5,695 matches
-
veritabil laitmotiv în literatura arabă de dragoste. Așadar, așa cum și în textul homeric transpare iubirea de viață, de natură, de oameni, de plăcerea elementelor caracteristice existenței, specificitatea textului spațiului oriental derivă din tentația semitică, așa cum este redat și în Cântarea Cântărilor. În textul biblic, pentru a contura tabloul iubitei, iubitul va folosi întotdeauna imagini din mediul natural, din mediul în care trăiește, un mediu proxim care îi oferă în același timp substanța fizică și cea spirituală. Aceasta, poate fi o caracteristică
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
într-o uluitoare și dulce alternanță de dorință, căutare, ivire, dispariție, strigăt, șoaptă, apropiere, îmbrățișare, amețeală, fericire și extaz” . Astfel apare metafora florii viței de vie ca reprezentare pentru neprihănirea Miresei. Autorul, Solomon, e atestat încă din primul vers al Cântarea Cântărilor “Cântarea Cântărilor care este a lui Solomon” . Alte metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea asupra iubirii din spațiul oriental, se va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
o uluitoare și dulce alternanță de dorință, căutare, ivire, dispariție, strigăt, șoaptă, apropiere, îmbrățișare, amețeală, fericire și extaz” . Astfel apare metafora florii viței de vie ca reprezentare pentru neprihănirea Miresei. Autorul, Solomon, e atestat încă din primul vers al Cântarea Cântărilor “Cântarea Cântărilor care este a lui Solomon” . Alte metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea asupra iubirii din spațiul oriental, se va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
uluitoare și dulce alternanță de dorință, căutare, ivire, dispariție, strigăt, șoaptă, apropiere, îmbrățișare, amețeală, fericire și extaz” . Astfel apare metafora florii viței de vie ca reprezentare pentru neprihănirea Miresei. Autorul, Solomon, e atestat încă din primul vers al Cântarea Cântărilor “Cântarea Cântărilor care este a lui Solomon” . Alte metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea asupra iubirii din spațiul oriental, se va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema iubirii
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
și dulce alternanță de dorință, căutare, ivire, dispariție, strigăt, șoaptă, apropiere, îmbrățișare, amețeală, fericire și extaz” . Astfel apare metafora florii viței de vie ca reprezentare pentru neprihănirea Miresei. Autorul, Solomon, e atestat încă din primul vers al Cântarea Cântărilor “Cântarea Cântărilor care este a lui Solomon” . Alte metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea asupra iubirii din spațiul oriental, se va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema iubirii, a
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
scăderii numărului de populații sunt: Turturica este vânată, în special în timpul migrației și în timpul de iarnă. Această pasăre are un istoric lung în cultura umană. Turturelele au devenit simbolul fidelității în dragoste, din cauza referinței biblice (în special versetul bine-cunoscut din Cântarea Cântărilor), vocii lor triste, faptului că acestea fac legături puternice în perechi, fiind pururea alături, perechi-perechi, chiar când se întovărășesc în cârdurile de plecare având o „ideală căsnicie” și sunt triste, îndoliate când unul din parteneri e împușcat. În Noul Testament
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
numărului de populații sunt: Turturica este vânată, în special în timpul migrației și în timpul de iarnă. Această pasăre are un istoric lung în cultura umană. Turturelele au devenit simbolul fidelității în dragoste, din cauza referinței biblice (în special versetul bine-cunoscut din Cântarea Cântărilor), vocii lor triste, faptului că acestea fac legături puternice în perechi, fiind pururea alături, perechi-perechi, chiar când se întovărășesc în cârdurile de plecare având o „ideală căsnicie” și sunt triste, îndoliate când unul din parteneri e împușcat. În Noul Testament, două
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
De acolo, ea s-ar fi răspândit spre est până în restul Indiei și Indonezia, și spre vest până în Orientul Mijlociu, unde a devenit una dintre cele mai importante plante din Islam. Cu toate acestea, ea era deja menționată în Biblie (în Cântarea Cântărilor) pentru parfumul ei ("kopher" - hena), și în Egiptul antic ("kwpr"). Mai târziu, ea a urmat armatele și comercianții islamici din Arabia până în Spania, Africa de Nord, Madagascar, Insulele Moluce, Indochina și Japonia. Acum henna este găsită peste tot în regiunile tropicale
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
acolo, ea s-ar fi răspândit spre est până în restul Indiei și Indonezia, și spre vest până în Orientul Mijlociu, unde a devenit una dintre cele mai importante plante din Islam. Cu toate acestea, ea era deja menționată în Biblie (în Cântarea Cântărilor) pentru parfumul ei ("kopher" - hena), și în Egiptul antic ("kwpr"). Mai târziu, ea a urmat armatele și comercianții islamici din Arabia până în Spania, Africa de Nord, Madagascar, Insulele Moluce, Indochina și Japonia. Acum henna este găsită peste tot în regiunile tropicale și
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
a fost unul din primii compozitori care au aplicat principiile cântecului monodic în muzica instrumentală, adică o melodie domină funcțiile secundare de acompaniament. Sonatele sale, printre primele din literatura muzicală, au contribuit la dezvoltarea tehnicii idiomatice și de virtuozitate ale cântării la vioară. Ele s-au situat la mijlocul drumului între structura omogenă a canțonelor instrumentale de la finele Renașterii și trio-sonatele epocii baroce. Sonatele reprezintă în parte serii de variațiuni având grade crescânde de dificultate, iar, pe de altă parte, se bazează
Salamone Rossi () [Corola-website/Science/331514_a_332843]
-
(„Cântările Sfintei Maria”) reprezintă 420 de poeme cu notație muzicală, scrise în galițiana medievală (portugheza veche), în timpul domniei lui Alfonso al X-lea cel Înțelept (1221-1284) și deseori atribuită lui. Este una dintre cele mai mari colecții de monodii (cântece pe
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
proză, erau în castiliană, "Cantigas" sunt în portugheza veche și reflectă popularitatea la curtea Castiliei a altor corpusuri poetice, precum "cantigas d'amigo" și "cantigas d'amor". Metrica este extraordinar de diversă: 280 de formate diferte pentru cele 420 de cântări. Cele mai frecvente sunt "virelai" și "rondeau". Lungimea versurilor variază între două și 24 de silabe. Vocea naratorului în multe dintre cântece descrie o relație de iubire, în moda trubadurilor, cu divinul. Muzica este scrisă într-o notație asemănătoare celei
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
dolari (modelul de 64 kB). Un singur exemplar IBM 5100 cuprindea tastatură, un ecran de 12,7 cm, , un procesor de 16 biți, câteva sute de de conținând , și până la 64 KB de . Era de mărimea unei serviete mai mici, cântarea în jur de 25 kg, și putea fi transportată într-o casetă opționala de transport, astfel întărind ideea să de "portabil". În timp ce IBM 5100 pare voluminos în zilele noastre, în 1975 era o mare realizare tehnologică de a împachetă un
IBM 5100 () [Corola-website/Science/337529_a_338858]
-
în mâinile unor membri ai Partidului Național Socialist Sirian din Liban, în localitatea Dour Shouer. Refrenul "Veaz nashir beRon" (Și atunci îl vom cânta pe Ron) folosește un joc de cuvinte, Ron fiind în ebraică unul din cuvintele care înseamnă „cântare”.
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
liturgică evreiască, Reb Yankel Talmud (1885-1965) autodidact, care a compus circa 1500 de melodii pentru serviciile divine, pe ritmuri de vals și alte dansuri, precum și de marș. Vestite sunt de pildă versiunea sa pe ritm de marș la „Shir Hamaalot” (Cântarea treptelor) din psalmi, care se intonează adesea la nunți, precum și o melodie pentru cântarea „Lo Tevoshi” din ritualul primirii Sâmbetei în casele de rugăciune (știbelekh). Cunoscut este și cantorul (hazanul) David Werdiger.
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
pentru serviciile divine, pe ritmuri de vals și alte dansuri, precum și de marș. Vestite sunt de pildă versiunea sa pe ritm de marș la „Shir Hamaalot” (Cântarea treptelor) din psalmi, care se intonează adesea la nunți, precum și o melodie pentru cântarea „Lo Tevoshi” din ritualul primirii Sâmbetei în casele de rugăciune (știbelekh). Cunoscut este și cantorul (hazanul) David Werdiger.
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
regimului comunist român, artistul revine în țară. Speranța a fost însă înșelătoare, întrucât povara de plumb s-a instalat curând, din nou, peste țară și a izolat-o de lumea artistică internațională. Deși autoritățile i-au recunoscut talentul, tapiseria sa „Cântare omului” fiind oferită de guvernul român, în 1970, sediului ONU de la New York, acestea n-au încetat să-i păcălească libertatea de creație și să-l priveze de orice deplasare în străinătate. Nu a reușit să treacă frontierele României decât în
Ion Nicodim () [Corola-website/Science/331116_a_332445]
-
sa artistică, după Ion Nicodim au rămas numeroasele sale carnete - un soi de jurnal intim, pe care-l ținea în mod riguros la zi. S-a remarcat prin peisaje („Punct pescăresc”, „Lacul”), portrete, lucrări decorative în mozaic („Școala”) și tapiserii („Cântare omului”, în momentul actual se află la sediul UNESCO, „Ziua și noaptea”). După ce în 1977 s-a stabilit la Paris, Ion Nicodim a avut numeroase expoziții de grup și personale în România, Italia (Padova, Roma), Franța (Cannes, Paris). A pictat
Ion Nicodim () [Corola-website/Science/331116_a_332445]
-
apoi în primul său volum, “Flăcări”, tipărit în 1907. Ca student și tânăr scriitor colaborează cu: “Românul” (din Arad), “Tribuna”, “Luceafarul” și “Cosânzeana”, participă la șezători literare culturale din Ardeal și Bucovina. În anul 1908 apare poemul biblic în versuri “Cântarea Cântarilor” În anii urmatori apar alte volume de versuri și nuvele și o comedie în versuri, “Fluturii”, jucată în 1914 la Teatrul Național (distinsă cu un premiu). În 1920 este publicat volumul “Autori și actori” în care sunt adunate cronicile
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
a desfășurat o neobosită activitate duhovnicească, vestind cu timp și fără timp cuvântul lui Dumnezeu, alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând cu blândețe, îndreptând sufletele spre Hristos. Impresiona prin vocea sa îngerească care era predestinată rugăciunilor și psalmodierii, intona la strană cântările bisericești ca nimeni altul și, mai ales, trezea conștiințele prin puterea adevărurilor conținute în predicile pe care le rostea din fața sfântului Altar. Cu ochii blânzi și isteți, cu fața angelică și chipul monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire. O
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Milano (1922-1925; clasa canto cu Vittorio Vanzzo) și Conservatorul din Chișinău (1948-1952; armonia cu L. Gurov, solfegiul cu S. Zlatov, istoria muzicii cu A. Abramovici și A Beilina). Activează ca solistă la Opera Națională din București și la Capela Societății „Cântarea României” între anii 1926 și 1939. Revine la Chișinău, unde cântă la Filarmonică (anii 1940-1941) și în ansamblul de cântece și dansuri „Doina” (1941-1944). Predă canto la Conservatorul din Chișinău din 1944. Debutează pe scena Operei Române, în 1925, în
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]
-
care s-a remarcat prin creearea în spirit național a unor cântece bisericești. S-a afirmat ca puternică personalitate a muzicii religioase corale, aflându-se printre primii compozitori ai acestui gen de muzică. A studiat mai întâi la Școala de cântări bisericești aflată la Mănăstirea Neamț și mai apoi la Conservatorul de Muzică, unde a studiat sub oblăduirea profesorului și muzicianului Eduard Wachmann. S-a aflat la clasa de armonie printre elevii lui Ioan Cartu. A absolvit și Facultatea de Litere
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
învățământ a fost așezată pe bazele folclorului românesc și ale valorilor occidentale. Printre cântecele cărora el le-a compus muzica, se află colindul „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Hristos a Înviat !”, precum și „Mulți ani trăiască !”. Bazându-se pe cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe Române Podoleanu i-a aplicat acesteia o armonizare adecvată. Stilul său a avut la origine cântările psaltice acesta prelucrând cântările bisericești în spirit național. O bună parte a melodiilor pe care le-a compus - scrise pentru
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
se află colindul „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Hristos a Înviat !”, precum și „Mulți ani trăiască !”. Bazându-se pe cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe Române Podoleanu i-a aplicat acesteia o armonizare adecvată. Stilul său a avut la origine cântările psaltice acesta prelucrând cântările bisericești în spirit național. O bună parte a melodiilor pe care le-a compus - scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române, precum „Doamne miluiește” (întreit
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Hristos a Înviat !”, precum și „Mulți ani trăiască !”. Bazându-se pe cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe Române Podoleanu i-a aplicat acesteia o armonizare adecvată. Stilul său a avut la origine cântările psaltice acesta prelucrând cântările bisericești în spirit național. O bună parte a melodiilor pe care le-a compus - scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române, precum „Doamne miluiește” (întreit), „Crucii tale”, „Hristos a
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]