6,859 matches
-
1014, Ethelred pentru scurt timp a recăpătat puterea în Anglia, clerul de Wessex îl recunoaște pe Knud cel Mare drept rege. În ciuda rezistenței eroice a lui Edmund Braț-de-Fier trupele anglo-saxone au fost înfrânte iar țara a fost unificată sub domnia dinastiei daneze a lui Knut. În timpul domniei lui Knut elementul scandinav în statul englez a crescut considerabil, iar rolul de lider în țară a avut-o aristocrația daneză. La reuniunea națională de la Oxford, în 1018, la care au participat atât aristocrația
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
începutul secolului al XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. În apropierea curții boierești, marele vistiernic
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
("Ragnar Pantaloni din Piele"; în nordică veche Ragnarr Loðbrók) a fost un legendar konung danez, reprezentant al dinastiei Yngling. Cele mai multe detalii privind viață și activitatea lui sunt cunoscute din Șaga scandinave. Se crede că Ragnar, a trăit probabil în prima jumătate a secolului al IX-lea și a fost unul dintre cei mai influenți lideri militari din Danemarca
Ragnar Lodbrok () [Corola-website/Science/325998_a_327327]
-
A durat aproximativ 700 de ani, întinzându-se pe un teritoriu ce cuprindea sudul Manciuriei și nordul Peninsulei Coreea. Începând cu domnia regelui Jangsu, denumirea oficială a statului a fost schimbată în Goryeo, dar pentru a nu fi confundat cu dinastia fondată de Wang Geon, regatul a rămas cunoscut pentru cei de astăzi sub numele de . Împreună cu Baekje și Silla, Goguryeo a fost unul dintre Cele trei regate ale Coreei. Goguryeo a fost un participant activ în lupta pentru putere pentru
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
deși există dovezi arheologice și texte care sugerează că, cultura Goguryeo există începând cu secolul ÎI î.Hr în timpul căderii statului Gojoseon, un regat anterior, care, de asemenea, a ocupat Manciuria de Sud și nordul Coreei. Goguryeo a fost o dinastie importantă în Asia de Nord-Est, până când a fost învinsă de alianță Silla-Tang în 668 d.Hr.După căderea să, teritoriul său a fost împărțit între Silla Unificată, Balhae, si Tang. Goguryeo și-a schimbat numele în Goryeo(Koryŏ) în timpul domniei
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
de alianță Silla-Tang în 668 d.Hr.După căderea să, teritoriul său a fost împărțit între Silla Unificată, Balhae, si Tang. Goguryeo și-a schimbat numele în Goryeo(Koryŏ) în timpul domniei regelui Jangsu, si ca nume a fost succedat de Dinastia Goryeo(918-1392), de la care provine cuvântul englezesc "Korea". Potrivit "Samguk Șagi "(Carte istorică ce descrie fapte din perioada celor trei regate)și "Samguk Yusa "(Carte istorică ce descrie nu doar fapte,ci și legende din perioada celor trei regate), un
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
că Goguryeo poate a fost fondat în secolul ÎI Î.Hr.În monografiile geografice "Han Shu", cuvantul Goguryeo sau "高句麗" a fost menționat pentru prima data in 113 î.Hr. că o regiune sub jurisdicția comanderiei Xuantu. În "Jiu Tangshu"(Cartea dinastiei Tang)este scris că Împăratul Taizong din Tang se referă la istoria Goguryeo ca fiind veche de 900 de ani. În 75 î.Hr., un grup de triburi Yemaek(un popor de dinainte de Goguryeo), care pot fi incluse în Goguryeo au
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
ceea ce este astăzi nord-estul Coreei, precum și Dongye și alte triburi din sud-estul Manciuriei și Coreea Nordică. După creșterea resurselor materiale și umane pe care aceste triburi subjugate l-au dat, Taejo a condus Goguryeo în ofensive împotriva comanderiilor chineze ale Dinastiei Han, Lelang, Xuantu și Liaodong din peninsulele Coreea și Liaodong, devenind complet independent de acestea. În general, Taejo a permis triburilor cucerite să-și păstreze căpeteniile, dar le cerea să prezinte un raport guvernatorilor care erau legați de familia regală
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Extinderea regatului Goguryeo curând a intrat în contact militar direct cu comanderia Liaodong din vest. Presiunea din partea Liaodong-ului a forțat Goguryeo să își mute capitala din valea râului Hun în valea râului Yalu, lângă Muntele Hwando. În haosul de după căderea Dinastiei Han, fostele comandamente Han au fost conduse de diferiți dictatori militari independenți. Înconjurat de aceste comandamente, care erau guvernate de dictatori militari agresivi, Goguryeo și-a îndreptat privirea către îmbunătățirea relațiilor cu nou înfăptuita dinastie Wei din Chină trimițând tribut
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Hwando. În haosul de după căderea Dinastiei Han, fostele comandamente Han au fost conduse de diferiți dictatori militari independenți. Înconjurat de aceste comandamente, care erau guvernate de dictatori militari agresivi, Goguryeo și-a îndreptat privirea către îmbunătățirea relațiilor cu nou înfăptuita dinastie Wei din Chină trimițând tribut în 220. În 238, Goguryeo a intrat într-o alianță formală cu Wei pentru a distruge comandamentul Liaodong. Cand în cele din urmă Liaodong a fost cucerit de Wei, cooperarea dintre Wei și Goguryeo s-
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
succesiunii regale între lorzii feudali a continuat, Baekje și Silla s-au aliat pentru a ataca Goguryeo la sud, în 551. La sfârșitul secolului al 6-lea și începutul celui de-al șaptelea, Goguryeo a fost adesea în conflict cu dinastiile Șui și Tang din Chină. Relațiile sale cu Baekje și Silla au fost complexe și au alternat între alianță și ostilitate. Un vecin din nord-vest a fost Göktürk de Est (un hanat din nord-vestul Chinei și din apropierea Mongoliei), care a
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
o zonă de populație bogată că o bază pentru extindere.În schimb,nu a permis Goguryeo-ului să utilizeze zona, ceea ce a slăbit regatul.De asemenea, a dat Sillei acces direct la Marea Galbenă, a deschis comerțul și accesul diplomatic la dinastiile chineze și a accelerat procesul de sinificare a Sillei.Astfel, Silla ar fi putut să se bazeze mai puțin pe Goguryeo pentru elemente de civilizație și ar fi putut obține cultură și tehnologie direct din China.Această înclinare tot mai
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
obține cultură și tehnologie direct din China.Această înclinare tot mai mare a Silla spre Chină ar avea ca urmare o alianță care s-ar dovedi dezastruasă pentru Goguryeo la sfârșitul secolului al șaptelea. Extinderea Goguryeo intra în conflict cu dinastia Șui și crește tensiunile.Ofensive militare ale Goguryeo în regiunea de vest Liaoxi , au provocat Șui rezultând astfel primul dintre Războaiele Goguryeo-Sui, în 598.În această campanie, la fel ca și în cele care au urmat, în 612, 613, si
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Șui nu a avut succes în invadarea Goguryeo, dar a obținut concesii minore și promisiuni de supunere care nu au fost îndeplinite niciodată. Cea mai dezastruasă campanie a Șui împotriva Goguryeo a fost în 612, în care Șui, conform Istoriei Dinastiei Șui, a mobilizat 30 de divizii armate,cu un numar de soldați de aproximativ 1,133,800 soldați.Strapungând linia de fortificații Goguryeo de pe Râul Liao, un detașament de armată format din 9 divizii, aproximativ 305,000 de soldați, au
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
urmare a răscoalelor împotriva dominației Împăratului Yang.Ei nu ar fi putut atacă în continuare, deoarece soldații din inimă Șui nu i-ar mai fi oferit sprijin. Războaiele au sărăcit trezoreria națională a Șui și după revolte și lupte politice, dinastia Șui s-a destrămat în 618.Cu toate acestea, războaiele au slăbit de asemenea forță Goguryeo, iar puterea să s-a diminuat. În timpul iernii anului 642, Regele Yeongnyu era reticent în privința generalului Yeon Gaesomun și a uneltit cu alți oficiali
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Regatul Italiei (în limba latină: "Regnum Italiæ" sau "Regnum Italicum") a fost o entitate politică aflată sub controlul dinastiei Carolingiene din statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei. Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
de putere care a fost în mod progresiv acoperit de către papalitate și tot mai bogatele orașe, care treptat vor ajunge să domine teritoriile înconjurătoare. Puterea crescândă a orașelor a fost demonstrată prima dată în timpul domniei împăratului Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufen (1152-1190), a cărui încercare de restaurare a autorității imperiale în Peninsula Italică a condus la o serie de confruntări cu Liga Lombardă, o coaliție a orașelor nord-italiene, care au obținut în cele din urmă a obținut o victorie decisivă
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
sau Ahmose I(Iahmes - „născut din Iah”, adică „născut din zeul Lunei”) a fost un faraon din Egiptul Antic, întemeietorul și primul rege al Dinastiei a XVIII-a. A fost membru al casei regale din Teba, fiul faraonului Taa al II-lea Seqenenre și fratele ultimului faraon al dinastiei a XVII-a, faraonul Kamose. În timpul domniei tatălui său sau, poate, al bunicului său, Teba s-
Amosis I () [Corola-website/Science/324885_a_326214]
-
născut din zeul Lunei”) a fost un faraon din Egiptul Antic, întemeietorul și primul rege al Dinastiei a XVIII-a. A fost membru al casei regale din Teba, fiul faraonului Taa al II-lea Seqenenre și fratele ultimului faraon al dinastiei a XVII-a, faraonul Kamose. În timpul domniei tatălui său sau, poate, al bunicului său, Teba s-a răsculat împotriva hicsoșilor care stăpâneau Egiptul de Jos. Când Amosis a avut 7 ani, tatăl său a fost omorât, iar când a avut
Amosis I () [Corola-website/Science/324885_a_326214]
-
și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă. La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum", cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
Capuei și Beneventului, care au fost astfel separate pentru prima dată de la 910. Benevento a fost astfel acordat lui Pandulf, care în mai 987 l-a asociat la conducere pe fiul său Landulf al V-lea, în buna tradiție a dinastiei capuane instituită de principele Atenulf I. În 999, împăratul Otto al III-lea a vizitat moaștele din Sanctuarul de la Monte Sant'Angelo de pe Monte Gargano. Pe drumul de întoarcere, el a trecut prin Benevento, pentru a semna diplomă emisă în favoarea
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
Republica Veneția. Regele german Henric al IV-lea a conferit în mod nominal restul teritoriului mărcii istriene către Patriarhatul de Aquileia, în timp ce titlul markgrafal și teritoriile Istriei propriu-zise erau încă deținute de Carniola. În 1173, împăratul Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor a înfeudat familia nobililor bavarezi Andechs, care a atașat Istria posesiunilor lor din Ducatul de Merania. Aquileia a redobândit Istria în 1209, atunci când markgrafii din familia Andechs au fost alungați din cauza implicării lor în asasinarea fiului lui Frederic "Barbarossa
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
ducelui Bernard al II-lea de Saxonia, din familia Billungilor). În jurul anului 1100, el a întemeiat comitatul de Kraiburg pe moșia preluată de soția sa în Bavaria. Spre deosebire de tatăl său, Engelbert al II-lea a fost un susținător loial al dinastiei Saliene. El a figurat ca garant al regelui german Henric al V-lea la încoronarea acestuia ca împărat romano-german din februarie 1111 și a fost martor ocular la Concordatul de la Worms încheiat de împărat cu papa Calixt al II-lea
Engelbert de Carinthia () [Corola-website/Science/324948_a_326277]
-
(arabă: الأيوبيون) a fost o dinastie musulmană de origine kurdă, fondată de Saladin și având centrul în Egipt. Dinastia a stăpânit Orientul Mijlociu în timpul secolului al XII-lea și al XIII-lea. Familia Ayyubid, în timpul fraților Najm ad-Din Ayyub și Asad ad-Din Shirkuh, a servit ca soldați
Dinastia Ayyubidă () [Corola-website/Science/324942_a_326271]
-
(arabă: الأيوبيون) a fost o dinastie musulmană de origine kurdă, fondată de Saladin și având centrul în Egipt. Dinastia a stăpânit Orientul Mijlociu în timpul secolului al XII-lea și al XIII-lea. Familia Ayyubid, în timpul fraților Najm ad-Din Ayyub și Asad ad-Din Shirkuh, a servit ca soldați ai dinastiei Zengid (Zangid). În 1174, Saladin s-a autoproclamat sultan după moartea
Dinastia Ayyubidă () [Corola-website/Science/324942_a_326271]