7,252 matches
-
gust sigur, rafinat literar, din păcate pentru calitățile sale native, ca și pentru „aerul vremii literare”, a servit cu un entuziasm care nu putea veni decât din afunde convingeri marxiste și pro-sovietice foile vremii, politice și literare. Ani de zile cronicar en-titre la Scânteia -, când, acolo, câteva rânduri puteau nu numai să spulbere un nume și să-l ofere interdicției de semnătură, dar, uneori, chiar să deștepte asupra acestuia „vigilența organelor de resort”! Apoi, la începutul anilor ’60, după fuga lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puteau nu numai să spulbere un nume și să-l ofere interdicției de semnătură, dar, uneori, chiar să deștepte asupra acestuia „vigilența organelor de resort”! Apoi, la începutul anilor ’60, după fuga lui P. Dumitriu, redactor-șef al Vieții Românești, cronicar la Gazeta literară etc. E adevărat că în a doua parte a perioadei ceaușiste el s-a retras la facultate, unde a creat un cenaclu de depistare și formare a unor tinere talente ce până azi îi poartă o bună
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
N. Balotă și altora, l-am angajat pe Sorin Titel, de la Timișoara, pe Virgil Mazilescu, am respins presiunile constante care veneau de la partid pentru a-i elimina din corpul redacțional pe L. Dimov și P. Goma, l-am eliminat pe cronicarul dramatic Carandino (prieten cu Stancu!Ă, care critica fără menajamente noua, splendida pleiadă de regizori, Pintilie, Esrig, Penciulescu ce, în frunte cu Liviu Ciulei, au dat, de fapt, primul semn al înnoirii și revenirii artei românești la parametri antebelici, obținând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trei versanți ai Carpaților, lipite, supuse și „asediate” de imperii străine și de spiritul lor arogant și totalitar, dacă nu „litera scrisă”?! Cea bisericească, la început, cu Coresi, Samuil Micu și alți „creatori” și traducători de cărți sfinte, apoi cu cronicarii moldoveni și munteni, și apoi cu primele producții naive ale unor boieri, cu susținerea unor domni, la curțile lor, a unor scribi sau călători străini, bibliotecari sau „aventurieri”, spirite curioase deschise lumilor de la marginea imperiilor, și-apoi furtuna pașoptiștilor, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Stancu, cu care omul e prieten din tinerețe. - Nu contează, i-am răspuns eu, și, într-adevăr, ocupându-mi postul de adjunct la revistă am început să arunc la coș cronicile lui Carandino. Câteva luni R.L. nu a avut un cronicar stabil de teatru și mi-am rugat prietenii să colaboreze la această rubrică, Matei Călinescu, Țepeneag etc. De altfel, atunci au apărut și primele cronici elogioase despre teatrul lui Eugen Ionescu. Stancu a încercat o dată, la el în birou, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a avut un succes teribil. După el, au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e o eroare; pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoașterii totalizante, integraționiste, angajându-se în lecturi istorice, parcurgând lucrări de filozofie generală, de filozofia culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale. Când după o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orice copil care a urmat cursul elementar rostește corect "ciuboțele". A transforma o rostire regională în dialect e cel puțin ciudat iar "șiboțăli" e o glumă ce n-are nimic cu știința. Limba literară a Românilor e destul de veche. Operele cronicarilor moldoveni sunt dovadă că graiul lor, care e și al poporului, nu e dialectal. Cantemir arată în Descrierea Moldovei că limba curată se vorbește în orașul de scaun, în jurul Curții domnești, și numai proștii și neștiutorii o diformează. Alfabetizarea poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mulți ani de la Dumnezeu să domnești.» Și décii cu toții l-au rădicatu domnu și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Și de acolea luo Ștefan Vodă steagul Țărâi Moldovei și să duse la scaunul Sucevii.” În istoriografia noastră relatarea cronicarului a fost primită ca atare, iar majoritatea istoricilor români au crezut că „ridicarea în domnie a lui Ștefan cel mare” s-a făcut la Direptate, un câmp pustiu. Într-un studiu ceva mai recent, Constantin Rezachevici s-a străduit să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Bogdan, frate cu Alexandru cel Bun. El nu apare niciodată în documentele lui Alexandru cel Bun alături de fiii acestuia, în schimb este pomenit de mai multe ori în documentele lui Iliaș, fiul lui Alexandru cel Bun, ca frate. Dlugosz, cronicarul polon, contemporan evenimentelor, notează că Bogdan „pretindea că este fiul natural al lui Alexandru, domnul Moldovei, și că, deoarece copiii legitimi au murit, Țara Moldovei îi aparține lui”. Despre mama lui Bogdan al II-lea nu se știe nimic. Fiind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hotarul Moldovei o nouă putere politică cu pretenții de subordonare a Moldovei - regatul polon. După anul 1359 are loc o expediție polonă pentru cucerirea Moldovei. Felul în care a eșuat această încercare polonă ne este povestit cu destule amănunte de cronicarul polon Dlugosz. Anul când a avut loc această luptă dintre moldoveni și poloni nu-l cunoaștem cu precizie. În 1387 Polonia anexează Rusia Roșie și ajunge vecină direct cu Moldova. Se crea, prin această vecinătate, o situație nouă în evoluția
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poloni, „sfetnicii craiului, pan Halețchi și pan Bogovschi, cari tocmai pe vremea aceasta petrec la noi în solie din partea domnului nostru a craiului”. Este o mărturie că, după 1459, au loc tratative între Ștefan cel Mare și regele polon. Dlugosz, cronicarul polon, contemporan evenimentelor, ne relatează că în acest an regele a trimis soli ,,și la voevodul Ștefan al Moldovei, ca să-i trimeată ajutor regelui Cazimir, dacă cumva va avea război cu boemii”. Mențiunea lui Dlugosz, pe care Ion Ursu n-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau de o amenințare venită din partea Moldovei. Din Transilvania Petru Aron a ajuns repede la curtea regelui Matei Corvin. Motivul care l-a determinat pe Matei să-l oploșească la curtea sa pe pribeagul moldovean ar fi fost, după Bonfinius, cronicarul lui Matei și omul de curte al acestuia, faptul că Ștefan a refuzat să-l recunoască pe Matei ca suzeran. Deteriorarea relațiilor cu regatul ungar a fost interpretată fără nici un temei și ca o înrăutățire a relațiilor dintre Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și turcii, și Ștefan. Atunci, Ștefan „s-a pornit cu năvală în țara dacilor”, era însă oprit de una din părțile oștirii care fusese rânduită acolo ca să păzească țara. Despre existența unui conflict între cei doi domni români relatează și cronicarul turc Tursun-Bei: „voievodul Țării Românești pusese în acea margine (de țară) pe beilerbeiul său împreună cu 7.000 de ostași aleși pentru a-și apăra țara de dușmanul din Moldova”. Deși a admis existența unui conflict între cei doi domni români
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pusese în acea margine (de țară) pe beilerbeiul său împreună cu 7.000 de ostași aleși pentru a-și apăra țara de dușmanul din Moldova”. Deși a admis existența unui conflict între cei doi domni români, I. Ursu a respins afirmațiile cronicarului bizantin, considerând că ele se bazau pe zvonuri ce nu puteau fi controlate. I. Ursu a crezut că atacul lui Ștefan asupra Chiliei și cel al flotei turcești nu au fost simultane, flota turcească încercând să cucerească Chilia când se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
situație, nu era mai firesc ca Ștefan să încerce să cucerească singur Chilia, așa cum a făcut-o în 1465 ? Și Chalcocondil și Tursun-bei afirmă că Vlad Țepeș a trimis oaste ca să apere hotarul dinspre Moldova, 7.000 de oameni, după cronicarul turc. N. Iorga nu s-a îndoit de afirmațiile făcute de cronicarul bizantin, mai mult, el a adus în discuție două documente italienești. Este vorba de o scrisoare a genovezilor din Caffa către regele polon, din 2 aprilie 1462, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Chilia, așa cum a făcut-o în 1465 ? Și Chalcocondil și Tursun-bei afirmă că Vlad Țepeș a trimis oaste ca să apere hotarul dinspre Moldova, 7.000 de oameni, după cronicarul turc. N. Iorga nu s-a îndoit de afirmațiile făcute de cronicarul bizantin, mai mult, el a adus în discuție două documente italienești. Este vorba de o scrisoare a genovezilor din Caffa către regele polon, din 2 aprilie 1462, în care se arată că exista un conflict între cei doi domni români
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și n-au putut să-i facă nimic”. Este vorba, așadar, de „știri autentice, cum le considera Iorga, venite de la izvoare din cele mai bine informate, care stabilesc definitiv participarea lui Ștefan la campania din 1462.” N. Iorga, dând crezare cronicarului bizantin și celor două scrisori italienești, a socotit că este însă necesară o explicație, care să-l disculpe pe Ștefan: „purtarea lui Ștefan apare mai curată, mai îndreptățită, nu numai din punctul de vedere românesc, creștin. N-a fost trădarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan: „purtarea lui Ștefan apare mai curată, mai îndreptățită, nu numai din punctul de vedere românesc, creștin. N-a fost trădarea prietenului în primejdie, ci continuarea unei lupte anterioare, alături de dușmanii celui care era încă de dinainte dușman.” Numai că cronicarul bizantin și cel turc au imaginat un Țepeș romantic, care și-a împărțit armata în două, ca să facă față lui Mahomed și lui Ștefan. Țepeș avea o oaste care număra abia jumătate din oastea turcească. A împărți oastea lui, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Radu cel Frumos, domnul sprijinit de turci ca să ocupe scaunul Țării Românești, ar fi încercat să înlocuiască garnizoana ungurească din Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul se plătea din 1456, iar Moldova de Sus n-a fost controlată niciodată de Radu. De altfel, este greu de crezut că Radu a putut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oaste numeroasă, cu scări, cu frânghii, cu puști (tunuri), acțiune care nu este consemnată de nici un letopiseț. Ar fi putut să cucerească Chilia cu ajutorul forței turcești, dar un asemenea succes ar fi produs vâlvă și l-ar fi consemnat măcar cronicarii unguri. Nimic din toate acestea, iar după noiembrie 1462, Radu depunea omagiul de credință față de Matei Corvin. În tratatul cu Imperiul Otoman din 1464, Matei Corvin va încerca să-l includă și pe Radu, fapt ce exclude un conflict cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i-a tras în țeapă. Deci, după Baia și nu înainte! Armata regelui a fost întâmpinată la Oituz de oastea Moldovei condusă de domn. Până la Baia, așa cum scria domnul regelui polon, s-a luptat zi și noapte cu dușmanul. Bonfinius, cronicarul de curte al lui Matei, scrie și el că ungurii au jefuit și au ars tot ce-au întâlnit în cale. Nu așa te comporți cu niște prezumtivi aliați. Scopul campaniei organizate de rege era acela de a-l alunga
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oameni, despre care Matei spunea că sunt foarte viteji și pricepuți, mai ales în lupta cu turcii. Erau prezenți însă și românii din nordul Transilvaniei. Cele mai importante izvoare despre campania din 1467 sunt cronica lui Antonius Bonfinius (Antonio Bonfini), cronicarul de curte al lui Matei Corvin, cronica polonezului Jan Dlugosz, episcop, preceptorul copiilor regelui. Din cronica lui Dlugosz s-a inspirat și Grigore Ureche și mai toți istoricii români. În 1934, P. P. Panaitescu descoperă și publică scrisoarea lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să poată bate pe cei mulți”, după cum scrie Dlugosz, și-a pedestrit oastea ca să poată ataca Baia la adăpostul întunericului, în noaptea de 14-15 decembrie. Lupta de la Baia Pornind de la primele letopisețe moldovenești, de la letopisețul lui Grigore Ureche și de la cronicarii poloni, în frunte cu Jan Dlugosz, istoricii români au considerat că bătălia de la Baia a fost câștigată de Ștefan cel Mare. În primele două cronici ungurești care se referă la lupta de la Baia, scrise de Ion Thuroczi și de Petru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
crezare, deși spune lucruri interesante, deoarece nu poate fi confruntat cu alte surse, în schimb, de data aceasta nu se mai poate spune că nu se pot verifica afirmațiile lui Pannonius. Există cea mai autorizată descriere a bătăliei făcută de cronicarul Bonfinius, martor ocular al celor întâmplate în noaptea de 14/15 decembrie 1467. Iată ce spune Bonfinius: ajuns la Baia, regele a ordonat să fie consolidate întăriturile care împrejmuiau târgul. Matei a fost găzduit într-o casă din piața târgului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]