6,141 matches
-
cu o carboavă. Această ultimă carboavă pentru mine a fost clenciul 79 dracului. Vroind s-o recâștig, am dat mereu înainte, pierzând un galbăn, doi, trei, zece, cincisprezece, așa încât musafirii mei prinseră să se minuneze de goana ce mă urmărea. Destul, dragă Nicule, îmi zise Cananău pe care-l mustra cugetul că mă îndemnase la joc. Eu însă nu vedeam nimic dinaintea ochilor. Stăpânit de ciuda pierderei, și de dorul de a-mi întoarce paguba, jucam orb înainte, înfierbântat la culme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât să deșartau sacii și butelcile, cu atât poveștile vânătorești deveneau mai gogonate. Ca să dau o idee despre ce este în stare să istorisească un vânător sătul cu o ploscă de Cotnar trasă la măsea, e destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu, care se jura pe oțelele puștei lui, tot ce-avea el mai scump pe lume, că era adevărată: Într-o zi la o goană, povesti el, am împușcat un hrăpariț 133 de lup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unul dintre cei mai de frunte ținutași suceveni. Mic de trup, neastâmpărat, sprinten, în continuă vibrare ca argintul viu, dânsul se distingea prin un humor, un dar de a glumi, de a povesti, care dădeau mult farmec societăței lui. E destul să zic că era frate cu marele artist dramatic Matei Millu, Molièrul României, care a însuflețit scena română aproape jumătate de secol. În momentul când căruța a tras la scară, mi-a ieșit înainte Millu, vesel, cu mare alai, încunjurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
societatea "Junimea", unde am primit botezul de autor. Cum a fost judecat în "Junimea" acest copil, cel întăi al închipuirei mele, am arătat pe larg în ultima mea carte Zile trăite, prin urmare, n-am acum nimic de adaos. E destul să zic că acest debut mi-a deschis ușa unui nou și larg câmp de muncă, unde am tras mereu cu plugul pănă în ziua de astăzi. Mi-au obiectat câțiva dintre colegii mei din "Junimea", probabil în glumă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am lăsat acolo anul trecut. Iar dacă vreodată nu voi mai vedea mica mea vâlcea, că tot eu am arat-o. Eu, adică omul. Nici nu pun problema generațiilor viitoare. O pun doar pe a celei prezente și tot e destul. Desigur, trebuie să admitem o evoluție, dar spre frumos, spre perfecțiune. Dar, dacă Încă, subliniez, Încă, nu știm cum s’o favorizăm, avem datoria de a afla, cerceta, gândi, cum să păstrăm cât mai mult, În speranța că acei ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spuneam În capitolul trecut, omul e totuși un produs al naturii, mai precis ultima realizare a evoluției. Înseamnă că natura l’a vrut așa și, mai mult, știe cam la ce să se aștepte din partea acestui copil neastâmpărat. Asta e destul ca să ne putem permite o privire mai nuanțată a relației omului cu mediul. Evoluția a mers de la forme de viață primitive, masive, greoaie - luați de exemplu dinozaurul -, tinzând spre forme perfecționate, zvelte, sprin- tene - luați de exemplu o căprioară ori
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
eu am adăugat doar mutarea munților din loc, el, romanticul Victor Hugo, evoca necesitatea nu atât a unor stații de epurare cât a unora care să recupereze elementele nutritive pentru plante din acea apă. Cum, nu știa; noi știm aproape destul. E nevoie doar de voință, pentru a mișca nu munți, ci fonduri, care se scurg prin fisurile unui sistem economic dușmănos naturii. Din acest punct de vedere, natura are nevoie a i se aloca părți din profit, iar nu doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
merge mai departe , iar pentru a fi siguri că nu se va găsi careva care să Încalce interdicția Îi vor umple timpul cu participarea la actele de cult. Natura și-a mai frecat mâinile a satisfacție. Și, pentru că nu era destul, mai ales după introducerea mașinismului, cu sporul de productivitate corespunzător, a apărut și ideea de vacanță, dar și aceea de vilegiatură. O fi obținut ceea ce a dorit? Oricine poate constata rărirea oamenilor În marile orașe. Ei migrează, evident, În zone
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fie spus, sper să n’o fi făcut chiar eu acum; oricum, nu asta am vrut și doar cel de sus le știe pe toate ce vor să vină. Și, Încă, ce legătură au toate acestea cu rubrica? În afară de similitudini? Destul, că atât dreapta cât și stânga lucrează de fapt pentru profit. Iar acesta este În esența lui poluant, degradant, pentru natură; am spus-o și o voi spune cât trăiesc. Iar pentru doritorii de detalii, voi pregăti un episod anume
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de destin, decât înțeleptele gânduri ale voievodului Dimitrie Cantemir: Toată omenia și vrednicia omenească într-acesta se împlinește: pe neputincios
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
de inteligență) era proporțională cu numărul rezolvărilor corecte ale probelor date*. Prevăzînd parcă exagerările la care s-a ajuns mai tîrziu în utilizarea probelor (testelor) sale, Binet avertiza că scara metrică ,,nu-i un cîntar de gară pe care e destul să te urci ca să-ți arate greutatea". Foarte curînd, testele elaborate de el și colaboratorul său Th. Simon au fost reluate și amplificate de O. DECROLY, iar apoi de către psihologii americani GOTTARD, TERMAN etc. În scopul unei mai bune organizări
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
umane. "Pedagogul", scria el, "nu trebuie să se lase abătut de problema eredității, nu trebuie să devină nici sceptic, nici fatalist, pentru a se resemna înaintea ei cu brațele încrucișate, ci trebuie să aibă deplină încredere că ereditatea îi lasă destul cîmp liber de activitate, de transformări și îmbunătățiri în educația copilului" (34, p. 51). După ce demonstrase caracterul complex al pedagogiei, rezultat din multitudinea perspectivelor din care se cerea analizat fenomenul educației, Ghidionescu nu reușește să se desprindă de una din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
are o populație formată din toate semințiile și religiile pământului, care are o mulțime de probleme și frământări interne, dar care la apariția unui pericol din afară împotriva țării, devin un bloc omogen de patrioți și de naționaliști americani. E destul să privești cum, oriunde s-ar afla ei, când se cântă imnul național și se înalță drapelul țării, stau drepți, cu priviri înflăcărate și cu palma mânii drepte lipită de piept în dreptul inimii, toți deopotrivă, indiferent de culoarea pielii, de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Cum nu vii tu Tepeș Doamne... Sau „iartă-i Doamne că nu știu ce fac”. Noi suntem Români și avem dreptul să fim mândri de originea noastră. Strămoșii noștri, Dacii, aveau o cultură care uimește astăzi lumea cercetătorilor și a cunoscătorilor. E destul să amintim de Kogaiononul și de Topografia Cosmogenică Dacică, de cunoștințele lor ample și științific dovedite, în domeniul astronomiei și chiar al ezotericului. Ei nu beneficiau de tehnologiile moderne de azi, de computere sofisticate, dar cunoșteau mult mai multe decât
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de mari biblioteci care ocupă pereți și camere întregi pline de rafturi cu cărți și pe care pentru a le răsfoi avem nevoie de ceasuri și poate zile întregi. Folosind un program de căutare pe internet, de exemplu Google, e destul să înscriem în fereastra de căutare o noțiune, un vers, un nume propriu sau un fragment dintr-o lucrare scrisă, după care, printr-o simplă apăsare de buton, obținem pe loc toate informațiile, toată poezia sau toată lucrarea căutată, gata
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pașaport și nici nu mai văzusem cum arată banii occidentali, mărci sau dolari (dacă se găsea asupra cuiva un singur dolar, era în mod cert condamnat la închisoare). Întreaga acțiune trebuia făcută însă în cel mai mare secret, căci era destul ca un răuvoitor să telefoneze la Miliție (chiar anonim) și să spună că „vedeți că tovarășul X are de gând să nu se mai întoarcă din străinătate”, imediat se anula ieșirea și se trecea la „cercetări”. Am avut cunoscuți și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și doritorilor de îmbogățire și profit de pe urma nenorocirii altora. Această comparație trebuie să ne umple de respect față de supercivilizația și moralitatea poporului japonez și trebuie să ne dea serios de gândit cu privire la educația, instruirea și civilizația poporului român. Nu e destul să spunem că „asta este situația”, trebuiesc luate măsuri de corectare a mentalității, a instruirii, a cunoașterii și a educației la toate nivelurile, de la Vlădică până la Opincă. Și nu în ultimul rând, toți românii de la toate nivelurile trebuiesc îndemnați către
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
așa, din ce în ce mai mulți reporteri cinstiți aduc la lumină mari și incredibile adevăruri, riscând mari neplăceri personale. Cinste acestor eroi mediatici, acestor antemergători pe linia corectării și a reconstruirii mentalității românești. Poporul român are o tradiție străveche, sfântă și frumoasă, este destul să privim la perioada dinaintea dictaturii comuniste, când tradițiile patriarhale din lumea satelor noastre erau simple și curate, bazate pe muncă cinstită, pe omenie, pe respect reciproc și pe credința în Dumnezeu. Îmi amintesc cu emoție și cu evlavie de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
50.000 de angajați, Rulmentul cu 8.000 angajați, Metrom cu 4.000 angajați, toți trebuiau să ajungă la serviciu deodată, până la ora șapte. Veneau multe troleibuze, uneori mergeau bară la bară cu oamenii agățați pe scări, totuși nu era destul. La ora 7 fix, porțile marilor uzine se închideau și apărea un mare șef de la Serviciul Personal, care ținea o cuvântare tâmpită în fața unui grup mare de oameni necăjiți, cu haine mototolite, cu păr zburlit, cu nasturi rupți, transpirați și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pare o șansă extraordinară. Șansa imensă de a plonja în trecut. Nu am o relație extrem de caldă cu cele sfinte, dar îmi place să cred că acum sunt în spital pentru că Dumnezeu mi-a spus: gata, ai auzit, ai înregistrat destul, nu mai umbla de cretin de colo-colo, nu mai pierde vremea, treci și scrie! Am să vă mai povestesc despre relația mea cu Dumnezeu care, uite, acum, s-a îngrijit de mine, mi-a creat toate condițiile pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-avem probleme? zic. - E băiat bun. Măcar are entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele are entuziasm! face Stroescu, lăsând de înțeles că, dacă s-ar apuca să înșire tot ce știe despre Manole, ar avea nevoie de timp destul. E, na, voi probleme! Uite la mine că tanti-ta Mirela se ia de mine. Vezi că oamenii sunt răi, nu mai bea la școală! I-am zis: ar fi nefiresc să nu se bea la școală. E drept că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la drumul mare, cel Înfățișat prin statui (o aflu și o spun acum după Herodot) cu podoabele lui virile În excelentă formă, era Închipuit cu aripi la călcâie, fugar pe drumuri la fel ca și metalul cel neastâmpărat. A fost destul ca tot restul anului eminenții clasei din primele bănci să mă onoreze cu teama lor quasirespectuoasă. Acei elevi [erau] eminenți nu din cine știe ce capacitate personală, ci mai degrabă din vina și păcatul părinților lor exce sivi și bolnavi de orgoliu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la prieteni. Ce face Nae? Cum suportă lipsa mea? Cu drag, Cora. Beldișor, trimite-mi prin Rador cinci sute de lei. Dacă-l Întâl nești pe Bébé [Ion Vinea], spune-i și lui să-mi trimită. știu că-l sug destul șerpoaicele.“ Multe părți din textele nepublicate au valențe literare. La 28 iulie 1922 era „În Caransebeș“ și-i scria iubitului său: „Bel dișor, ... Sunt tare frumoși și pitorești bănățenii, Beldie... Sunt tare obosită. Bună seara, Beldișor, Cora... Un toboșar. Bel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noua cantar bisericeasca. În acest timp Dragoș al nostru, continua să bată mătănii, ridicându-se și trântindu-se întruna pe genunchi cu capul până la podea, apoi făcându-și cruci largi, parcă teatrale. În ochii noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
la matematică știau foarte bine matematică, restul nu au putut recupera niciodată noțiunile din primii ani și nu au putut apoi înțelege restul. Va mai interveni desigur și talentul, înclinația pentru matematică, pe care unii îl au iar alții nu. Destul că, în fața examenului de bacalaureat, cei care nu erau buni la matematică au cam intrat în panică. Și din aceștia erau destui. Unul dintre ei, eram chiar eu. Dar și mai speriați decât mine erau Mitică Vâlceanu și Tavi Loghin
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]