6,268 matches
-
însă, noul ministru al învățământului îl destituie pe Eminescu din funcția de revizor școlar. La 13 iunie, Eminescu este angajat „redactor administrator” la Curierul de Iași, dar in octombrie 1877, în urma unui conflict cu directorul Tipografiei Naționale, unde se tipărea Curierul, Eminescu pleacă la București, unde va lucra în redacția ziarului Timpul. Creangă își trăiește cu greu singurătatea, și scrisorile trimise lui Eminescu dovedesc acest lucru. Față de „Bădia Mihai”, „fratele” drag, Creangă își manifestă dorul cu simplitate mișcătoare, pură, așa cum reiese
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
februarie ziarul Convențiunea descrie doi preoți, care în Teatrul Național se „desfătau privind și aplaudând afectele și simțămintele din piesă”. Nu se dau nume, dar unul dintre acești preoți este Ion Creangă (ancheta eclesiastă stabilește acest lucru). După aceea în Curierul de Iași nr. 6, titlul unui articol este Tragerea la țintă și vânatul de paseri în mijlocul orașului. Diaconul de la Golia este numit "popa vânătorul" și denunțat ca primejdios „pentru nebunii de la ospiciu”. Creangă este cercetat și pentru acest incident. Toate
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
religioase”, iar „slobozirea puștii spre biserică au căzut în vinovăția necinstirii ei”. Alte motive: „diaconul Creangă nu locuiește cu soția lui timp de mai mulți ani” și „au devenit a-și tunde părul”. 1872. La 19 februarie publică în Noul curier român din Iași articolul Misiunea preotului de la sate, semnat „Preotul I. Creangă” (nu recunoscuse hotărârea consiliului care-l destituise, considerând că a fost o eroare de procedură). Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, luând act de scoaterea lui I. Creangă din
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
este destituit din funcția de revizor școlar. Poetul va fi primit cu căldură în bojdeuca lui Creangă. Creangă publică în Convorbiri literare Punguța cu doi bani (1 ian.), Dănilă Prepeleac (1 mart.), Povestea porcului (1 iun.). M. Eminescu, redactor la Curierul de Iași, retipărește în iunie Povestea porcului. 1877. Publică în Convorbiri literare : Moș Nichifor Coțcariul (1 ian.), Povestea lui Stan Pățitul (1 apr.), Povestea lui Harap-Alb (1 aug. reprodusă în Timpul din București în aceeași lună), Fata babei și fata moșneagului (1
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
un an, moare în urma unei boli infecțioase, în tabăra militară de la Craiova. C. a scris mai întâi versuri în grecește (nepăstrate) și, la îndemnul lui I. Voinescu II, în românește. Se cunosc cinci poezii, toate publicate de I. Heliade-Rădulescu în „Curierul românesc” (1830) și reproduse de „Albina românească”, „Foaia pentru minte, inimă și literatură” și „Bucovina”. Alte versuri, precum și încercările unor traduceri - din Voltaire (Zaira, actul I) și Musaïos (Hero și Leandru) - s-au pierdut. Creația lui C., romantică, patriotică, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
purta numele cu onoare...”, acesta fiind „scopul cel mai de căpetenie”. În a doua parte a secolului al XIX-lea, biblioteca își îmbogățește substanțial colecțiile de ziare și cărți. Acum se fac abonamente la 25 de ziare și reviste. Pe lângă „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, primit din momentul creării societății, în bibliotecă vor intra, de-a lungul timpului, „Steaua Dunării” a lui M. Kogălniceanu, „Convorbiri literare”, „Sămănătorul” și „Neamul românesc” ale lui N. Iorga. Către sfârșitul secolului, o comisie compusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286134_a_287463]
-
unii scriitori de valoare și să-și anime publicațiile prin câteva principii democratice. În „Buciumul român” a văzut pentru prima dată lumina tiparului, în 1876-1877, Țiganiada, opera lui I. Budai-Deleanu. Din 1872, a condus (o vreme împreună cu I.S. Bădescu) „Noul curier român”. În 1838, încă elev, C. a format cu alți tineri o „societate literară” menită să sporească numărul traducerilor în limba română. El însuși traduce, în același an, o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
creierului”). Deși nu publică aproape deloc literatură, reproducerea poeziei Colindătorii de George Coșbuc și traducerea unui fragment dintr-un roman de senzație al lui Gaston Leroux reprezentând excepții, N. i. are totuși câteva rubrici cu caracter literar: „În vitrina librăriei”, „Curier literar”, care cuprind însemnări despre scriitori români și străini, despre opere recent apărute sau doar anunțate. Actualitatea culturală este oglindită și într-o seamă de alte rubrici: „Noutatea ecranului”, „Carnet teatral”, „Noutatea teatrală”, „Informații”. Colaboratori: Sandu Teleajen, G. Spina. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288487_a_289816]
-
recrutare și angajare. Își aducea aminte cu durere că, aproape de fiecare dată primele impresii și primele zile erau o dezamăgire. Imaginați-vă surpriza lui Brian când, a doua zi după ce acceptase să lucreze pentru companie, a primit un colet prin curier. Înăuntru era o scrisoare de bun venit de la noul său angajator, o broșură color în care era prezentată compania și istoria sa tumultoasă, niște articole care scoteau în evidență unele dintre cele mai recente și notabile realizări și - adevărata surpriză
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
unor gazete ca „Adevărul”, „România”, „Patria”; vreme de câteva decenii e de găsit semnând, deopotrivă ca poet și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moș Roată, A. Tutov(eanu). Placheta de debut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
când copiii sunt la școală. Acești doi bătrâni domni sunt însă periculoși. Silviu Brucan a reușit să obțină o viză și un pașaport pentru a merge la Washington și a fi primit la Departamentul de Stat; el a transmis, prin curier diplomatic, un text provizoriu al scrisorii la Departamentul de Stat, prin intermediul lui Michael Parmley, consilier politic la ambasada Statelor Unite! La Washington, Silviu Brucan îl va întâlni pe asistentul Secretarului de Stat pentru afaceri est europene, Thomas Simmons, entuziasmat de proiectul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și traduceri, precum și cu „nuvelete” (ale căror titluri - Nebun din dragoste ori Dragoste nenorocită - revelează tematica și modelele) la „Revista contimporană”, „Lumea ilustrată” (semnând uneori Andrei de la Zagovia ori Andrei de sub salcâmi), la „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
pe care le citim cu devoțiune, au aprins în spiritele noastre un nou foc, și au adus în noi ceea ce am văzut deja că au adus în alții.” 602. Cartea lui Ovidiu a fost un Galeotto sau un intermediar, un curier pentru cei doi îndrăgostiți, și în mod simbolic Prințul Galeotto este și subtitlul pe care Boccaccio l-a oferit Decameronului 603. Focul care arde în acești doi tineri, exprimat în termini religioși, deoarece este un adevărat cult al iubirii, certifică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este posibil ca Scipione Bădescu să fi fost să-l vadă pe Eminescu în spital, pentru că am văzut și alte persoane din Botoșani venite aici în vizită, de pildă primarul urbei, Hasnaș.) Se cunosc exagerările lui Scipione Bădescu, redactorul de la Curierul român din Botoșani care și cât timp a stat poetul în urbe (9 aprilie 1887 - 9 aprilie 1888) a scris prăpăstii despre boala sa. Din această „vulgară de Boala și clamațiune”, însă, G. Călinescu putea să ia referirea la lovitura
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mai poate ține pe poet internat, întreținerea nefiindu-i plătită. Li s-a cerut doctorilor Șuțu, Nikita și Alexiu un raport asupra stării sănătății poetului pentru a se institui curatela. Știrea este preluată numai de câteva ziare, între care și Curierul român din Botoșani, care comentează mai amplu: „Direcțiunea Ospiciului Mărcuța, din București, ne spune Epoca, a făcut cunoscut zilele acestea Parchetului din capitală că nu mai poate ține-n căutare pe nenorocitul nostru poet Eminescu, pentru motivul că ospiciul nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că va cerca o ultimă idee a sa pe timp de trei luni și dacă nu va reuși a-l aduce în starea normală, apoi îl va așeza el singur la institutul Șuțului.” (Vezi și mai sus, știrea comentată din Curierul român.). Scrisoarea se publică în anexă de către G. G. Ursu la studiul său „Eminescu: amiciții și adversități contemporane”, din revista „Limbă și literatură”, Vol. 5, 1961, p. 253, cu nota: „Pusă la dispoziție de D. Șt. Emilian, unul dintre puținii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
De cum v-am scris c-au ținut șase medici consiliu, de s-ar aplica 7 grame de mercur; ei s-au retras. Isac a zis că dă garanție de sănătatea lui Eminescu. A doua zi s-au și publicat în Curierul de Botoșani că veteranul doctor Isac a luat în cură pe Eminescu.” Rezultă că șase medici au ținut consiliu și n-au avut curaj să dea această doză iar după ei a venit doctorul Isac, al șaptelea, și el și-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și cinci de franci.(...) Altfel ne găsim foarte bine, atât eu cât și Mihai. Contez și sperez că la primăvară veți rămânea cu toții mirați de minunea ce a făcut doctorul Isac cu el.(...) B. iarăși a scris o minciună în Curier venind îndată și rugându mă să nu mă supăr că el priește lui Mihai și numai cu minciuni va putea face pe Domnii din Botoșani să stăruie la Ministeriu. Doctorul Isac s-a înfuriat de minciuna lui, zicându-i că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de doctorandul Focșa și așteptat în gară de „prieteni mai vechi”, iar apoi a fost tot timpul însoțit de cineva iar la Tătăraș, cum i-au recomandat medicii, n-a mai locuit. Trebuie spus că textul lui Scipione Bădescu din Curierul de Botoșani a făcut ocolul întregii prese românești (el mințea că Primăria Botoșanilor i-ar fi tăiat pensia de 120 lei lunar lui Eminescu, și cerea să se revină asupra deciziei). În 1887 Eminescu n-a publicat nimic în presă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Veronica Micle. Rezultă că cei doi se cunoșteau de prin 1868-1869, din fragedă tinerețe nu din 1872, cum atestă Iacob Negruzzi. Această relație de tinerețe a lor este confirmată de schița „La aniversară” publicată de M. Eminescu în 1876, în Curierul de Iași (unde eroii au această vârstă) și de jurnalul Veronicăi Micle din ultimele ei luni de viață, de la mănăstirea Văratec, unde pune poezii de tinerețe ale lui Eminescu specificând că-i sunt dedicate (poezii inexistente între manuscrisele actuale ale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
salahorie etc. (putea alege și altele, Eminescu se compară chiar cu „uvrierii apusului” undeva) rotunjind oarecum mărturisirea de la cei „șase ani” (cât a lucrat poetul la „Timpul” până în 1882) la „opt ani” ( unde se include și activitatea de ziarist de la „Curierul de Iași”, din 1876 începând) dar căutând să fie cât mai convingător prin scoaterea din context a enunțurilor. în ordinea faptelor, decurge că Eduard Gruber era, în 1890, apropiat de familia Micle, deținătoarea acestor scrisori. El se va logodi cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1. Popa Duhu XV. 8. Amintirĭ din copilărie. III. povestire XV. 12. Cincĭ pânĭ, anecdotă XVI. Anecdotă, XVII. Moș Ioan Roată. XVIII. Deasupra tuturor acestor scrierĭ stau Amintirile, prin puternica lor originalitate. Afară de acestea a maĭ scris treĭ articole în Curierul D-luĭ Scipione Bădescu pe la 1872. Unul din aceste articole a fost reprodus de D-l Hașdeu în Columna luĭ Traĭan. Neputând găsì colecțiunile acestor jurnale daŭ aci numaĭ informațiunea așà cum a binevoit să mĭ-o deĭe însu-șĭ autorĭul. În Convorbirĭ
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ar fi sperat să poată lua locul cardinalului, dat fiind că regele era informat despre orice plan sau idee de guvernare, imediat ce aceasta trecea prin mintea lui Richelieu. Atunci când erau separați unul de altul, cardinalul beneficia de puteri nelimitate, iar curierii transportau neîntrerupt corespondența dintre cei doi oameni de stat. Un element pe care l-am remarcat este faptul că indiferent de strădania depusă de Richelieu pentru finalizarea unui plan, decizia îi aparținea în totalitate regelui. Multe dintre scrisorile celor doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cel Spân, Richard Inimă de Leu. 4 Al. Zub, Mihail Kogălniceanu, 1817-1891. Bibliografie, Editura Enciclopedică și Editura Militară, București, 1971 1. Cifrele din dreptul intrărilor indică titlurile, nu paginile. 2. Indicele de materii cuprinde un spectru larg de informații: periodice (Curierul de Iași, Datina, Dimineața), informații despre Divanul ad-hoc al Moldovei, despre decorări, medalii, constituția daneză etc. 3. Între prenume și prima cifră nu s-a pus niciun semn de punctuație. 4. În dreptul publicațiilor s-a trecut și locul apariției: Curentul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În procesul intentat lui Caragiale), Traian Demetrescu, H. Sanielevici, Ion Theo (viitorul Tudor Arghezi). Procesul va continua și după moartea poetului (1918). La această campanie au participat publicațiile Adevărul, Adevărul literar, Evenimentul, Românul literar, Viața, Convorbiri literare, Moftul român, Familia, Curierul de luni etc. Inițial, Coșbuc a răspuns acestor acuzații În felul următor: Eu eram În străinătate: un prieten, la care Îmi lăsasem cărțile și manuscrisele, a scos volumul În lipsa mea; Îmi pare rău că el, neștiind, a pus Între poeziile
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]