7,090 matches
-
a) bilanțul contabil și copii de pe registrele contabile curente; ... b) o listă a tuturor bunurilor; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară; ... c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora - certe sau sub condiție, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate -, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință; ... d) contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii cererii. ... Articolul 16 Orice creditor, care are o creanța certă
LEGE nr. 83 din 15 aprilie 1998 privind procedura falimentului băncilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120363_a_121692]
-
20 m distanță, la două sînt echipe de intervenție, la trei, rezervoare, la patru se lucrează, capătul stației Videle vagoane de călători părăsite pe linia moartă, Strada Drumul Sondelor, gară de două fete cu bluza la fel, să nu se certe, perechea cu copil de țîță, ce ai de gînd să faci în fața altui text decît tine? intervii, intertext, plîngi! plecarea din Videle balanță lină dintre ce este și ce vine, curba căii ferate spre Giurgiu și racordul ei spre vest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un meseriaș, de ce să ne închinăm la ea! sola fide! ce idol, ce tradiție, ce Sfînta Tradiție, sola scripta! sfinți nu, sola gratia! ziua a șaptea da! biciul cu șapte plesnete, adventist, penticostal, evanghelist, avem și noi episcopi, m-am certat în Gara de Nord cu un preot, mulțimea îmi dădea dreptate mie! un singur preot mi-a dat cîndva dreptate, mi-a spus că așa e! eram numai noi doi, singurătatea devoțiunii la cel lipsit de preot, mă mai ajută frații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe lumini, stația Saligny reținem fraza cu capitalismul, care asigură nedreptatea dar continuă disproporțiile vitale, Mircea Vodă ai să înlocuiești tema om cu mitul umbră, nu poți vorbi decît răgușită? eram la capătul unui vis, să-ți spun! tu te certai cu mai multe femei care să-mi ia bagajele, de unde ești de loc? și ești student aici, nu, armata aici! ah, femeile! mă culc la loc! bine, să-mi spui și mie dacă visezi ceva frumos, poate visez femeile alea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un bandit! în fața mea nu mai stai! navetele de cărbune ștersături pe lună întretăiate, era și locomotivă împingătoare, a doua paranteză în dedublare, ca și în vis, ce e reflectat mai clar, vis cugetarea, ce, te-ai supărat? așa te cert eu, te cert ca o mamă, bine că te-ai supărat, 'ăi! bine că te-ai supărat că am fost doamnă cu tine! ș-atîta oi mai mînca tu cît ț-o mai da alta! treci la mama ta! eu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din pământ l-ați acoperit Cu livezi din fructul oprit Și țipați la Mine Cum că Eu sunt de vină De haosul ce e în lume!? Stați nițel și meditați Si încetați să mai arăta-ți Cu degetul înspre MINE Certându-Mă că v-am uitat. Însă conștientizați Că voi a-ți cam uitat Să-MI “valorificați” numele. Minunile ce vi le-am creat V-ar fi adus pace în suflet Dacă nu v-ați fi creat Propriile suferințe. V-ați
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
recunoștință din partea locuitorilor, în loc să deschidă cauza în forurile competente. La Roma cauza a fost dezbătută la Propaganda Fide în sesiunea generală din 23 mai 1645. Cardinalii, considerând că era vorba despre o divergență între cele două Ordine religioase care se certau pe posesiunea unui convent, au trimis cauza la Sf. Congregație a Episcopilor și Religioșilor. Pr. Pavel, custodele Bulgariei, și alți preoți Minori Observanți au trimis documente și declarații ale mai multor catolici, mai ales bulgari, în favoarea lor. Procuratorul General al
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
o lumină nefavorabilă munca onestă și plină de abnegație a peste 2 500 de studenți și a peste 400 de cadre didactice. Menționăm că majoritatea studenților participanți la acțiune sunt aceiași care au dovedit și în alte împrejurări că sunt certați cu disciplina universitară, care au multe absențe la cursuri și seminarii, care au promovat anii de studii în urma reexaminărilor. Deosebit de grav este faptul că aceștia au reușit să antreneze și câțiva studenți buni și chiar unii membri de partid. [...] Era
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
batem în cuie, organizăm. Noi finanțăm tot. Mă trezesc că mă sună Nagâț: "Mă, Doru, dar ce naiba facem noi, că totuși vine tovarășul Mironov care-i cu...?". S.B.: Era cineva, pe atunci. D.T.: Era, a fost și el. Ne-am certat de la antet, că eram organizatori. Am spus: "Băi, Mitică, noi organizăm, noi finanțăm. Dai un ban ca să apari pe revistă?". "Păi, nu, că nu știu." Ne-am cârâit la telefon și mă sună Bontaș, personal, direct, pe fix. Vasile Bontaș
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Au urmat cele trei plenare și abia apoi m-au pus în funcție. La Moscova l-am întrebat de ce s-a întâmplat așa. "Lasă-mă dracului, că numai eu știu ce am avut din cauza ta! Lasă-mă că m-am certat cu maică-mea!" Îmi cer scuze!" " Lasă că nu asta-i problema! Nu mai discutăm!" S. B.: În '79, când ați avut discuția cu el, Nicu Ceaușescu devenise membru supleant al Comitetului Central. Cu un an înainte, după fuga lui
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
abandonează. Pentru a ne putea întreține tata a cerut, în perioada 1953-1954, să lucreze la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde câștiga ceva mai mult. Avea de întreținut 4 copii la școală, dintre care unul la București și 2 la Tecuci. Erau certați ai mei de vecini și de rude că nu ne au dat la școli profesionale, că cheltuiesc prea mult cu noi, în loc să cumpere pământ, cai și boi și să ridice gospodăria care începuse să scapete. Cu banii pe care tata
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
slăvească și să le facă viața mai ușoară. Mai port în inimă durerea că nu am răsplătit pe măsură jertfa părinților mei. Totuși, respectul nostru a fost nemărginit. În viața mea nu m-am contrazis cu părinții, nu m am certat, nu le-am aruncat în față cuvinte urâte. Ba, copil fiind, m-am înhăitat cu niște copii mai răi din sat și am învățat să înjur. Nevenind la timp la masă mama m-a certat. Nu știu exact ce vârstă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu părinții, nu m am certat, nu le-am aruncat în față cuvinte urâte. Ba, copil fiind, m-am înhăitat cu niște copii mai răi din sat și am învățat să înjur. Nevenind la timp la masă mama m-a certat. Nu știu exact ce vârstă aveam; poate 4-5 ani; supărat fiind că m-a certat am înjurat-o pe mama de mamă. Am luat o chelfăneală pe cinste. Am meritat. În urma acesteia nu am mai înjurat în viața mea. Pentru
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
copil fiind, m-am înhăitat cu niște copii mai răi din sat și am învățat să înjur. Nevenind la timp la masă mama m-a certat. Nu știu exact ce vârstă aveam; poate 4-5 ani; supărat fiind că m-a certat am înjurat-o pe mama de mamă. Am luat o chelfăneală pe cinste. Am meritat. În urma acesteia nu am mai înjurat în viața mea. Pentru mine nu a funcționat înjurătura ca o supapă de răcorire. Mama a fost o femeie
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Mama ne învăța să răbdăm și să nu răspundem cu aceeași monedă. După ce fiecare am plecat pe direcția aleasă nu mai avea liniște, ducea grija fiecăruia chiar și atunci când nu avea de ce să fie îngrijorată. Ne scria adesea și ne certa că nu comunicăm cu ea. Port în inima și în sufletul meu icoana mamei și sper să i-o ofer când voi pleca, îmbrăcată în argint și bătută cu pietre scumpe. Tata a fost un mare luptător în viața sa
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a cunoștințelor predate. Atunci l-am întâlnit pentru prima dată pe sărbătoritul nostru de astăzi, pe atunci un tânăr de mare perspectivă, care făcuse încă de pe băncile facultății dovada unei pregătiri profesionale de excepție și a unor aptitudini de cercetare certe pentru afirmarea științifică în domeniul entomologiei. Din păcate, cel puțin pentru mine, drumurile noastre s-au intersectat prea puțin pe parcursul carierei. Nici ca student, nici ulterior nu am avut onoarea și plăcerea de a colabora cu profesorul Mustață și asta
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
oră. Pa, iubi! Poți să fii indiferent la așa o măgărie? Dacă animalul sună acasă și... Doamna Steluța, soțul este la "iubi"! Ce tărăboi, ferească Dumnezeu! Într-o seară eram cu toții în familie. Era plăcut și nici vorbă să ne certăm, cum se mai întîmplă. Deodată sună telefonul. Ridic receptorul și aud o voce de doamnă. Domnule primar, sînt doamna... și aș vrea să vă spun ceva. Nu vă supărați, nu? Vă rog, doamnă, nu mă deranjați... Am vrut să dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
domnilor. Mi-e foame. Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi printr-o depresiune lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre mare, Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sfîntul Andrei: Sfinte, ajută-mă să-mi fac ruga, însăilez greoi. Minunea s-a făcut aproape imediat, gîndurile s-au limpezit, s-au ordonat, au căpătat forță și consistență. Cu privirea clară, cu evlavie, înalț ruga spre Domnul și am certa senzație că El acum mă aude. Ajută-ne și pe noi, Doamne, că mare este mila Ta. Și ne iartă nouă păcatele noastre... Mă simt mai ușor, sărut moaștele Sfîntului Andrei, sărut sfintele icoane și părăsesc locul în care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
turcești...să nu calce, nici să strice țarina și fânațul, și să-și apere rediurile ce vor fi pre locul mănăstirii, nime nemică să nu taie. Iar cari n-ar înțelege...pre unii ca aceia să fie volnic a-i certa și a-i dezbrăca și a lua ce ar găsi la dânșii. Iar care s-ar pune împotriva domnii mele, bine să știe că se vor duce armași și vor fi de mare certare.” Imi imaginez, mărite Spirit, cum fluturau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de evrei ( grâu, porumb, floarea soarelui, ouă etc.) și se întorcea cu ea plină de mărfuri - stofe, pânzeturi, încălțăminte, zahăr tos, cubic și alte bunătăți. - Am avut și noi mulți colegi evrei, dar eu nu țin minte să mă fi certat cu ei. - Pentru că a venit vorba de evrei, unul dintre colegii noștri era pui de jidan. Nu se supăra bietul copil că i se spunea așa. Îl chema Șimon. Avea, într-adevăr, o minte ascuțită, dar înclinată mai mult spre
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
le dea și lor de mâncare, zicând că-și fac o pomană cu ei, decât să arunce bunătate de mâncare prisosită oamenilor lor. Datorită și acestui fapt, copiii lor deseori nu mai veneau la mâncarea dată de soții Potângă, deseori certându-i, în mod deosebit pe Alixandru, zicându-i: „Hai Lisandre la mâncare, ce vrei ca să te chem ca pe un procoror?!”. La rând e casa românului Baciu, apoi a lui Biciușcă, ce i se mai spunea și Arsenie. În partea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mine, ea fiind și obișnuită din familie cu această activitate a mea. Avea și ceva pământ, eu aveam ceva bănuți, ar fi mers treaba strună ! - Apropo Costică, și de ce n-a mers, că am auzit în târg că v-ați certat și că ea a plecat de la dumitale, cu tot cu copil, așa-i? Da, madam Marie! Așa-i! A plecat. Dacă a plecat fără să-mi spună motivul, eu necunoscându-l, și inima mea îmi spune că nu voi avea înțelegere cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ar zice că toată lumea urăște pe toată lumea. Cearta este un mod de viață. Zgomotul de fond al conviețuirii noastre este bombăneala, recriminarea, scandalul. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozității ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, guvernul, președinția și parlamentul se epuizează în puru lente manevre de gherilă. Clienții îi detestă pe comersanți și comersanții pe clienți, poporul s-a săturat de politicieni și politicienii de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
noi, noi sensuri de viață, noi ierarhii. S-au năruit prietenii altfel statornice, s-au scindat familii onorabile, s-a împărțit lumea în două. Petrecem nepermis de mult timp în fața televizoarelor pentru a urmări dezbateri „politice“ bezmetice, optăm isteric, ne certăm orbește, alunecăm, ireversibil, în postura subalternă a suporte rului. Asistăm, zilnic, cum oameni inteligenți devin idioți, oameni cu umor devin loaze sumbre, oameni cuviincioși devin mârlani. De „libertate interioară“ nici nu poate fi vorba. Societatea românească s-a transformat în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]