5,988 matches
-
spui că faci parte dintre cele care au contribuit cel mai mult la formarea ideilor tale esențiale.” (Paul Valéry) Despre ceea ce a intrat În fondul convingerilor tale nu mai simți, cu siguranță, nevoia să mai argumentezi. * „Deșteptul are un sincer dispreț pentru inteligența adevărată.” (Camil Petrescu) În „deșteptăciune”, inteligența se mulțumește doar cu rolul de a se descurca, pe cînd În inteligența adevărată există un orgoliu creator. * „O țară În care nu mă plictisesc e o țară care nu mă Învață
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În mod Îngrijorător. * „Insulta doare mai tare ca rana.” (P. Skarga) Amorul propriu al fiecăruia este atît de puternic, Încît nu poți trăi În nedemnitate. Poate de aceea M. de Montaigne a spus: „Nu există replică atît de usturătoare ca disprețul tăcut”. Datorăm marelui nostru scriitor, I.L. Caragiale una din cele mai frumoase aprecieri date vreodată rolului vieții noastre psihice interioare de a individualiza orice impresie primită, la un moment dat, de a o personaliza prin gîndurile, așteptările și emoțiile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
caracterizat de virtuți, n-ar trebui să fie Într-o condiție de sărăcie, care deprimă. Însă, pe de altă parte, nici bogățiile sau reputațiile dobîndite pe căi necinstite nu onorează condiția umană: „Reputațiile dobîndite pe căi necinstite se schimbă În dispreț” (idem). * „Cu cît cunosc mai bine oamenii, cu atît iubesc mai mult cîinii”. (A. Schopenhauer) Evident că este o exagerare voită din partea filosofului, făcută cu intenția de a sublinia faptul că „răul” poate lua În lumea umană forme din cele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
iubesc mai mult cîinii”. (A. Schopenhauer) Evident că este o exagerare voită din partea filosofului, făcută cu intenția de a sublinia faptul că „răul” poate lua În lumea umană forme din cele mai degradante, cum ar fi, de exemplu, cea a disprețului agresiv manifestat de către unii chiar față de „viață”. Pot exista Însă și forme perfide, cum ar fi acea satisfacție sadică de a-i fura sau de a-i distruge Încrederea În sine sau În viață unui semen, ducîndu-l astfel În pragul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Gracian atunci cînd afirmă: „Viața omului e un război Împotriva răutății omului”. * „Oamenii nu recurg la invective decît atunci cînd nu au dovezi.” (D. Diderot) Însă și atunci cînd Îi copleșește invidia... * „Mulți din dușmanii tăi vor căuta să stîrnească disprețul tău pentru a sta apoi la adăpostul lui.” (N. Iorga) Disprețul față de altul ne dezavantajează, deoarece această stare ne face să desconsiderăm calitățile oponentului nostru, care pot fi reale, și de care el nu va Întîrzia să profite. * „O situație
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
omului”. * „Oamenii nu recurg la invective decît atunci cînd nu au dovezi.” (D. Diderot) Însă și atunci cînd Îi copleșește invidia... * „Mulți din dușmanii tăi vor căuta să stîrnească disprețul tău pentru a sta apoi la adăpostul lui.” (N. Iorga) Disprețul față de altul ne dezavantajează, deoarece această stare ne face să desconsiderăm calitățile oponentului nostru, care pot fi reale, și de care el nu va Întîrzia să profite. * „O situație dă totdeauna mai multe păcate decît virtuți.” (N. Iorga) Pentru că În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la o operă de umanizare și Înălțare. * „E firesc să-și atribuie prea mult cine nu se compară cu nimeni.” (Quintilian)Însă chiar și În condițiile realizării unor comparații, aroganța Îi face pe unii să-și atribuie merite, pe măsura disprețului lor față de alții. * „În taina ființei lor oamenii Își deplîng greșeala, dar față de lume și-o apără.” (B. Gracian) Mai mult chiar, din dorința de a-și apăra orgoliul, stăruie În greșeală, sperînd ca astfel să-i convingă pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
asumării vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai dibace.” (H. de Balzac) Exceptînd laudele care sînt cerute de meritele reale, celelalte sînt indecente, deoarece ascund fie un interes, fie disprețul disimulat față de cel căruia Îi sunt, cu abilitate, adresate. * „Iubește adevărul, dar iartă greșeala.” (Voltaire) Trebuie să iertăm pentru a acorda o șansă de Îndreptare; cu atît mai mult, trebuie să iertăm pe cel care are puterea de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
inspirație pentru autorii de literatură apocrifă, care se grăbesc să facă o serie de comentarii mai puțin reverențioase la adresa regelui:„între timp regele se făcea de râs acasă printro nebunie de alt fel, prin acceptarea unui nou favorit, demn de dispreț, pe care îl vom urmări îmbogățindu-se pas cu pas. Acest favorit era un tânăr frumos, pe nume Robert Carr, din Ker.[...] calul său l-a aruncat la picioarele monarhului, cu piciorul rupt din cauza căzăturii. Iacob, care fusese deja impresionat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țăranilor care se duceau la târg, și care credeau că se află într-o escapadă amoroasă. Se simte total întinerită în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Îl disprețuiești. O altă premisă ușor de accesat este Mulți dintre ascultători știu că ceea ce spune președintele este neadevărat. Procesate În contextul celor de mai sus, aceste premise produc o altă concluzie implicitată Președintele sfidează profesorii și Își arată public disprețul față de ei. Concluzie care are o multitudine de efecte cognitive. Și, cu toate acestea, așteptările de pertinență ale profesorului nu sunt satisfăcute. Pornind de la faptul că un enunț nu are un scop În sine, că prin el se urmărește atingerea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
câștigă mai mulți bani pe oră decât câștigă el . Analizând concluziile implicitate la care profesorul a ajuns, observăm că toate sunt defavorabile președintelui În raporturile sale cu profesorii Președintele privește simplist, sau nu spune adevărul .... Președintele sfidează ... și Își arată disprețul... O concluzie defavorabilă este derivată din ipoteze și premise defavorabile. Dar ipotezele și premisele implicitate sunt accesate / construite doar pe criterii de pertinență! Atunci, cum se face că toate concluziile au această componentă semantică fundamentală: atitudinea ostilă față de locutor. Pare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
împreună cu El, știind că Hristos, care a înviat din morți, „nu mai moare”. în Cele dintâi cuvinte ale Domnului pe cruce, când toată ura, toată răutatea și ocara lumii erau îndreptate către El, Iisus Hristos nu avea nici un cuvânt de dispreț, nici un gest de ură, de mânie, de amenințare sau de răzbunare față de cei ce-L răstigneau. Ci, în aceste momente de supremă încordare sfântă, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu spune: „Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” Prin aceasta
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
considerat că și noi trebuie să avem asemenea lucrări, care să facă puțină ordine În acest domeniu de activitate. Așa cum spunea Învățatul D. Russo (1912), problemele tehnice sînt lucruri pe cari parcă toată lumea le știe, profesorii le tratează cu suveran dispreț ca [și] cunoscute sau fără importanță, studenții le consideră ca elementare și trec peste și, cu toate acestea, puțini au o idee precisă despre ele” (p. 9). Magdalena Vulpe, autoarea unei excelente lucrări de profil (2002), scria: Dubla mea experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
activității din clasă etc.). Adepții Analizei Tranzacționale fac distincția precum s-a văzut anterior între stroke-uri pozitive, valorizante (ca: expresiile de considerație, de afecțiune, remarcile apreciative/laudative, replicile de încurajare etc.) și stroke-urile negative, devalorizante (ca: remarcile nepoliticoase, jignirile, desconsiderația, disprețul, insultele, scandalurile, încăpățânările, confruntările, conflictele etc.). Acceptând aceste premise, se pare că în condițiile nevoii de stroke-uri, de semne de recunoaștere, în lipsa celor pozitive (premiale), mulți oameni sunt nevoiți (sau se văd nevoiți) să caute aproape inconștient (ca și când "le-ar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a relațiilor interpersonale este în frecvente cazuri și într-o mare măsură mai degrabă expresia izolării și a centrării pe sine (pe propriul ego), a ipocriziei și a eliminării, a agresivității și a minimalizării, a neacceptării și a negării, a disprețului și a invidiei. Un mediu uman cu adevărat stimulativ se întemeiază pe comunicarea vie, sinceră, deschisă, pe autenticitate. A fi noi înșine în relațiile cu ceilalți reprezintă potrivit psihologilor umaniști o formă necesară a autodezvăluirii, a autoactualizării cu sens. Oricât
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poziție fundamentală de viață caută înainte de orice, să fie iubită de ceilalți; ea se supune celorlalți și depinde de ei. Cultivă și exagerează sentimentul neputinței ei, suferința și faptul de a fi victimă. Persoana se simte vinovată, inferioară, demnă de dispreț, deprimată, stupidă, respinsă, sinucigașă. Nu se iubește pe sine și se mulțumește cu puțin: salvarea vine de la ceilalți. Persoana cu această opțiune fundamentală admiră mândria și spontaneitatea altora, are nevoie de mult ajutor. Ea are o puternică dorință de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gândește la toate aceste incomode implicații. La fel, celălalt așteaptă de la noi să-i înțelegem stările afective și să-l eliberăm de aceste noxe sufletești. • mecanisme de stingere a conflictului. Momentul conflictual poate crea condițiile satisfacției de a fi exprimat disprețul, ura, furia, spaima, teama, nesiguranța. Toate se descarcă și individul se poate calma, poate vedea/percepe și simți altfel relația. • indicator al conflictului: avem emoții de teamă, de amărăciune, de tristețe, de dezamăgire, de gelozie, de înșelăciune, de descumpănire. Pe parcursul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Nu se recomandă: • terndința de a-i contrazice și de a le arăta că situația nu este atât de neagră pe cât pare; • tendința de a-i abandona, de a-i ignora, de a le întoarce spatele, de a le arăta dispreț. În cazul acestei categorii de oameni, R. Brinkman și R. Kirschner (1994) recomandă: • să ne arătăm interesați și atenți la ce ne spun ei. Uneori, poate fi o bună resursă pentru depistarea disfuncționalităților; • să le dăm de înțeles că suntem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
devine mult mai importantă decât dezastrul comun; • mecanismul folosit de o persoană în vederea influenței altei persoane este prin excelență coercitiv. În plan atitudinal, apariția și derularea procesului competitiv/concurențial are următoarele aspecte: • implică atitudini negative, de ostilitate, de închidere, de dispreț, de respingere, de suspiciune, de bănuială, de circumspecție; • are ca punct de pornire tendința participantului de a-i exploata și de a-i manipula pe ceilalți în vederea realizării propriului său scop/obiectiv/interes; • stimulează și întreține neîncrederea și suspiciunea reciproce
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare. D. Sălăvăstru remarcă (2004): "Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatului cu orice preț sunt dominantele activității competitive, care pot marca
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
hărțuire; c. confruntarea cu incompetența altora la serviciu (15%); se referă la muncă prost executată, prea lent, cu greșeli; d. a fi tratat cu lipsă de respect (11%); aceasta vizează: a fi tratat cu nepăsare, cu aroganță, cu ironie, cu dispreț sau în zeflemea; e. a fi umilit în public (7%). Fiind o emoție foarte supărătoare, ce conferă o stare de disconfort, pe durata căreia există o mare probabilitate să-i rănim pe ceilalți, devine firesc pentru cei mai mulți dintre noi să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gest pozitiv. Îmbufnarea se regăsește mai ales la persoanele "care se simt incapabile să modifice altfel situația sau relația, sau care se cred în pericol dacă și-ar lua riscul unui conflict sau al unor explicații deschise" (p. 184); c. disprețul: este acea stare sufletească prezentă la persoanele cu o mare stimă de sine sau care încearcă să o scoată în evidență. Cel ce disprețuiește îl pedepsește pe celălalt privându-l de el, cu o dorință afișată clar de a rupe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
el, cu o dorință afișată clar de a rupe relația, "o dorință mai curând de excludere decât de agresiune, o dorință mai curând de respingere decât de pedepsire temporară"; este o dorință de a se afirma ca superior (ibidem). În dispreț, există orgoliu și dezgust; d. negativismul: este "propensiunea spre discreditarea dinainte: "totul este inutil, absurd, zadarnic, derizoriu, stupid"" (pp. 184- 185). Există în negativism o componentă de sabotaj, de frânare a inițiativelor, o agasare față de entuziasm și spontaneitate; mai clar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau necunoașterea", precizează Ch. André (2009, p.186). Această stare sufletească și acest tip de comportament relațional este un teren al răutății rafinate; ceea ce nu îi este dat oricui, fapt de care abuzează ironicii. Ironia este o armă; ca și disprețul, are drept sursă stările sufletești "în care coabitează sentimentul de superioritate și agasarea condescendentă față de aproapele său" (ibidem); ea se întemeiază pe "dorința de a înjosi sau de a ameliora, ea este toxică din punct de vedere relațional în măsura în care face
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]