6,583 matches
-
mai aflăm că, după ce Eminescu nu s-a arătat prietenilor săi o bună bucată de vreme, când a revenit între dânșii a afirmat că: „Mi s-a măritat dragostea sfântă de lângă plopii fără soț”. Poate că de atunci datează o curioasă scrisoare a lui Eminescu, rămasă în ciornă: „Ești o mizerabilă cochetă Cleopatra. Tu m-ai ucis moralicește, mi-ai rupt șira spinării, m-ai deșelat moralicește, încât nu mai pot avea nici o bucurie în viață. Mi-e atât de frig
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Teodor Calimachi, sfințită fiind în 1762. Din capul de sus al drumului, care parcă își trage sufletul după urcuș, o luăm la dreapta, pentru că ținta adevărată a călătoriei noastre o vom atinge abia la capătul drumului. Din stânga însă ne privesc curioase câteva rămășițe de ziduri. Printre acestea, un impresionant fronton așezat pe o arcadă de intrare într-o pivniță, care te duce cu gândul la strășnicia butoaielor din străfundurile ei. Aici a fost Metocul Bucium, care a servit călugărilor de la Muntele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Alături de noi vor fi gorunii presărați ici acolo martori ai istoriei Iașilor. Îți mai aduci aminte că din locul unde ne-am despărțit data trecută șoseaua începe să urce în serpentine cuminți până pe primul platou. Din dreapta, de peste gard, ne privește curioasă o casă ce pare că poartă în spate măcar un veac, dacă nu chiar mai multă vreme. Seamănă mult cu un han. Așa am și botezat-o când am văzut-o prima dată și ne-a fost gura aurită, pentru că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ajungea sus în cetățuia existentă pe acel loc. Sau că după zidirea bisericii, acel tunel ieșea chiar în altar și era de folos domnilor în caz de primejdie. Ca orice alcătuire frumoasă, și Cetățuia a atras de la început pe mulți curioși. Chiar în anul inaugurării, mănăstirea a fost vizitată de sultanul Mahomed al IV-lea, care avea tabăra pe șesul Țuțorei. Mihail Kogalniceanu spune că atunci hogea ar fi strigat din turnul clopotniță al Sfântului Nicolae Domnesc, biserica rămânând închisă până ce
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
nu... adică da, domnule... m-a cuprins așa... o părere de rău parcă... - Părere de rău? Pentru ce? - Am să vă dezvălui, domnule, o taină a mea... - Te ascult cu mare interes, deși nu mă știu a fi o fire curioasă. - Știu, domnule, că dumneavoastră aveți răbdare să-i ascul- tați și pe alții. - Mă bucură remarca ta. Dar să știi că așa ceva se găsește tot mai rar la oameni. Mulți nu mai știu să asculte și pe alții. Ei socot
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
din zile, cei doi vecini au venit la noi într-o vizită mai specială, cum ei înșiși au declarat. - Cât de specială? a întrebat Christian, cu ton de glumă. - O să vedeți imediat - a răspuns, cu aer misterios, Henri. Eram foarte curioși, mai ales că ce doi aduseseră cu ei un mic ar-senal: un vas în care se afla ceva ce semăna eu un aluat și o uneal- tă total necunoscută mie. Un obiect metalic, cu două bare lungi de vreo 15-20
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
acum înainte vor fi învățăturile primite de la mama. Măcar asta am fost în stare: să țin minte tot ce m-a învățat. Am încredere în mama și în tot ce m-a învățat ea. Mă sâcâia lumea cu întrebări, lume curioasă să știe ce mi-a lăsat mama. Mama mea mi-a lăsat tot ce are mai bun o mamă de oferit copilului ei. Mi a lăsat și viața ei pe lângă a mea să învăț, mi-a lăsat mirosul ei de
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
numai foc și inimă albastră, - cu toate că mai niciodată nu e trist, dar zice așa, că e al dracului: știe să se prefacă, hoțul, ca să arză inima bietei creștine. E viclean, uită-te, de n-are margini.“ (Domnul Sarsailă autorul) Spectacol curios, dar totodată semnificativ: romanticul Heliade, în poemele căruia „trăsnetele“ și „plesnetele“ izbucnesc la tot pasul (recitiți spre edificare barem Cutremurul și Căderea dracilor), îi contestă romanticului Alexandrescu dreptul de a le mânui la rândul său. Argumente? O asemenea poezie e
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înțeleasă. Tribalismul reapărea în vecinătatea noastră și nu era altceva decît o altă față a naționalismului. Dar însăși proximitatea sa, cu atît mai mult, atesta cumințenia noastră, atașamentul nostru față de valorile universale pe care ținem de altfel într-un mod curios să le atribuim unei "Europe a Națiunilor" cea occidentală, desigur, în lipsa unui federalism veritabil. Atitudinea ce se impunea era aceea de a se menține fantasmele naționale într-o stare incertă, și, mai cu seamă, de a nu lămuri confuziile de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o atribuie și Rousseau însă, peste încă două secole, va căpăta semnificații noi: apartenența afectivă la o națiune mai vastă reprezentată printr-un Stat. În mod curios, cuvîntul patriot va avea un itinerariu destul de autonom. În Anglia, acesta va fi monopolizat de partizanii lui Cromwell. În Franța, calificativul de "bun patriot" îl anticipă deja pe acela de cetățean ireproșabil, în secolul al XVI-lea, devenind apoi atributul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fiindcă în realitate sucombase. Locuitorii acesteia se bucurau, după el, de binefacerea de a locui în "Cacania", într-un cadru incapabil să le impună o identitate colectivă plauzibilă. Nu se știe cum ar putea fi definită mai bine această patrie curioasă: "Kaiserlich-Königlich (imperială-regală) sau Kaiserlich und Königlich (imperială și regală)295". Însă, numai dintr-atîta lucru, Cacania nu a suscitat cine știe ce fervoare. Sigla sa k. k. sau k. u. k. nu desemnează decît armata, poștele și telegraful, căile ferate; aceasta are în-semnătate
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Set la vârsta de 130 de ani și a murit 800 de ani după aceea (5: 3 sq.). Toți descendenții lui Cain și ai lui Set s-au bucurat de o existență de peste 800 și 900 de ani. Un episod curios marchează această epocă prediluvială: unirea anumitor ființe celeste, "fiii lui Dumnezeu", cu fiicele oamenilor care le-au dăruit copii, "vestiții viteji din vechime" (6: 1-4). Este vorba, foarte probabil, de "îngeri căzuți". Istoria lor va fi amplu relatată într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic punct de sidef, un fel de fragment de floare de cireș, fluturată de adierea aerului. Privirea mea s-a fixat curioasă spre acel punct suspect, pînă ce, născîndu-se certitudinea, am deschis o paranteză: - Doamnă, am zis, ai un gîndăcel pe haină, și l-am luat repede și discret cu mîna și l-am aruncat, nu fără a-l strivi discret. - Nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alții (între care fi s-ar numărat și el - n. m.) și-au negat valoarea unui mare număr din operele lor”.1) Marcel Marcian s-a folosit de ea pentru a-i atribui prozele unui contemporan ce semna Clement-Bacău. Fapt curios, „Zborul cărților” apare într-unul din cei mai plini ani literari ai lui Bacovia, 1915, cînd a publicat cinci poezii și cinci poeme în proză, ceea ce, la ritmul lui, constituie un fel de record. în plus, conducea o revistă, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pardon”)3). Arghezi vorbește undeva despre uitare ca de „unica [ sa] facilitate”: „Am fericita facultate că uit instantaneu”4) Afirmația pare un joc de-a uitarea. în numele ei poți escamota anumite lucruri, poți fi vag în altele. De altminteri, fapt curios, își aduce aminte că uită, tocmai atunci cînd i se cere să devină memorialist! Spre deosebire de autorul Florilor de mucigai, Bacovia nu posedă o asemenea „facultate”: se străduiește să uite, dar nu reușeste pe deplin. Cel ce uită e mai liber
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și la „veselul Alecsandri”, și la impetuosul Heliade și la năstrușnicul Pann și la Eminescu, mai ales în postume 3), dar prezența lui devine considerabilă abia în intervalul amintit, cînd se amestecă printre cuvintele a numeroși poeți și prozatori. Fenomen curios, mulți dintre tinerii care ating acum vîrsta maturității, dar și unii dintre bătrîni, văd lumea adesea în culoarea lui: gri. Expresii ca „zări de plumb”, „cer de plumb”; „no(u)ri de plumb”, care induc neliniște, sînt frecvente în scrisul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă a munților din față și toată uriașa revărsare a codrilor, ca un stăpîn nepăsător și sătul. Nici un fior, nici o descumpănire în el”. Cu totul diferită e reacția tovarășului său de drum, om tînăr și curios. 14. Opere, p. 50. 15. Ibidem, p. 83. 16. Ibidem, p. 110. 17. Ibidem, p. 104. 18. Ibidem, p. 120. Despre iubire 1. G. Ibrăileanu, „Opera d-lui Vlahuță”, în Viața Romînească, 9, vol.32, febr. 1914, p. 212. 2
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se adresează „iubitei” ca unei stăpîne care are cui porunci: „Spune s-aducă jăratec”, „Spune s-aducă și ceaiul”, nu, cu familiaritate, „adă jăratec” și „mai adă și ceaiul”! N-am găsit încă explicația cea mai plauzibilă pentru închircirea, absolut curioasă, care se produce în Bacovia la doi-trei ani după studenție. Ca și Kirkegaard (v. „Allocution de René Maheu”, în Kirkegaard vivant. Colloque organisé par l’Unesco à Paris du 21 avril au 23 avril 1964, Gallimard, Idées, 1966, p. 14
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-a fost văzut decît văzut. L-ar fi avantajat faptul de a se arăta în lume? Cred că nu. Publicul îi îndrăgește pe cei impozanți și exersați în trucuri agreabile; pe cel parcă abia ridicat de pe boală îl privește curioasă, dar fără simpatie. Bacovia s-a ferit să fie obiectul curiozității contemporanilor săi și al com pătimirii lor. Decența omului i-a priit operei. Dificultatea fiecărui capitol din Dosarul Bacovia I, a fost aceea de a realiza un continuum de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
său nu s-au epuizat. în principal, mișcarea din jurul poetului a contribuit la ridicarea nivelului cultural al orașului. S-a creat un public mai receptiv, mai informat, mai apt de dezbatere, mai lipsit de naivități și de prejudecăți provinciale. Băcăuanul curios a văzut mult mai multă lume intelectuală decît locuitorii altor capitale de județ care n-au un scriitor cu o asemenea posteritate. A văzut, a auzit, a rămas cu o idee, cu o atitudine, cu un gest, cu o expresie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la interval de aproape un deceniu, alții, care nu și-au făcut din sinceritate o normă, scot uneori mai multe volume pe an. Pe el scrisul l-a încercuit, l-a constrîns, l-a secătuit. De unde și răzvrătirile împotriva celor curioși să afle dacă a fost ori e și altfel decît se deduce din poezia sa. Vorba lui Sensitif, alter ego-ul său, „lăsați mă în secret”, atestă în fapt dorința de o viață diferită, una în afara capcanelor propriului scris. Cu excepția lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și fiecare categorie aleasă implică o excludere" (198). Tocmai despre excluderi am vorbit mai sus. Și Manguel adaugă: "oricum ar fi alese categoriile de clasificare, fiecare bibliotecă își va tiraniza actul lecturii, și îl va forța pe cititor - pe cititorul curios, pe cititorul energic - să își salveze cartea din categoria la care a fost condamnată. Dacă denumirea formei este astăzi problematică, faptul că în 1952 situația era similară nu poate decât să ne arate gravitatea situației. Editorii lucrării American Non-fiction, 1900-1950
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de Pariziana sunt realismul și ingeniozitatea, individualismul și indisciplina, senzualitatea și vanitatea, sociabilitatea, simțul echilibrului și al măsurii, caracterul jovial și optimist. Dar pe fundalul unui caracter care poate fi numit stabil al francezului, parizianul se caracterizează că tip instabil, curios și ironic, cu reputație de persoana ușuratica și capricioasa. Spiritul de revoltă al Parizianului explică incitația permanentă a noului. Iar explicația acestui caracter este de ordin geografic și istoric: locuitor al unui oraș deschis tuturor influentelor, parizianul are mai multe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
contente même d'avoir fait ça. Mais îl s'arracherait de ce poteau mortel, en y laissant des morceau de son corps, des lambeaux de șa chair et tout son cœur déchiqueté" [Maupassant, Notre coeur, p.204]. Incapabilă de stabilitate și curioasă vizavi de tot ce e nou, decepționata chiar și de bărbații cei mai iluștri, Pariziana se plictisește repede și îi abandonează. Scenariul se repetă în aproape toate românele timpului 301. Legăturile de durată nu mai sunt la modă302. Suntem în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prononcé, une danse endiablée șont autant de choses insaisissables" [Hasenclever, p.130]. 68 Un mit relevant încă în secolul al XIX-lea este cel al actriței Sarah Bernhard (1844-1923). Niciodată nu s-a știut adevărul despre această femeie: ambigua, captivantă, curioasă, stranie, înger și animal, naturală și la modă: francezii nu s-au mulțumit s-o adore, ei au inventat-o. 69 Charles Baudelaire imortalizează întâlnirea unei femei pariziene în poemul A une passante în ciclul Tableaux parisiens din Fleurs du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]