7,183 matches
-
caută decât să câștige din negoț. Ba, mai mult. Fără să se sfătuiască deloc cu misionarii noștri din Japonia, părintele Velasco s-a apucat de capul lui și l-a înduplecat pe unul dintre seniorii din Japonia să construiască o corabie și să-i trimită încoace pe solii despre care v-am vorbit ca să ceară încuviințarea de a primi cât mai mulți călugări pe domeniul său din Japonia. Dacă planul le reușește, atunci mare prăpăd o să se abată peste cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-am legat strâns încheieturile mâinilor. Astfel sunt nevoit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înăbușit. Dar să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că așa mi-a poruncit Sfatul Bătrânilor. Ci pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și acoperise fața: — O să mergeți la Roma... Nu știu ce au de gând Hasekura și Nishi. Dar eu... eu... nu pot să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Dacă aș fi vrut doar să mă întorc, m-aș fi suit pe corabie o dată cu Matsuki și m-aș fi întors acasă! Glasul lui Tanaka semăna cu un geamăt. Iar călătoria până aici în Spania am îndurat-o... doar din dorința de a-mi îndeplini îndatorirea. N-am să mă întorc în Japonia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
disprețui. Dar niciodată n-au dat glas acestor gânduri. De câte ori nu m-am învinuit pe mine privindu-i cum mă urmează tăcuți, fără urmă de zâmbet și din ce în ce mai scumpi la vorbă! Cu sufletul greu, ne-am urcat la bordul unei corăbii mici și prăpădite din golful Barcelonei. În ziua aceea o ploaie de gheață cădea peste mare. A două zi de la plecare, o furtună ne-a azvârlit în golful Saint Tropez din Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în toată bazilica, se transmise mai departe prin mulțimea adunată în piață și în curând se transformă într-un singur glas puternic. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! În clipa aceea, Paul al V-lea se ivi brusc ca o provă de corabie plutind peste valuri. Așezat într-un palanchin purtat pe umeri de câțiva preoți, îmbrăcat în straie albe și cu mitra înaltă pe cap, Papa se arătă ținându-și cu greu mâna ridicată. Înainta agale prin marea de oameni înspre bazilica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pare că acum în inima lui Tanaka s-a pogorât o resemnare liniștită la gândul că a făcut tot ce i-a stat în putință. Însă, cei mai mulți dintre japonezi nu mai iau parte la slujba pe care o țin pe corabie în fiecare zi. Cu toate că îmi dau seama că n-au primit botezul din adâncul sufletului, ci s-au botezat doar de dragul însărcinării lor, totuși, de câte ori rostesc cuvintele slujbei și nu văd în sala de mese pe care o folosim în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și nu văd în sala de mese pe care o folosim în loc de biserică decât un singur japonez rugându-se, mă simt nespus de umilit. „Toate sunt din vina Ta. De nu ne-ai fi lovit atât de greu, acum această corabie ar fi fost plină de bucurie și ar fi răsunat de imnurile de slavă pe care japonezii Ți le-ar fi închinat, dar Tu n-ai voit toate astea, ci ai ales să-Ți întorci fața de la Japonia.” Un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doar-doar m-ar fi făcut să mă răzgândesc. În acel an, m-am alăturat unor misionari care mergeau spre Filipine adunați de părintele Juan de San Francisco și în ziua de douăzeci și doi iunie m-am îmbarcat pe o corabie cu pânze din Sevilia către Filipine. Călătoria de atunci a fost cu mult mai primejdioasă decât cea de data asta alături de japonezi. Am trecut prin încercări grele precum furtuni, boli sau lipsa de apă și de provizii, astfel încât am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și conturul vag al unor insule. Era Japonia. O Japonie care nu semăna mai deloc cu ținutul prigoanei și asupririi pe care mi-l închipuisem. Dar când vasul nostru a intrat în golf, au apărut dintr-o dată câteva luntre. Pe corabie s-a urcat un comandant cu chip trufaș urmat de niște supuși înarmați cu puști. Ne-au silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce ne-au lăsat vreme îndelungată să așteptăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că lumea este atât de largă. Însă, acum, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noiembrie. Într-o zi ploioasă optzeci și opt de misionari și călugări japonezi care fuseseră întemnițați au fost înghesuiți în cinci jonci și trimiși la Macao. A doua zi, treisprezece preoți, călugări și credincioși au plecat către Manila cu o corabie mică și prăpădită. Cu toții erau trimiși în surghiun pentru totdeauna. Pe corabia care se îndrepta către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezi care fuseseră întemnițați au fost înghesuiți în cinci jonci și trimiși la Macao. A doua zi, treisprezece preoți, călugări și credincioși au plecat către Manila cu o corabie mică și prăpădită. Cu toții erau trimiși în surghiun pentru totdeauna. Pe corabia care se îndrepta către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar țipetele ascuțite ale pescărușilor ce se aud din când în când dinspre golf mai sparg liniștea. Corabia va porni în larg peste o lună. Din nou o să străbatem Oceanul Pacific de-a curmezișul, o să ținem piept talazurilor, o să trecem prin furtuni și, cu voia Domnului, o să ajungem la Manila pe la începutul primăverii. După aceea, eu o să rămân la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el. Acum acel destin neștiut se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care noi am fost trimiși ca soli... — Vremurile s-au schimbat. Sunt încredințat că v-a fost greu în lunga voastră călătorie în țări străine. Cu toate acestea, acum Sfatul Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum încolo? Nu știu. Seniorul Tsumura o să hotărască. Asta... ne e răsplata? zise Nishi zâmbind cu tristețe. „Nu, asta ne-a fost soarta” șopti o voce în inima samuraiului. O soartă ce li s-a hotărât din clipa în care corabia lor a plecat din Tsukinoura. Samuraiul avea chiar impresia că știa de multă vreme lucru acesta. Lăsându-i pe Yozō și pe ceilalți supuși la Tsukinoura, samuraiul și Nishi plecară împreună cu alaiul seniorului Tsumura să dea de seamă despre desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ură. Aud că ați ajuns ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Mare pas înainte! Noi nu putem să trecem prin lume la fel de dibaci ca dumneata, senior Matsuki. — Nishi, măsoară-ți cuvintele! V-am vorbit despre asta de nu știu câte ori pe corabie. V-am spus întruna să luați seama că în Sfatul Bătrânilor părerile despre călătoria noastră erau împărțite și că seniorul Shiraishi și seniorul Ayugai nu se înțelegeau. Dar voi... nu m-ați ascultat! — Ce s-a întâmplat cu seniorul Shiraishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întors în Japonia... — Ce vrei să spui? — Ascultați! N-au avut nici cel mai mic gând să primească aici călugări creștini. Edo s-a folosit de domeniul nostru în primul rând ca să învețe cum se construiesc și cum se conduc corăbiile cele mari. Și ca să afle drumurile pe unde merg aceste corăbii peste mări, au urcat vasul nostru o mulțime de mateloți. Și noi, și negustorii am fost doar niște momeli pentru toate acestea! Niște momeli ca să nu-i facă bănuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici cel mai mic gând să primească aici călugări creștini. Edo s-a folosit de domeniul nostru în primul rând ca să învețe cum se construiesc și cum se conduc corăbiile cele mari. Și ca să afle drumurile pe unde merg aceste corăbii peste mări, au urcat vasul nostru o mulțime de mateloți. Și noi, și negustorii am fost doar niște momeli pentru toate acestea! Niște momeli ca să nu-i facă bănuitori pe străini. De aceea, nu au ales niște oameni potriviți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa călătorie avea să-l poarte până în locul unde trebuia să-l aducă. Băgă de seamă că în grădina acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuibul tău este pus pe stîncă. 22. Dar Cain va fi pustiit, pînă ce te va lua prins Asur." 23. Balaam a rostit următoarea proorocie: "Vai! cine va mai putea trăi cînd va face Dumnezeu acest lucru? 24. Dar niște corăbii vor veni din Chitim, vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, și la urmă vor fi nimicite și ele." 25. Balaam s-a sculat, a plecat, și s-a întors acasă. Balac a plecat și el acasă. $25 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Seara iluminațiune din belșug. Cu acest prilej primăria a schimbat numele câtorva strade. Podul Mogoșoaiei a luat numele de Calea Victoriei; strada Târgoviștei: ca lea Griviței; Podul de Pământ: Calea Plevnei; strada Craiovei: Calea Rahovei; actuala stradă Clemenceau, care nu avea nume: strada Corăbiei; strada Ger mană: strada Smârdan. Arcul de triumf, ridicat la rondul al 2-lea de la Șosea. Pe capitel, sub statuia Victoriei, erea inscripția: „Apărătorilor Independenței“, apoi dedesubt: „Orașul București“. Mai jos, de o parte și de alta numele: Grivița, Opanez
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
șef însoțit de soldații lui îmbrăcați în fier, un stindard turc și soldați turci în lanțuri, cinci țărance tinere ducând pe pernă de catifea o coroană regală, școli etc. Apoi carul agriculturii, al Teatrului Național, al comerțului reprezentat printr-o corabie, steagurile căilor ferate, carul artelor grafice, bijutierii și ceasornicarii, florarii. Pe carul florarilor o splendidă coroană de flori; când a trecut carul în fața reginei, i s-a oferit coroana. Carul țesătorilor și al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
oblică"), Ezra Pound ("Cantos"), Rilke, Ingeborg Bachmann ("Fără delicatese"), Khalil Gibran ("Profetul")... Și autori români: Mircea Eliade, Noica, Ionescu, Cioran, Nichita Stănescu ("Ordinea cuvintelor"), Marin Sorescu ("Tratat de inspirație"), Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Cezar Ivănescu, Ion Gheorghe, A.E. Baconsky ("Corabia lui Sebastian"), Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Ion Mureșan... Și texte interzise: "Doina" lui Eminescu, poveștile cu pricina ale lui Creangă... Aș adăuga și "Așteptându-l pe Godot", singura carte pe care, cu greu, mi-a împrumutat-o Aurel Dumitrașcu. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]