10,108 matches
-
una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul celei de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe Gaila ducesă, nu regină. Ca să nu ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe Gaila ducesă, nu regină. Ca să nu ating cu capul bolta rotundă a coridorului, trebuia să merg aplecat, ținând torța cu brațul întins înainte. Fumul înțepător mă făcea să tușesc și să lăcrimez; și-n plus, nu vedeam mai departe de pasul pe care-l făceam. În fine, am dat de prima odaie. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mucegai crescut prin unghere și întins în mari pete verzi pe zidurile scorojite. Diaconii au revenit alături cu preotul Giovanni. Își amintea de mine, dar nu s-a arătat din cale-afară de încântat. Ne-a însoțit apoi, străbătând niște coridoare și odăițe în care stăpânea dezolarea, într-o sală pe care n-o mai văzusem. Ferestrele erau ceva mai mari decât niște ochiuri de pivniță, iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut foc și pară dac-ar fi trezit-o. Dar nu voia s-o trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar depășise deja etapa În care făcea totul din datorie sau din răzbunare - ajunsese indiferent. În dimineața aceea depășise ultimul prag, ajungând să se Întrebe de ce naiba se afla aici, și dacă nu cumva tipul acela amețit care bântuia pe coridoarele Facultății de Drept nu era sosia lui. El rămăsese În mansarda care dădea spre cilindrul enigmatic al gazometrului, asamblând bucăți și componente de metal, pentru a face să sară În aer simbolurile inamice. Ieși o fată scăldată În lacrimi - le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea luni, Însă nu progresaseră nicicum În prietenia lor, ci dimpotrivă. Și-atunci, la ce sunt bune secretele dacă nimeni nu le descoperă? Camilla se strecură Încet pe coridor. Poate că În timpul pauzei Kevin rămăsese În clasă. O făcea de multe ori. Zicea că rămâne să-și repete lecțiile, dar ea știa că o făcea ca să-i evite pe colegii care Îl luau În râs și-i făceau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
corp. Corpul lui Hristos. — Soră, șopti Camilla, ridicând mânuța, trebuie să merg la baie. De ce n-ai mers În pauză? răbufni educatoarea. Apoi, Îmbunată, căci micuța și delicata Fioravanti părea gata să izbucnească În plâns, o trimise afară. Camilla străbătu coridorul - pipăind pereții cu mâinile de teamă să nu-i cadă peste ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
exista o cale de scăpare. Lunile s-au scurs una după alta, iar eu n-am știut să prind clipa. Și acum nu ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul ascensorului cu cel de la soneria portarului, hăituit de o hoardă de femei Însărcinate - rațe legănate, fantasme grase și inerte. O viziune pe care o considerase Întotdeauna dezgustătoare. Aris avea oroare de urmările raporturilor sexuale: boli congenitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate, cel puțin o dată pe trimestru, ca să nu pară o mamă neatentă - Emma venea la școală să stea de vorbă cu profesorii și urca scările, traversa coridorul fâșâindu-și fundul, căci purta tocuri Înalte și, În același timp, trebuia să alerge deoarece ajungea mereu cu Întârziere, exact cu trei minute Înainte de Încheierea programului de audiențe. Trecea prin fața sălilor vaporoasă, parfumată, legănându-și șoldurile, iar colegilor le pica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întreaga curte, spuse Camilla. OK, spuse Kevin-Nikor, ziceam că eu m-am Întors de la război și aveam ochiul rănit. Astfel aranjată, Împiedicându-se În faldurile lungi și În sandalele prea mari, Camilla-Althea Îl luase de braț și se plimbaseră pe coridoare, prin fața Întregii curți care aplauda. Și la un moment dat, printr-o răsucire neașteptată, Camilla Îi lipise un sărut umed pe obraz, motiv pentru care Kevin se refugiase În spatele unui fotoliu, căci În afară de mama, de bunica și de Valentina nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea prieteni, nimeni cu care să vorbească - făcuse gol În jurul său, ca un bolnav de ciumă. Complexul sportiv al poliției era singurul loc În care se mai putea simți În mijlocul celorlalți, făcând parte din ceva. Viu. Intrară În clădirea complexului. Coridoarele miroseau a transpirație și a gel de duș. Din boxe se auzea vocea Anastaciei. I’m outta love. Auzind vocea aceea, Antonio se Înfioră. Solista aceea era tot ceea ce Își dorise Emma să fie, dar nu avea să devină vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea, că nici nu-l putea privi, și atunci Înclină capul și Închise ochii. a douăzeci și treia oră NE DISTRĂM CU TATI TOTUL OK LIPSEȘTI DOAR TU NOAPTE BUNĂ MAMĂ TI!!! — Ce faci, strigă tati venind după ea pe coridor. Își dădea seama de orice. Nu degeaba era agent de poliție. Valentina apăsă TRIMITE și lăsă telefonul să cadă În marsupiul hanoracului său Înainte să citească MESAJ EXPEDIAT. — Nimic, răspunse dezinvolt. Se Înfioră, așa cum i se Întâmplase mai demult, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu. E o muncă de responsabilitate, dar asta e o linie de metrou, cu doar două benzi - nu suntem nici la Paris și nici la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cuverturi, cu o bibliotecă goală. Îi luase de-acolo și nu mai fuseseră văzuți. Casă nelocuită, abandonată, infestată de amintiri - fantasme. Preotul zice că spiritul e În noi și agentul principal apasă butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care sunt Împrăștiate zâne și personaje din lumea lui Walt Disney. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a descoperi urmele de sânge. În genunchi, expertul așază aparatura pentru FTP și imprimă petele de sânge pe hârtie adezivă. Operatorul video Încadrează În camera mică, pe pardoseală, halatul alb - e uscat, nu a fost folosit. Apoi imagine panoramică a coridorului, umbre melancolice ale unor tablouri dispărute, imagine totală a salonului, neglijență, delăsare, abandon, praf, un pinochio de lemn, carcasa de la Regele Leu, stropi de sânge pe pereți. Zoom sub canapea: o pereche de papuci pentru volei. Constituie probă? Sunt utili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu cărbunele. A ascuns desenul acesta, făcut pe un petec de hârtie, într-o firidă din salonașul lui Ianache și n-a mai știut nimic de el. Dar portretul a mai trăit o vreme. Pe la 1800, a ajuns într-un coridor tapetat cu mici desene, în casa unui negustor, unde a stat până în 1837, când a pierit în marele incendiu. Către seară s-a întors la Cotroceni și-a intrat vijelios în Alecu Moruzi. 17. Era nerăbdător și totodată vesel, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uscat pe jos. Ai grijă să strângi în timpul zilei, să nu văd o scamă pe jos, că draci mănânci. Pe urmă, să aduci cafelele la 8.30, apă și sucuri pe la 9. Și gustările. Și să stai cu ochii pe coridor, să-mi spui cine trece și unde se duce fiecare. Iar când ai terminat programul, du-te la mine acasă și fă ordine, când viu, să fie lună. Vencica nu avea servitoare. Detesta să și pronunțe cuvântul, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și în toate cazurile subiecții păreau să aibă o infecție minoră, o intoxicație, ceva nu foarte grav. Acum era curios dacă medicina a avansat și de aceea a rămas mai departe în Bobo. La laborator, profesoara mai aștepta încă, pe coridor, chircită pe o banchetă acoperită cu mușama lipicioasă. Bobo a trecut pe lângă ea vijelios și-a intrat în laborator, începând să vorbească din ușă, uite, Iuli, ce mi-a ieșit pe gât, uite-aici, punctele astea roșii din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
odată cu el și sângele pe care nu-l mai văzuse de câteva luni. A învelit copilul în bluza de la pijama, a spălat pe jos și s-a strecurat în cameră, tremurând de teamă că se va întâlni cu Alina pe coridor. Nu era nimeni. A pus pachetul cu pijama cu tot în ghiozdan și a adormit imediat. În dimineața de 10 noiembrie, s-a trezit limpezită ca ochiul tânăr. Era ușoară, curată, fericită. A luat ghiozdanul și a plecat spre școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
violuri și oribilități, ci se bucura de ziua frumoasă și de cerul înalt, iar lui Zogru îi plăcea să simtă gustul lui de băiat fericit. Din înaltul cerului ori din înaltul lumii lui, Zogru vedea în urmă un labirint de coridoare albe, care treceau dintr-un sânge într-altul, de la Pampu spre Mănăstirea Snagov, printr-o mie de Ioniță și de Iscru, de-a lungul timpului și împreună cu el. Era legat în continuare de acest drum întortocheat și strălucitor ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Când buzele lui mi-au atins gâtul, am gemut și Shalem s-a oprit. S-a uitat la mine să vadă ce vreau să spun și văzând doar aprobare, m-a luat de mână și m-a dus pe un coridor necunoscut înspre o cameră cu podeaua șlefuită și cu un pat care avea picioare în formă de gheare de șoim. Ne-am așezat pe pătura neagră de lână care mirosea dulce și ne-am găsit unul pe altul. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]