6,344 matches
-
chipul și în mâna lui Toma Caragiu, nea Costică Caratase are vulgaritatea mulată pe candoare și ironia pe subtilitate și geniul comic pe conștiința genială a propriei valori, a forței lui de armă. Personaj care lasă frâu liber tragicului și comicului din el, loc pentru mușcătura ascuțită a ironiei și pentru nodul ridicat în gât de prezența unei tristeți copleșitoare.”" Analizând acest film, criticul Călin Căliman considera că filmul "„armonizează genuri cinematografice distincte - satira, estrada și comedia cu pamfletul politic, ba
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
ale rechizitoriului politic”", iar Toma Caragiu trece cu ușurință "„de la ironie la satiră, de la șarjă la pamflet, de la veselie la tristețe și de la zâmbet la lacrimă, realizatorii valorificând plenar întreg ansamblul de stări sufletești, de gesturi și atitudini al ilustrului comic de altădată”". Criticul apreciază că scena cu trabucul ar merita să nu lipsească din antologia marilor momente comice ale lumii, fiind similară cu victoriile din „vârsta de aur” a „marelui mut”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
veselie la tristețe și de la zâmbet la lacrimă, realizatorii valorificând plenar întreg ansamblul de stări sufletești, de gesturi și atitudini al ilustrului comic de altădată”". Criticul apreciază că scena cu trabucul ar merita să nu lipsească din antologia marilor momente comice ale lumii, fiind similară cu victoriile din „vârsta de aur” a „marelui mut”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Atuul filmului îl reprezintă excelentul scenariu al lui Titus Popovici care, amalgamând
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
nedorite în societatea rusă. Un concert în Moscova a fost anulat de teama că bande de skinheads ar putea ataca. În octombrie 2004, videoclipul piesei "Mein Teil" a cauzat controverse în Germania când a fost lansat. Acesta preia o viziune comică, neagră a cazului de canibalism al lui arătând pe membrii trupei ținuți în lesă de un travestit și tăvălindu-se în noroi. Controversele nu au oprit (probabil că au ajutat chiar) ajungerea pe locul #2 în topurile germane a single
Rammstein () [Corola-website/Science/299066_a_300395]
-
o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât și personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apelează la un limbaj solemn, ce alternează cu cel familiar, dar poate să recurgă și la resurse lexicale comice. Componenta esențială a acestei specii literare rămâne însă conflictul prin care se conturează personalitatea eroilor dramatici. Definiție: Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, caracterizată prin ilustrarea vieții reale printr-un conflict complex și puternic
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
și puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică. Limbajul solemn alternează cu cel familiar, fiind deseori presărat cu elemente comice. Cuvântul „drama” vine de la grecescul „drama” sau franțuzescul „drame” și înseamnă „acțiune”. Drama este cea mai răspândită specie a genului, fiind mult mai puțin supusă convențiilor și normelor decât tragedia și alternând personajele bine individualizate cu cele tipice. Îmbinarea elementelor
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
de la grecescul „drama” sau franțuzescul „drame” și înseamnă „acțiune”. Drama este cea mai răspândită specie a genului, fiind mult mai puțin supusă convențiilor și normelor decât tragedia și alternând personajele bine individualizate cu cele tipice. Îmbinarea elementelor tragice cu cele comice a făcut posibilă o altă specie literară, cunoscută sub numele de tragicomedie, în secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca specie modernă în secolul al XVIII-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller și Goethe. În secolul romanticilor, specia
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
XVIII-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller și Goethe. În secolul romanticilor, specia a evoluat ca manifestare, deoarece oferea scriitorilor o mai mare libertate de acțiune, de construire a personajelor-model din toate mediile sociale, în care amestecul dintre tragic și comic permite reliefarea autentică a caracterului uman. Victor Hugo este cel care a consacrat drama romantică, teoretizând principalele criterii artistice ale acestei specii în „Prefața” la drama „Cromwell” (1827), care este considerată manifestul literar al romantismului. Fascinația dramei romantice constă în
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
care dorea să aibă succes în viața publică și în cercurile intime pe care ea le portretiza. Romanul și-a urmat cursul propriu: Paul Scarron (el însuși un erou al poveștilor Madeleinei de Scudéry) a publicat primul volum al "Romanului comic (Roman Comique)" în 1651 (volume succesive apărând ulterior în 1657 și 1663) cu o pledoarie pentru progresul pe care Cervantes l-a generat în Spania. Franța trebuia, după cum a scris el în faimosul capitol 21 al Romanului comic, să-l
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
al "Romanului comic (Roman Comique)" în 1651 (volume succesive apărând ulterior în 1657 și 1663) cu o pledoarie pentru progresul pe care Cervantes l-a generat în Spania. Franța trebuia, după cum a scris el în faimosul capitol 21 al Romanului comic, să-l imite pe cel spaniol, cu povestioare scurte ca și cele pe care ei le numeau “romane”. Scarron însuși a adăugat numeroase astfel de povești operei sale. Douăzeci de ani mai târziu, Madame de Lafayette a făcut următorii pași
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
vorbea la persoana I singular și se băga în tot felul de încurcături. Nu invita neapărat la râs (deși cititorii avizați ar fi perceput toate proclamațiile lui despre faptul că este un bărbat adevărat ca și scrise într-un mod comic). Autorul era serios: Viața l-a dus, împotriva voinței sale, într-o serie de aventuri romantice. A căzut în mâna piraților și a supraviețuit pe o insulă pustie. El, un biet marinar din York, a supraviețuit cu un eroism exemplar
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
curând ca muzician („Muzica e o artă mai pură pentru că nu se leagă direct de peripețiile oamenilor“). Pentru a rezista psihic în timp ce scria grozăviile din "Portocala mecanică" a trebuit să se îmbete zdravăn, altminteri se considera înainte de toate un autor comic. El însuși a fost victima unei farse: în 1959 i se diagnostighează un cancer la creier, medicii îi mai dau doar un an de trăit și, vrând să lase în urmă ceva avere, scrie repede patru romane care au succes
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
scrierea "Iliadei" (Ἰλιάς) și "Odiseei" (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea și alte poeme despre Războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul "Cântecelor religioase homerice", mini-epopeea comică "Batrachomyomachia" (Βατραχομυομαχία, „Războiul dintre broaște și șoareci”) și epopeea "Margites" i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine. Tradiția spune că ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
În perioada Renașterii, satiră în proza devine prevalența față de cea în versuri. Maeștrii acestei forme sunt Sebastian Branț, care ia peste picior întregul spectru al slăbiciunilor omenești ("Das Narrenschiff", 1494 - "Corabia nebunilor"), François Rabelais, apărător al idealurilor umaniste cu mijloace comice și jocuri originale de cuvinte ("Pantagruel", 1532 și "Gargantua", 1534), Erasmus din Rotterdam ("Encomium moriae" sau "Laus stultitiae" 1509 - "Elogiul nebuniei"), Miguel de Cervantes, critic al maniei romanelor "cavalerești" ("Don Quijote"), 1605-1615. De mare circulație s-au bucurat și povestirile populare
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
de a publica și devine interesat de scrierea unor romane și a unor povestiri. "Micul erou", povestire concepută chiar în timpul încarcerării în Fortăreața Petru și Pavel, este publicată în august 1857 în "Note patriotice". Este urmată în 1859 de nuvela comică "Visul unchiului" și romanul "Satul Stepancikovo și locuitorii săi". Cele două opere "siberiene" sunt complet ignorate de critica literară rusă, preocupată în acei ani de Turgheniev, Pisemski sau debutul lui Tolstoi. Dostoievski ratează, cu aceste cărți, tema principală a momentului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
sunt complet ignorate de critica literară rusă, preocupată în acei ani de Turgheniev, Pisemski sau debutul lui Tolstoi. Dostoievski ratează, cu aceste cărți, tema principală a momentului: desfințarea iobăgiei. În "Visul unchiului" frământările sociale se întrezăresc foarte vag de sub urzeala comicului, în timp ce "Satul Stepancikovo și locuitorii săi" descrie idilic relațiile dintre țărani și proprietarii de pământuri. Cel mai probabil, Dostoievski încearcă să tatoneze terenul cu niște lucrări literare care nu stârnesc violența autorităților. Relaxarea cenzurii din 1859 îl determină pe Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
iar mama sa din Puerto Rico. A crescut în Brooklyn, New York. Cu toate că nu avea altă educație în domeniul artei decât cea primită în liceu, el a exploatat plin de energie o gamă largă de imagini inspirate de la cărțile cu benzi desenate (comic books) până la hieroglifele egiptene, de la lucrările artistului spaniol Pablo Picasso, până la cele realizate de copii. De asemenea a combinat imagini inspirate din arta populară africană, caraibeană și europeană. Basquiat și-a început cariera - ilegală - de pictor de graffiti, pe străzile
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
degrabă metafora existențială. În următorii cinci ani, caricatura de presă va deveni portdrapelul atitudinii civice americane. Britanicul Frank Leslie va profita de atmosfera de destindere imediată încheierii războiului și va edita câteva periodice umoristice ("The Budget of Fun", "Joly Joker", "Comic Monthly", "Phunny Phellow"). Unul dintre angajații săi a fost William Newman care lucrase pentru "Punch" și care devenise în America primul dintr-o serie de caricaturiști britanici de marcă pe lângă confrații săi Edward Jump, Frank Beard, Joseph Keppler, Victor și
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în paralel cu genul caricaturii de care ne-am ocupat până aici și își are originile cam din aceeași perioadă de sfârșit de secol XVIII. Orientarea tematică a acestui capitol al caricaturii se axează pe principiile eticului și al situației comice bufe. Comicul burlesc își are originea în improvizațiile comediei dell" arte și în farsele amicale de local. Ca și epigrama, caricatura de gag își alege subiecții pe criteriul denaturării unui aspect comportamental sau exagerării unui element fizionomic. Răutacioasă și chiar
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
gag a putut fi răspândită eficient și economic în toate mediile sociale. Multe dintre acestea au urmat calea inițiată de almanahurile englezești Cruikshank. În decada următoare au apărut în America o serie întreagă de almanahuri de acest gen: "Elton"s Comic" "All My Neck", "The Rip Snorter", " The Devil"s Comical Texas Oldmanick". Desenele satirice care apăreau în aceste broșuri timpurii au fost caricaturi "brutale" fără pretenții deosebite, caraghioase și hazoase dar mai puțin vulgare sau obscene cum aveau să apară
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română (ianuarie 1993-ianuarie 1994) și Institutul de Cultură din Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic. O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în volumul său memorial “Revelionul” apărut în anul 2000. Nu toate piesele lui Paul Everac au fost montate. Iată o listă a pieselor montate de teatrele profesioniste: Articole biografice Paul Everac în
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
Vima” - Atena); „Talentul, fantezia și humorul, scânteietorul dialog al lui Mirodan” (Traian Șelmaru, „Premiera de o seară”, Ed. Eminescu, București); „Mirodan are propriul său univers și o voce, a sa, de neconfundat” (Eugen Luca, „Secolul 20” - Tel Aviv); „Contrapunct de comic și tragic” (Fernando Campoamor, „Havana” - Cuba); „Versiunea pentru scenă a «Evreicii din Toledo» este ea însăși o creație... desprinzându-l pe Al. Mirodan de Lion Feuchtwanger îl putem alătura lui Lope de Vega și Grillparzer, doi dintre iluștrii înaintași, îndrăgostiți
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
și roman, pe care l-a făcut să evolueze în altă direcție față de vechile piese religioase ale Evului Mediu. Italienii erau inspirați în mod special de Seneca (un mare dramaturg și filozof, tutorele lui Nero) și de Plaut (clișeele sale comice, în special cele ale soldatului fanfaron, au avut o influență puternică asupra Renașterii și după). Totuși, tragediile italiene au inovat ceva contrar eticii lui Seneca: prezența sângelui și violenței pe scenă. În piesele lui Seneca, astfel de scene erau doar
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
scris cu însuflețire despre viața la Londra și despre greutățile celor săraci, însă într-o manieră plină de umor astfel făcându-și opera accesibilă tuturor categoriilor sociale de cititori. Operele sale timpurii cum ar fii Pickwick Papers sunt adevărate capodopere comice. Mai târziu operele sale au devenit mai sumbre, mai serioase, însă fără a-și pierde înclinația către caricatură. În romanele lui Thomas Hardy, dar nu numai, se poate vedea un interes pentru viața la sate și pentru schimbările sociale și
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
un anglican și a mers la școală Dovedale Primary School. Din septembrie 1952 până în 1957, după ce și-a dat examenul de treaptă, a fost înscris la Quarry Bank School în Liverpool, și a fost descris de către Harvey: ”Un norocos fericit, comic, bine dispus și plin de viață. El a desenat de multe ori desene comice care au apărut în propria revistă Daily Howl. În ciuda talentului său artistic, rapoartele școlare au fost condamnabile. Mama sa i-a cumpărat prima chitară în 1956
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]