7,752 matches
-
centiron și fără armă, mergea pe un drum de țară părăsit, iar de o parte și de alta, știa bine, se Întindeau câmpuri de mine. Ținea minte mai ales că aerul era Îmbâcsit și foarte cenușiu, ca Înainte de furtună. În depărtare se auzea un clopot care bătea Încet și rar, iar dangătul lui răsuna peste văile ascunse vederii. Nu se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu pauze foarte lungi Între bătăi, care parcă ajungeau la mine de la o depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord asupra Întrebării cine sunt cu adevărat indienii La ora zece dimineața, pe când stătea la geam și număra picăturile de ploaie, Îl văzu pe Baruch Nomberg despărțindu-se de șoferul taxiului. Tatăl său era un bătrânel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
meduză. Iar din ele nu curgea apă, ci un lichid cleios care i se lipi de degete ca gelatina de pește. Cu toată fuga sa, fugă de copil gras, astmatic, și cu toate chemările sale, care trimiteau ecouri nedeslușite În depărtările cenușii, Întretăiate uneori de un sunet acut și strident, amintind de o strună ciupită, nu reușea să micșoreze distanța fixă dintre ei. Era plin de disperare și spaimă, părându-i-se că țeava nu se va mai termina niciodată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tăietura de pe obraz. Dar Își aminti să arunce În drum punga cu gunoi, să pună În buzunar plicul cu articolul scris noaptea trecută și să ia cu el cheița cutiei poștale. Din centrul comercial care se afla la trei străzi depărtare cumpără pâine proaspătă, brânzeturi, roșii și dulceață, ouă și iaurturi, cafea solubilă și trei becuri, ca să fie de rezervă, ba chiar și un ceainic electric nou. Și regretă imediat că nu verificase dacă nu era cumva de producție germană, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără Început și fără sfârșit și o puse Înapoi În plic. Introduse plicul În dosarul Ministerului de Interne, Departamentul de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-am avut și pe care le-am pierdut. Nu se vor mai Întoarce. Sau mai rău, vor reveni rareori și vor licări În depărtare, dar emoția primară din ele va fi uitată și pierdută. Pe vecie. Și totul se Întunecă și se dezintegrează. Întreaga viață devine searbădă și mizeră. Cine va veni la putere În Franța? Ce va decide comitetul central al partidului Likud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În transă cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de ploaie se spărgeau lângă fruntea sa, pe geam. Spărtura dintre nori, de deasupra dealurilor Betleemului, prin care străluceau stelele, era și ea Întunecată acum. Încremeni brusc, auzind din depărtare un scâncet subțire. Ca al unui prunc abandonat Într-o pătură udă, pe o pantă a văii. Parcă primise sarcina să fugă chiar În clipa aceea să-și ajute mama să-și găsească copilul pierdut. Își spuse că precis era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de noaptea trecută? Parcă n-ar fi existat niciodată. Dispăruse fără urmă. Dar dealurile golașe din sudul Ierusalimului păreau purificate, ca spălate de râuri albastre, lăsând aproape să se vadă strălucirea argintie de pe partea de dedesubt a frunzelor măslinilor din depărtare, pe crestele de la Beit Jalla. Lumina era rece și tăioasă, limpede, transparentă cum e cristalul, o lumină care probabil a fost revărsată asupra noastră ca un avans al zilelor Îndepărtate, când suferința va lua sfârșit, când Ierusalimul va fi eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înțeleagă sensul acestor priviri, era totuși În stare să sesizeze neclar, ca prin vis, ecoul unui fel de tremur interior care o cuprindea și care parcă se revărsa din trupul ei și pătrundea În el. Îi putea auzi vocea În depărtare: Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum spre casă, după ce terminau cumpărăturile În piață, se Încăpățâna Întotdeauna să ducă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sac În spate, Împingând un căruț hodorogit, care scârțâia, cumpărând și vânzând mobilă și haine vechi. Fima Își reaminti vocea bătrânului negustor ce suna ca un strigăt de disperare, care Îi pătrundea până În măduva oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sat. Și totuși, această vertebră lega priveliștea stranie de fotografiile alb-negru ale eschimoșilor îmbrăcați în blănuri. Imaginea mă făcuse să ies din propria-mi fantezie ca prin burlanul îngust al unui iglu, din pozele cărții în peisajul înzăpezit, în neatinsa depărtare a câmpiei care se întindea înspre pădure ca o imensă halcă de pământ din ere străvechi. Rostogoleam bulgărele de gheață și când mă îndreptam înspre școală și, bucuros că nu eram obligat să observ pe nimeni, îl ascundeam în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era un bărbat așezat, cu mișcări domoale, măsurate, care trăise în tinerețe la New York și străbătuse de mai multe ori oceanul cu marile transatlantice. În toată ființa lui se păstrase un anumit usage du monde, dar și o pasiune a depărtării, pe care le învățase de tânăr. Fotografiile lui din Lumea Nouă, pe care le trimisese pe vremea aceea acasă, înfățișează un bărbat sigur pe sine, dar și foarte arătos, îmbrăcat după moda americană, într-un costum gri, de culoarea cimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
băieții din sat trăgeau după ei pe colina bisericii sănii și unul, chiar cu doage adevărate - partea rotunjită de lemn a unui butoi vechi -, mai mult cădea decât se dădea; eu, pe de altă parte, eram un „vânător“ care străbătea depărtările de gheață, la vânătoarea de foci și urși polari, urmând rândurile unei cărți subțiri pe care mi-o dăruiseră părinții, când au văzut entuziasmul meu pentru fotografiile din volumul Kabluna: Ivik, povestea unui băiat eschimos, prima mea carte. Cu schiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dată - ca la maistrul rotar și dogar care fabrica schiuri - să inspire încredere. Apucatul ăsta de cot, acest „voi“ în loc de „dumneavoastră“, întrebările astea despre „iugăre“ și despre cât „face“ vițelul, și pe urmă tăcerea și datul din cap, privitul în depărtare, până ce ochii țăranilor, care îl priveau cu pleoapele strânse, nu din cauză că fumau chiștoace, ci pentru că, de când se știau, nu avuseseră încredere în domni cu cravată și pantofi lustruiți, se făceau rotunzi și mari și eu însumi vedeam uimit că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aparate mari, strălucitoare, cu ampenaj fix triplu în fața cărora stăteau autocisterne; pe ele scria „Avia“ cu litere roșii și albe. Sonoritatea acestui cuvânt sugera o lejeritate care-ți permitea să părăsești solul și tot ce fusese cândva, ca să atingi acea depărtare unde se adeveriseră deja toate lucrurile despre care relata revista fratelui meu. Și țara asta aflată „dincolo de ocean“, pe care noi o percepeam ca pe o utopie plutind la orizont, avea, ca și România, o culoare, dar nu galbenul, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din Cöln. Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra raftului de cărți atârna un tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în depărtarea aburoasă, luminând verde ca marea. Și, în timpul unei discuții, tata rosti o frază pe care o cunoșteam din duminicile din A. O frază moștenită de la bunicul, din acele odăi reci și treze la orice oră, ieșită acum din gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de perete sau parte a unei toarte de vas, îndoită, cu ornamente, situată undeva, după importanța prezentată, într-o ierarhie superioară? Poate am fi dat peste un obiect de țesut sau peste un fus - forme ce se aflau la o depărtare infinită de pietrele formate întâmplător în fărâmarea lor, care nu căpătaseră forme datorită unui scop anume, dat de dificultățile urzelii sau de torsul lânii, dar care se aflau în număr mare și fără putință de tăgadă pe acel dâmb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu mașina până pe șantiere, să trateze cu întreprinzătorii: contactul personal era hotărâtor. Ceața se destrămase. Pașii scoteau un zgomot asemănător unui foșnet de frunze. W. își întoarse privirile de la drumul care străbătuse o porțiune de pădure, înspre marginea câmpiei. În depărtare se întindea cerul de toamnă, razele de soare cădeau pieziș făcând să se aprindă culorile. O potecă de parcurs cu piciorul se pare că ducea acolo jos, pe coastele acoperite de vii și, mai apoi, la restaurant - unul din locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în costume de culoare închisă, doamnele în rochii de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
permite să crezi asta și despre alții. Și murmurul vocii îi amuți, rămase numai tăcerea. Fratele meu și cu mine ne-am mișcat în sus și-n jos prin fața ferestrelor cu vedere spre sud, ne-am oprit, am privit în depărtare fără să vedem nimic. Încăperile casei erau cotropite de o liniște cu atât mai apăsătoare, cu cât vocea mamei picura de la etajul de sus, unde se aflau dormitoarele, ca o scurgere de cuvinte uniformă și de neînțeles. În sunete se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Jenny, faptul că de curând ai devenit celibatară pe neașteptate coincide cu planurile noastre de a scoate un întreg număr dedicat problemelor femeilor ca tine, trecute bine de 30 de ani, disperate să facă un copil, aflate la ani lumină depărtare de lumea întâlnirilor amoroase, dar dornice să se întoarcă în ea, și-n același tip confruntate cu un segment din ce în ce mai restrâns de bărbați disponibili. Părea atât de bine intenționată în timp ce spunea toate astea, încât ai fi putut chiar să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă pășind zâmbitoare, cu ochii negri, enormi, deschiși înspre o țintă imaginară, în depărtări numai de ea cunoscute. Se vorbea de răsunătorul succes al pictorului, care obținuse recent la ultima expoziție de la muzeul colonial din Berlin, patru mii de guldeni olandezi pentru tabloul „Dansatoarea cu castaniete”, în care tânărul maestru nemurise chipul și armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul ce mă cuprinse era neted, însorit și pătat de umbrele albastre ale arborilor pletoși. Din fundul tunelului verde venea tata. Din cauza depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui atât de caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis, tacticos, ceea ce dădea trupului o mișcare uniformă, potolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre dom, rămânând buimac, în plină baie de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]