7,054 matches
-
atomistă sau individualistă. O a doua critică susține, oarecum paradoxal, că o asemenea extindere a domeniului moralității este o formă mascată de dominație umană asupra naturii, adică o formă prin care omul arată că el este cel care face regulile. Despărțirea de antropocentrism și eliberarea de șovinismul omenesc, ambele invocate de teoreticienii mediului, nu se pot face, așa cum s-ar putea crede, doar prin extinderea domeniului moralității de la eliberarea animalelor la acordarea de drepturi pentru peisaje. Problema este alta și constă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ei este o chestiune morală. Revenim astfel la discuția de ultim nivel de profunzime referitoare la felul în care gândim natura și modul în care înțelegem moralitatea, mai precis, granițele unei comunități morale, caz în care filosofii mediului vor accentua despărțirea de cartesianism și mecanicism în favoarea unei concepții holiste. Iată că și în acest caz ies la iveală presupozițiile filosofice care fixează cadrele discuției și care ghidează opțiunile la nivel pragmatic. 3.4. Datorii față de peisaje. Natura falsificată Teoreticienii mediului susțin
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
perspectivă care este "poezia" sau "vocala". Doar ceea ce se îndepărtează cheamă și poate fi chemat, doar departele sună și răsună, punând totul într-o altă perspectivă. Desprinsă din câmpul aproapelui, arta privește natura din perspectiva departelui, printr-un fel de despărțire de obiectualitatea obiectului, înălțând neînțelesul la rang de taină, astfel încât natura poetizată, în-depărtată devine "arhipoetică"20. De adăugat că, în ultimele versuri citate, îndepărtarea nu înseamnă doar simplă desprindere de lumesc, ci luminarea acestuia dinspre esența sa încă neajunsă la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
potențându-i semnificativitatea. Am văzut că ceea ce e pus în depărtare își amplifică forța iradiantă, se ascunde pe măsură ce se arată, învăluindu-se în propria dezvăluire. De aceea ne-mărginitul este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să nu/ ne orbească adevărul/ ochii noștri de țărână/ nu mai pot cunoaște cerul"65. Cel neasemuit este fără chip, adică fără asemănare cu vreunul din lucrurile existente. El instituie pasajul, trecere și ruptură de nivel, distanța dată nu spre despărțire, ci spre străbatere, între chipul de jos al lumii, în care toate sunt de același nivel, nivelate în forma aparentă a Aceluiași, și chipul de sus al Formei de lumină în care dumnezeirea se retrage. Se retrage și cheamă, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvintelor, nespusul care, la rândul lui, tot în textura poemului își are referentul, și nu în vreun model din afara lui. 44 Vol. Rune, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 219. 45 Proces de esențializare prin reducție - în întregul ciclu intitulat " Despărțirea de cuvinte" - în care imaginea se defenomenalizează, "zăpada timpului se face timp" (Timp, în op. cit., p. 175); aproape că ea nu mai are ce arăta decât epura aparițională a principiului, dezicându-se în transparența unui "cuvânt necuvântat" (Cum, în op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-i descleșteze degetele de pe oțelul cu care se solidarizase instinctiv, așa că-l luaseră în ambarcațiune cu tot cu țandăra de metal înnegrit smulsă cu ranga. Nu scăpase tot restul vieții de atingerea glacială a acelor țigle, ce îl salvaseră numai cu prețul despărțirii de ai săi; aceeași suprafață, care pe el îl susținuse în ființă, îi reținuse pe ei dincolo, de partea neființei, împiedicându-i să țâșnească în deschiderea vitală de deasupra, alături de el. Dăruit cu ei la naștere, îi pierduse la tragica
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la fel de bine spune și nomazii după sâcâitorul joc de-a oglinda. Podul imaginar dintre cele două grupuri, cu ideea căruia cochetaseră la început, îi împingea acum hotărât înapoi, de cele două părți ale sale, și pe unii, și pe alții. Despărțirea fu scurtă și zgârcită în formalități. Mai-marele gazdelor primi o carte de vizită a biroului de arhitecți, iar traducătorul se arătă și el, la rându-i, gata să medieze eventuale schimburi viitoare, deși era limpede pentru toată lumea că ele nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unică”, nu are doar valoare juridică și economică, ci este al lui și nu Înțelege să-l schimbe. A vinde pământul Însemna cândva (dar eu cred că și acum) un act de abdicare psihică, de renunțare, un Început de descompunere. Despărțirea de pământul moștenit de la bunicul meu m-a marcat profund, nu ezit să-l numesc un act de nimicnicie. Dimpotrivă, a cumpăra Însemna creștere, dezvoltare personală, afirmare socială. Am ascultat În urmă cu câteva zile, la Radio Iași, o discuție
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prin mai multe mâini, a mai recuperat o mică parte din ea, dar parcă nu-i a lui, având În coaste proprietari care n-au visat vreodată să fie unde sunt acum. Două cazuri despre personalizarea spațiului, despre pierdere, despre despărțirea psihologică de statut, trecut, valoare personală. Povești despre desprinderi iremediabile de autenticitate, despre umilințe, depersonalizare forțată, agonie și sfârșit. Dar pe cine mai interesează umilințele unor bătrâni atemporali, speță În curs de dispariție? (27.03.2010) Școala Sahalinului Un coleg
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
În spate, nu ezită să dea replica târzie Învățatului: „Da, domnule Noica. Aveți dreptate. Îmi plac «micuțismele»”. Într-un interviu recent, se declara „specialistă În psihologia pierderii!... Nu mi-ar fi trecut prin cap c-o să citesc atât despre pierderi, despărțiri, separări, cât am citit În ultimii zece ani... Psihologia În domeniul relațiilor interpersonale, care studiază separarea, boala, moartea, s-a dezvoltat extraordinar”. Mi-am propus să Închei Într-o notă optimistă: un text evoca un mare caracter din vechea universitate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
trei fotografii: prima surprinde momentul În care este distrus Zidul Berlinului, la 10 noiembrie 1989. Un copil de numai 10-12 ani, Înarmat cu o daltă și un ciocan, frumos, blond și Încrâncenat, Încearcă să decupeze bucăți din acest simbol al despărțirii care a separat Germaniile timp de 28 de ani. Reunificarea Germaniei a Însemnat și Începutul unificării Europei. Alături fațadele a două clădiri emblematice: Bundesrat, parlamentul landurilor, și Bundestag, reprezentând parlamentul federal, interesul poporului. A doua fotografie amintește de anul 1965
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
el nu poate să împiedice cele șapte provincii calviniste din nord (Olanda, Zelanda, Utrecht, Guelderland, Ijssel, Overland, Friesland și Groningen) de a se proclama "Provincii Unite". Insurecția din Țările de Jos împotriva lui Filip al II-lea se terrmină cu despărțirea celor Șaptesprezece Provincii: incapabil să unifice Europa, Filip al II-lea nu a reușit decît să provoace formarea unui nou stat. Asasinarea prințului de Orania (1584), departe de a restabili situația, hotărăște Anglia să susțină Provinciile Unite. Începînd din acel
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
iar cincisprezece zile mai târziu primii soldați plecau deja pe front, convinși că războiul avea să fie de scurtă durată. Vremea datoriei și a austerității Pe parcursul acestor etape inițiale ale războiului, nimeni nu mai vorbește, desigur, despre flirt. Era momentul despărțirilor sfâșietoare, al datoriei și al austerității. Chiar înainte de plecarea trupelor, perspectiva separării cuplurilor și spectrul morții descuie multe lacăte morale. Îmbrățișările dintre soț și soție, dintre amant și ibovnică devin mai înflăcărate, mai imperioase. Unele fete tinere, precum cea pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o luptă. "Pe atunci nu era ceva obișnuit ca o fată să rupă o logodnă. În cercurile noastre cel puțin, logodna avea o însemnătate care aproape o egala pe cea a căsătoriei". Clara scrie cu toate acestea o scrisoare de despărțire, la cincisprezece zile de la logodnă. El e bulversat. Ea, copleșită de rușine. Opt zile mai târziu, fata cade grav bolnavă. Face febră 40 de grade. Cel mai probabil, are o criză gravă de vinovăție. Totuși, situația aceasta îi permite să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dacă nu chiar cu dispreț de cei trecuți de 25 de ani. Adulții consideră aceste refrene ca fiind fără excepție inepte și comerciale. Este adevărat că aceste cântece sunt adesea mai mult decât dulcege, siropoase. Chiar și atunci când vorbesc despre despărțire, ele respiră numai armonie, deși flirtul provoacă în viața reală destule discordanțe. Nici pomeneală în cântecele acestea de tineri care, asemenea lui Stingo, naratorul din Alegerea Sofiei, găsesc acest joc amoros cât se poate de pervers. Nici de fete care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în viața noastră, de până atunci. De caii pe care îi băgaseră într un șopron aveau grijă și le dădeau fân din belșug, iar ei aveau și ovăz pentru ei și îi alimentau cu dărnicie. Când le-au sosit trenul, despărțirea lor de noi a fost marcată de gesturi de adevărată duioșie, semn că ne acceptasem reciproc. Comportarea și ajutorul alimentar primit de la ei a fost ca o mană cerească, aprecia mama, dar și eu, cu mintea mea de adolescent în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de mirare cum, mâncând zilnic o asemenea sa lată de crudități, nu sufereau nici una de stomac, de vreu n ulcer rebel, ci erau sănătoase, tun. După examenul de stat și promovarea lui de către toate cele patru studente și colegele lor, despărțirea a fost dureroasă, greu de suportat, urmată de lacrimi. într-o zi, când mă întorsesem și eu de la locul de muncă, devenisem și eu de mult salariat, după ce t recuse destulă vreme de când ne mutasem în casă nouă, în timp ce trebăluiam
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
am trezit plătindu-i controlorului o diferență neașteptată de tarif, care m-a ajutat să lichidez într-o secundă resturile dolarului schimbat la Napoli. Și am coborît la Genova fără un ban, cu merindele pe sfîrșite și cu tristețea iminentei despărțiri de pămîntul italian. Din clipa aceea m-am hotărît să urmez cu sfințenie drumul înscris pe biletul de călătorie, Genova Geneva Paris, fără opriri neașteptate și "tragere de timp". În trenul ce mă ducea spre granița Elveției, în apropiere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
politicos, strîngîndu-ne mîna la fiecare, dar reușește, odată ajuns în fața Rodicăi, s-o sărute fulgerător pe obraz, în timp ce noi izbucnim în hohote de rîs și fata devine stacojie. Odată ajunse în camera noastră, buna dispoziție ni se topește în nostalgia despărțirii de cupolele albastre cu parfum de iasomie și adormim repede, căci a doua zi urma un drum lung de la mormîntul lui Timur pînă la acoperișul lumii. Și a doua zi, în zori, un tînăr cu ochi de tuș și picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
meargă acasă, la oraș, era speriat și emoționat. S-a simțit eliberat, am realizat imediat. Eram furioasă, dar nu m-am manifestat. Nu pentru că își dorea atât de mult să plece, ci pentru faptul că nu-i prea pasă de despărțire. N-am să mă folosesc deloc de el, cel putin fusesem sinceri. Tot ce s-a întamplat între noi nu însemnă mai nimic. O prietenie sinceră, distanța, așa cum o percepe o fată crescută la țară, prietenie care s-a rupt
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Ca si cum toată lumea vorbea cifrat. - Probabil așa și era, zise Lăură. Respira adânc. - Și numai eu mă exprimăm clar. - Cunosc senzația asta. Îl privea pe furiș. Apoi îi zâmbi stânjenita și-l săruta pe furiș. - Ce mult o sa ma doară despărțirea! - Atunci n-ai nicio scuză să pleci. Vorbesc foarte serios... - Vorbești de parca n-ai ști cum sunt pregătiți oamenii din sistem. Fiecare trebuie să meargă la locul potrivit, știut poate doar de tine, dar nicidecum de către mine. - Ideal așa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că este atât de departe. -Atunci rămâi, mi-a spus el. Ar fi trebuit să-i răspund ceva, dar nu mai puteam spune nimic. Ochii îmi erau înecați în lacrimi amare și el se abținea cu greu să nu plângă. Despărțirea de Giannis a fost grea, foarte grea. Cât de ciudată e viața uneori !... Timpul, numai timpul -își zicea Lăură- el le rezolva pe toate. Se vor întâlni zilnic pe Facebook, isi vor trimite sărutări, dar ea nu se va mulțumi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cearcăne, căci noaptea precedentă îi fusese cât se poate de agitată.Trebuia să rămână vie în amintirea lui Giannis și se străduise din răsputeri să fie pe masura așteptărilor lui... Va trebui să meargă înainte, să se împace cu gândul despărțirii. Începu să-și trieze fotografiile în telefon. Era una cu el în costum de ski nautic, care îi stoarse câteva lacrimi. Dintr-o dată a realizat însă cine era și ce avea de făcut. -Infailibila Lăură știe întotdeauna ce are de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sute de ani, poate. Își dorea cu toata ființă ei și era convinsă că ea poate, fiindcă natură fusese darnica cu ea sau tocmai de aceea voia să fie unică în istorie, așa cum precizase cu o bună intuiție mentorul ei. DESPĂRȚIREA Când ceasul deșteptător îl trezi pe profesor a două zi, el se simțea deja foarte obosit. Ar fi vrut să se întoarcă pe partea cealaltă și să adoarmă la loc, dar o auzi pe nevastă-sa spunându-i că trebuie
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]