6,089 matches
-
și atîția alții, miliarde, de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce contează. Poți muri și din pricina unui cuib de păsări. Așa că iarăși sper să văd cuibul la timp, să trăiesc destul ca să-i demonstrez puștiului că trăiesc, să-i arăt pe Îndelete cum se demontează un trenuleț, un ceas de buzunar, să-i dau lecții importante exemplificîndu-i mai Întîi zborul, prin cameră, ferind lustra, să-l duc peste trei, patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Boy Life. Avea doar 19 ani pe atunci. Păcat că nu a rămas În roluri de tipul ăsta, păcat că a crescut. Story-ul nu se poate istorisi, nu există un fir epic clasic, există Însă, tangibilă, o foarte particulară atmosferă. Destul să amintesc că Gilbert Grape Își incendiază În final mama uriașă și moartă, Împreună cu propria casă: nu aveau pe unde s-o coboare. La propriu. Chariots of Fire (1981) este și el un film clădit pe imagine. Ca și Ridley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Frăției Scriitorilor Români adresat colectivului de la Europa: „GÎndul nostru să fie Într-un ceas bun... Înțelepciunea strămoșilor noștri să vă lumineze calea, spre Înălțarea Națiunii noastre...” Vă las să cugetați singuri asupra tîlcurilor, dacă mai aveți cu ce, Îmi e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi, dar ține cu ei, atenție la ticăitul minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se părea că nu cumpărasem destul "Capstan", iar amintirea unei nopți fără tutun de pipă, silit să fumez mahorcă lucrătorilor, mă înfiora). Nu intram niciodată în vorbă cu vecinii mei de compartiment, nu-mi plăceau acei hara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce știam, în mai multe cuvinte decât ar fi fost nevoie și fără să îndrăznesc s-o poftesc înlăuntru, să șadă. ― Mama m-a trimis să vă întreb, adăugă ea, timidă, țîntuindu-și totuși privirile în ochii mei. Nu vă distrați destul în casa noastră și de aceea rămâneți ceasuri întregi singur aici în odaie. Mama spune că, dacă lucrați după spusul soarelui, vă îmbolnăviți. ― Ce-aș putea face altceva? o întreb. ― Dacă vreți, vorbiți cu mine... Sau vă plimbați. ― Nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spusul soarelui, vă îmbolnăviți. ― Ce-aș putea face altceva? o întreb. ― Dacă vreți, vorbiți cu mine... Sau vă plimbați. ― Nu mai am prieteni, îi spun sincer, apropiindu-mă de ușă, nu mai am la cine să mă duc. Mă plimb destul când mă întorc de la lucru. ― Vă distrați mult mai bine acolo, în Wellesley Street, vorbi ea, zâmbind. Apoi, parcă și-ar fi amintit ceva, se în-dreptă către verandă. Mă duc să văd dacă au venit scrisori. Rămăsei rezemat de ușă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mormăii o scuză oarecare. ― Degeaba, acum nu-mi ceri iertare ca întîia oară, vorbi ea zâmbind rece. Nici d-ta nu crezi ce spui. Îți place Swinburne? Eram obicinuit cu vorbirea ei dezordonată, și i-am răspuns că-mi place destul Swinburne. Îmi aduse de pe măsuță un volum uzat și îmi indică un pasagiu din Anactoria, subliniat cu creionul. Îl cetii tare. După câteva versuri, îmi luă cartea din mână. ― Poate îți place alt poet, căci Swinburne nu-ți place îndeajuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
distinsă, curtenitoare... - Așa ne plimbam amândoi, îl întrerupse Leana, așa călcam, tot ca acum, pe covoare groase, într-un hotel ca acesta, și ne țineam strânși unul într-altul și-ți spuneam: "Adrian, ce importanță pot avea toate acestea? E destul că te-am întîlnit, și tu m-ai iubit, și m-ai ajutat să-mi uit ursita, învățîndu-mă să cânt și să spun versuri - și, chiar dacă iubirea aceasta a noastră va răzbate numai o vară, va fi de-ajuns, îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
binecuvântat, și asta o să ne poarte noroc. - Asta făcea când își mișca buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici, să-l sfârtece corbii. Până mai fumați dumneavoastră o țigară, i-am săpat groapa... Darie îl privea uluit, parcă nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu ochii. Vă vorbesc foarte sincer: nu mi-e teamă de moarte. Pe de altă parte, am să vă fac și această mărturisire: eu n-am noroc, pe mine, de când mă știu, mă urmărește piaza-rea. - Da, interveni Laura, a fost destul să le vorbească despre nenoroc și piaza-rea, ca să-l întrerupă amândoi deodată, ridicând speriați brațele în sus, parcă ar fi rostit un sacrilegiu. Aveau, de altfel, dreptate, adăugă întorcînd capul și pnvindu-l. Căci ne cunoscusem de trei ani, eram într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parte. Am încremenit toți. Era îmbrăcat, și avea opincile cele noi. Nu le mai încălțase de când căzuse la pat. - Lăsați-l! strigă Ilaria văzând că voiam să-l împiedicăm să se dea jos. Lăsați-l să facă ce vrea el! Destul l-am chinuit până acum. Îl sprijini, și Moșu se ridică deodată în picioare. M-am mirat cât se făcuse de mic cât zăcuse. Îl credeam tot atât de înalt și de falnic ca pe vremuri. Și de-abia acum se vedea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nou de furtună. - Ce e mai curios, spusese unul din interni, e că n-a plouat decât acolo pe unde a trecut el; de la Gara de Nord până aproape de bulevardul Elisabeta. A fost o aversă ca în miezul verii, care a durat destul ca să inunde bulevardul, dar la câteva sute de metri, nici o picătură. - E adevărat, adăugase cineva, am trecut pe-acolo când ne-am întors de la biserică, și apa de pe bulevard încă nu se scursese... - Unii spun că a fost o încercare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vârstă, timpul interior își accelerează ritmul, astfel că acei, foarte puțini, care ar ști ce să facă cu timpul liber, nu izbutesc să facă mare lucru... În sfârșit, la asta se mai adaugă... Colomban îl întrerupse punîndu-i mâna pe braț. - Destul pentru azi. Altădată o spuneai mai bine și mai convingător. Apoi, întorcîndu-se spre el, adăugă: O să revenim la problema Timpului. Deocamdată am să vă întreb dacă v-a căzut cumva sub ochi acest articol. Îi întinse o pagină dintr-un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce s-a întîmplat. De aceea teatrul e mai adevărat, pentru că poți ieși dintr-o dramă și poți trece în alta. Sau poți ieși chiar din spectacol. Oricând m-aș fi putut adresa Corului, și le-aș fi spus: "Acum, destul! V-am ascultat destul. E prea mult, prea multă tragedie! Să ne ducem cu toții la Caty și să-i cerem iertare: " Tante Caty, iartă-mă, i-aș fi spus, că iar te-am omorât; de astă dată te-am omorât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De aceea teatrul e mai adevărat, pentru că poți ieși dintr-o dramă și poți trece în alta. Sau poți ieși chiar din spectacol. Oricând m-aș fi putut adresa Corului, și le-aș fi spus: "Acum, destul! V-am ascultat destul. E prea mult, prea multă tragedie! Să ne ducem cu toții la Caty și să-i cerem iertare: " Tante Caty, iartă-mă, i-aș fi spus, că iar te-am omorât; de astă dată te-am omorât cu toți copiii, într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am cunoscut-o, astă-seară, mă tot întrebam ce revelație îmi va face. Nu bănuiam că are să fie chiar asta: geniul... - Maestre, șopti din nou Maria. Ieronim continua să-i sărute, cu delicatețe, dar insistent, când o mână, când cealaltă. - Acum, destul, îi spuse Antim râzând. Ça suffit! Ai s-o asculți și tu și ai să te convingi: va fi, dacă nu este deja, cea mai strălucită celistă a timpului... Își potrivi ochelarii și-l privi deodată curios, măsurîndu-l din cap
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania, continuă cu fervoare. Degeaba îl cunoaștem dacă nu știm ce să facem cu el, dacă nu îndrăznim să-l asumăm. Se apropie mai mult de Maria și o privi scrutător, cu gravitate: - Princesse, dacă ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a Întins și am văzut că se-ndrepta din nou spre țărm, după care s-a Întors. — De-acum Își face turele, zic. Dacă se prinde și mai tare ne luăm după el. Nu trage piedica prea tare. Avem destul fir. BĂtrînul pește se-ndrepta spre nord-vest, cum fac toți peștii mari, și, frățioare, ce se mai prinsese. Începuse să facă plonjoane lungi și stropea În jur ca o barcă cu motor. Ne-am luat după el și, după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
strînsese tare. Nu mai aveai de unde să lași fir. Normal că se rupsese. — Nu ți-am zis să nu tragi tare piedica? Da’ tot trăgea fir. — Și? — PĂi, și-am strîns-o. — Ascultă-mă, i-am spus. Dacă nu le lași destul fir cînd se agață În halu’ Ăla, e și normal să-l rupă. Nu există gută așa de tare ca să-i țină. De-aia trebuie să le lași fir. Ăia de-i prind pentru comerț nu poa’ să-i țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu și-ar fi dat jos curelele, l-ar fi tras și pe el. Am oprit motorul și m-am Întors la pupă. Stătea În fund și Își ținea mîinile pe burtă, unde-l lovise mînerul undiței. — Cred că-i destul pentru azi, i-am spus. — Ce era? — Un pește-cu-spadă negru. — Cum s-a Întîmplat asta? — GÎndește-te și tu. Pe mulinetă am dat două sute cincizeci de dolari. Acum face mai mult. Undița m-a costat patrușcinci. Firul de treișase avea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cabina, i-am spus. — Da, domnule. — MĂ duc după ceilalți, m-a anunțat domnul Sing. — O.K. Le Împinsei barca și băiatul care-l Însoțise Începu să vîslească. — Ascultă-mă, i-am spus lui Eddy. Lasă sticla. Ți-ai făcut destul curaj. — OK, șefu’. — Ce dracu’ te-a apucat? — Așa-mi place mie să fac. Spui că tu o amesteci cu degetul? — Bețiv jegos ce ești. DĂ-mi o gură. — Nu mai e. Îmi pare rău, șefu’. — Ascultă. Ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prea urît pe mare. Plus că i-am luat numărul. — Și chiar o să-l prindeți de unu’ singur? spuse secretarul admirativ. — Și neînarmat, completă doctorul. — FĂră proști de la marele G. — Edgar Hoover exagerează cu publicitatea. Cred că l-am lăsat destul să-și facă de cap. Trage Într-o parte, Îi spuse apoi căpitanului. CĂpitanul Willie trase ambreiajul și barca pluti liber. — Hei, le strigă căpitanul Willie celor de pe celălalt vas. Capu’ la cutie! — Ce faci? Îl Întrebă „doctorul“ nervos. — Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oraș ca să mai Înveselească lumea, sugerai. Nu, spuse directorul. Vezi, e o chestie cum rar ți se-ntîmplă să vezi. Tot ce e legat de ea e muy raro. Uite ce-am aflat de la polițiști, care sînt foarte eficienți dacă au destul timp. Au interogat niște colegi de la atelierul la care lucra. De atelierul Ăsta au aflat de pe carnetul de mebru de sindicat pe care-l avea În buzunar. Ieri cumpărase pistolul cu apă și agua de colonia ca să facă o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
E legea nescrisă. M-am gîndit bine la toată treaba. O să-mi fac și niște cărți de vizită - doamna Nick Adams, Cross Village, Michigan, soție fărĂ acte. Și o să le dau la oameni În fiecare an, pînĂ cînd a trecut destul timp ca să existe o decizie judecătorească. Nu cred c-o să meargă. — Atunci mai e altă variantă. Facem cîțiva copii cît sînt Încă minoră. Și atunci o să trebuiască să mă iei de nevastă, conform legii nescrise. Nu așa e legea nescrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își băga botul În adîncitura din spatele genunchiului lui David. Simțea că trebuie să-l vadă din nou pe masculul Ăla, și la marginea pădurii dădură de el. Mergea către munte, mișcîndu-se Încet prin adierea blîndă a nopții. David se apropie destul cît să-l vadă din nou trecînd prin razele lunii și să-i simtă mirosul acela acru și ciudat, Însă nu reuși să-i vadă colțul drept. Îi era teamă să se apropie prea mult pentru că era cu cîinele, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]