autor a fost considerat a fi Bălcescu. Un singur om, V. Alecsandri, a susținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
-lea paternitatea lui Alecu Russo. Scriind lui A.I. Odobescu,în 1863, Alecsandri vorbise de „o mare taină literară”: poemul aparținea lui Russo, fusese compus de acesta în limba franceză și numai tradus în românește de Bălcescu. Studiul lui P.V. Haneș, „Cântarea României” (1900), punând enigmatica scriere în seama lui Alecu Russo, generează o bruscă schimbare de optică. Ipoteza dublei paternități, larg argumentată de Paul Cornea, a fost formulată întâia dată de Odobescu. Chestiunea nu e tranșată definitiv. Nu se poate ști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
cinci ani de către primul său autor, sau, în fine, dacă întâiul concept al scrierii a aparținut, de fapt, lui Bălcescu, iar Russo numai l-a prelucrat mai târziu. Și într-un caz, și într-altul coparticiparea celor doi apare plauzibilă. Cântarea României este expresia unei anumite stări de spirit din preajma revoluției de la 1848. Tensiunea poemului, sinceritatea și patosul lui făceau din el un adevărat manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
într-un caz, și într-altul coparticiparea celor doi apare plauzibilă. Cântarea României este expresia unei anumite stări de spirit din preajma revoluției de la 1848. Tensiunea poemului, sinceritatea și patosul lui făceau din el un adevărat manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se adaugă dispunerea în versete, dovedesc o lectură a psalmilor și prorocilor. Vechile noastre cronici, ca și lirica populară s-au stratificat în alcătuirea poemului, modelându-i stilul. Cât privește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
un caz, și într-altul coparticiparea celor doi apare plauzibilă. Cântarea României este expresia unei anumite stări de spirit din preajma revoluției de la 1848. Tensiunea poemului, sinceritatea și patosul lui făceau din el un adevărat manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se adaugă dispunerea în versete, dovedesc o lectură a psalmilor și prorocilor. Vechile noastre cronici, ca și lirica populară s-au stratificat în alcătuirea poemului, modelându-i stilul. Cât privește influențele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
romantic al personalității cu menire providențială, unele respirări idealizante, sentimentul înfiorat al naturii rustice, ca și o anume dispoziție contemplativă, melancolică par ieșite de sub pana lui Alecu Russo. Emanând dintr-o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, publ. A. I. Odobescu, București, 1878, 553-581; ed. îngr. și introd. N.I. Apostolescu, București, 1914. - Alecu Russo, Cântarea României, „România literară”, 1855, 38-40, 42, 45, 47; ed. îngr. și pref. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, publ. A. I. Odobescu, București, 1878, 553-581; ed. îngr. și introd. N.I. Apostolescu, București, 1914. - Alecu Russo, Cântarea României, „România literară”, 1855, 38-40, 42, 45, 47; ed. îngr. și pref. P. V. Haneș, București, 1900; ed. pref. Lucian Blaga, București, 1924; ed. îngr. și pref. Ion Pillat, București, 1936; ed. pref. Teodor Vârgolici, București, 1971; ed. îngr. Geo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]