5,812 matches
-
apar și primii germenii notabili de simbolism românesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate în literatura română. Poetul, citadin romantic, se simte, fără îndoială, atras de unele idei și motive poetice simboliste (suferința, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, neîncrederea, revolta, disprețul, soarta femeii în societatea burgheză, evadarea în vis, orientul, erotica etc.), deși simbolistica propriu-zisă rămâne aproape întotdeauna la suprafață. Macedonski este un mare poet predominant romantic, în a cărui operă poetică au lăsat urme și unele elemente simboliste, fără a
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
propria personalitate și interesele proprii. Fiind de formație medic, burghez, făcând parte din elita intelectuală și economică a Franței, el are tendința de a apăra avantajele clasei sale sociale împotriva „mulțimilor populare” la care se referă cu un amestec de dispreț și de teamă. Adeseori el își prezintă tezele sociologice fără a face în prealabil ipoteze care să fie verificate prin fapte, care să poată fi validate prin observații statistice. Dantier susține că este cu totul neglijată formalizarea cercetărilor prin definirea
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
ca nici un evreu să nu iasă după căderea nopții sau în timpul marilor sărbători creștine. Când puteau ieși, evreii erau ca și în califatul musulman, obligați să poarte semne vestimentare distinctive, ei fiind în timpul acestor ieșiri supuși adesea la manifestări de dispreț și atacuri fizice. Pe măsura ce populația în interior creștea, viața devenea din ce în ce mai insuportabilă, sărăcia și maladiile făceau ravagii; descrierile istorice sunt înspăimântătoare. În Rusia, aceste forme de segregare etnico-religioasă se numeau "zone de rezidență" ("cierta osiedlosti" în rusă, "pale
Ghetou () [Corola-website/Science/312384_a_313713]
-
Ca o completare vine „Teenage Angst”, o piesă despre tristețile și neîmplinirile adolescenței, descrisă la acea vreme de către critici drept piesa cu cel mai mare potențial ca single. Următoarea piesă, „Bionic”, este o piesă care are drept subiect autosatisfacerea și disprețul față de oameni, și al cărei instrumental amintește de muzica celor de la Sonic Youth. În „36 Degrees”, e exprimată dorința de a-i îndepărta pe toți cei care încearcă o apropiere, dorință ce capătă accente paranoice la un moment dat: "Someone
Placebo (album) () [Corola-website/Science/312860_a_314189]
-
drumul crimei...Dacă ciobănașii erau măcar de bună credință, printre ei, însă, se aflau și un număr mare de tâlhari și excroci și tocmai aceștia aveau conducerea convoaielor. Cruciada populară, așadar, decăzuse complet, ea nu mai era privită decât cu dispreț și neîncredere, ca o crimă, de aceea Blanca de Castilia, ajutată de biserică, a luat măsuri severe pentru întoarcerea păstorașilor din drum. Cruciada devenise un simplu act politic, iar poporul nu mai avea loc în ea. Dintr-o expediție cu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
tipic pentru tradiția sufistă. Conform acestei tradiții, care interpretează denumirile cu ajutorul unei mistici a numerelor asemănătoare cabalei din tradiția iudaică, numită "abșad", numele învățatului s-ar traduce cu ajutorul calculului poziției literelor prin "Ghăqi", Risipitorul. Pentru un sufi acest supranume desemnează disprețul pentru bunurile lumești. Și-a petrecut copilăria în orașul Balhi (în nordul Afghanistanului de azi), unde a studiat îndrumat de învățații Șeic Mohamed Mansuri și, apoi, Imam Mowaffaq de Nișapur. A avut o viață extrem de agitată, dacă ținem cont că
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
și partid. Blomberg și mulți dintre ofițeri erau recrutați din rândurile nobilimii prusace, și priveau SA ca o gloată a plebei care amenința statutul tradițional privilegiat al armatei în societatea germană. Dacă armata tradițională trata masele care constituiau SA cu dispreț, multe Cămăși Brune aveau aceeași atitudine față de armată, văzând-o ca pe un grup insuficient angajat în revoluția național-socialistă. Max Heydebreck, un lider SA din Rummelsburg, a denunțat armata în fața colegilor săi, spunându-le: "Unii din ofițerii armatei sunt niște
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
Ministrul Propagandei Joseph Goebbels, Conducătorul SS Heinrich Himmler, și secundul lui Hitler Rudolf Hess, s-au găsit pe poziții opuse lui Röhm. Deși toți aceștia erau veterani ai mișcării naziste, doar Röhm a continuat să fie independent de Adolf Hitler. Disprețul lui Röhm față de birocrația partidului îl înfuria pe Hess. Violențele SA din Prusia îl îngrijorau puternic pe Göring, Ministru-Președinte al Prusiei. Pentru a-l izola pe Röhm, pe 20 aprilie 1934 Göring a transferat controlul Poliției politice prusace lui Himmler
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
viață. Respinge, cu orgoliul timizilor, propunerea de a intra pe porțile unei cariere universitare. În 1932 aspiră la postul de arhivist într-o bibliotecă și este respins. Dar în viața lui nu există revoltă, ci doar o modestie asemănătoare cu disprețul. Nu mai părăsește niciodată Lisabona. Pierre Hourcade, care l-a cunoscut spre sfârșitul vieții, scrie: „Niciodată, cînd mă despărțeam de el, nu îndrăzneam să întorc capul; îmi era frică să nu-l văd cum se împrăștie, topindu-se în aer
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
își înfrânge sentimentele patriotice puțin desuete, ea admite să se culce cu ofițerul prusac. Numai că a doua zi, toți cei zece călători îi întorc spatele, așa că Bulgăre de seu se retrage, singură, într-un colț al diligenței, copleșită de disprețul unor ticăloși cinstiți. Experiența de soldat în războiul franco-prusac l-a determinat să-și exprime dezgustul provocat de ororile și nebunia războaielor. În perioada 1875-1891, Maupassant a publicat în jur de trei sute de nuvele, unele adevărate bijuterii. Opera lui Maupassant
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
prezintă toate mediile sociale și toate tipologiile ce cad succesiv sub lupa lui: țărani din Normandia natală, mici burghezi normanzi și parizieni, patroni și slujbași. Pe toți îi zugrăvește fără încrâncenare, dar și fără simpatie, uneori cu o urmă de dispreț care dă narațiunii o notă ironică, pe alocuri șfichiuitoare. Câmpul experimental al scriitorului se lărgește odată cu marile romane: de la lupta fără scrupule pentru a parveni în viață, pentru bani și putere, din lumea politicii și a presei, ca în Bel-Ami
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
în Elveția și-n Statele Unite, precum acțiunea climatologică naște în Egipt ciumă și lăcustă”." În viziunea puterii comuniste din România socialistă, „cosmopolitismul” (ca opus al „naționalismului”), era nociv deoarece "“propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitatea creatoare a propriului popor, disprețul față de tradițiile și de cultura națională; ca idee politică promovează ideea neștiințifică și diversionistă a renunțării la suveranitatea națională, lansând proiecte de creare a unui stat sau guvern mondial”". De asemenea, deoarece ""alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
și perfecte."" Angela consideră că rugăciunea reprezintă o "lectură din cartea vieții". Astfel ea afirmă ""Roagă-te ca și cum ai citi în cartea vieții, care este viața lui Isus Christos, Dumnezeu făcut om, o viață plină de sărăcie, de durere, de dispreț și de obediență totală"". Fericita Angela arată că există trei feluri de rugăciunii: cea corporală, cea mentală și cea supranaturală. Înțelepciunea divină, ordonată la maximum, având stabilită o ordine pentru orice lucru, a stabilit că nu se poate ajunge la
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
înțelepciune și de propria Sa glorie."" În continuare, Angela da Foligno se ocupă de cea de a doua durere asociată de viața lui Christos, pe care o descrie în modul următor: ""A doua durere asociată a lui Christos a fost disprețul cel mai perfect. Nu doar a vrut să trăiască, și efectiv a trăit ca un servitor, dar ca un servitor încătușat și oprimat, disprețuit, batjocorit, legat, bătut, biciuit și flagelat, și în cele din urmă condamnat fără nicio pricină și
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
un singur rezervor plin, pornind “la vânătoare”. Norocul și simțul său de orientare îl ajută și, în curând apare în fața sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, un grup de cinci avioane de bombardament, neînsoțite (lipsă de orientare strategică? Dispreț pentru capacitatea de reacție a românilor?) de vânătoare. Profitând de poziția favorabilă (deasupra și în spatele țintei), Agarici atacă. Întâi trage în bombardierul din capul formației. Îl lovește decisiv. Avionul sovietic cade în mare și explodează odată cu bombele pe care le
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
intenția de a trece de partea catolicilor (considerat de către protestanți ateism). În urma arestării lui Marlowe sub acuzație de ateism în 1593, Baines a prezentat autorităților pentru cercetare o scrisoare conținând opinia condamnabilă a unui anume Christopher Marly asupra religiei și disprețul acestuia față de cuvântul Dumnezeu. El mai pretindea și că Marlowe avea o slăbiciune pentru biserica catolică. Alte pasaje sunt mai degrabă sceptice în ton și argumente: "el convinge oamenii să treacă la ateism, încurajând-i să nu se teamă de
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
dus în final la răspândirea interesului către frumos. Generația de artiști care s-au manifestat în ultima treime a secolului al XIX-lea a avut de înfruntat cosmopolitismul, lipsa de interes al oficialităților pentru artă și nu în ultimul rând disprețul față de aceasta a unei clase sociale care în loc să coaguleze adevăratele valori naționale a urmat un curs divergent față de năzuințele populare. Arta românească a consemnat în această epocă primele victorii desprinzându-se de sfera preocupărilor și intereselor burgheziei, ea reușind să
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Naruto, cea mai mare putere a ei fiind inteligență. După 2 ani și jumătate de formare alături de Tsunade, abilitățile ei au crescut foarte mult. Aptitudinile ei în alte domenii au crescut iar împreună cu abilitățile fizice, Sakura a moștenit rezistență și disprețul de a pierde. Datorită controlului ei chakra excelent, Sakura a fost remarcată de a avea o aptitudine naturală pentru genjutsu. La scurt timp după începerea primei misiuni, Sakura a descoperit că are un control excelent asupra chakrei, având o abilitate
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
și o voce mai masculină. Vocea lui Rem este portretizată în anime de către Kimiko Saitō, iar în film de Shinnosuke Ikehata. Spre deosebire de interesul lui Ryuk față de acțiunile distructive ale oamenilor, pe care le consideră ,interesante", Rem vede specia umană cu dispreț, considerînd Shinigamii evoluați și astfel superiori. De asemenea, este scîrbită de decadența lor morală și de disprețul față de viață. Este și mai emotivă față de Ryuk, implicîndu-se activ și des în destinul Misei, încercînd totuși să nu-și riște viața pentru
Shinigami (Death Note) () [Corola-website/Science/309801_a_311130]
-
film de Shinnosuke Ikehata. Spre deosebire de interesul lui Ryuk față de acțiunile distructive ale oamenilor, pe care le consideră ,interesante", Rem vede specia umană cu dispreț, considerînd Shinigamii evoluați și astfel superiori. De asemenea, este scîrbită de decadența lor morală și de disprețul față de viață. Este și mai emotivă față de Ryuk, implicîndu-se activ și des în destinul Misei, încercînd totuși să nu-și riște viața pentru asta decît dacă nu are de ales. Pentru asta, își înghite mîndria și acceptă să-l ajute
Shinigami (Death Note) () [Corola-website/Science/309801_a_311130]
-
al creștinismului, după Schnädelbach, este rodul efortului de a integra platonismul. Ca urmare a acestei infuzii de filosofie platonică, a fost introdusă o separare radicală între suflet și corp, între lumea de aici și lumea de dincolo. Rezultatul este un dispreț pentru lumea pământească. Al șaptelea defect originar al creștinismului ține de modul de tratare a adevărului istoric. Recursul la fals este socotit justificat atunci când scopul este întărirea credinței. Nu s-ar putea însă îndrepta aceste defecte? După părerea lui Schnädelbach
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și cele împrumutate. Interjecțiile moștenite nu pot fi totdeauna distinse de cele
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
mai puțin decât arestarea și transformarea lor în martii. Este greu să fim siguri de sinceritatea lui Constantin când acesta pleda pentru unirea Bisericilor, în chiar inima lumii creștine ortodoxe, deși știa bine că restul acelei lumi o refuzase cu dispreț. Cronicarul Ducas credea că devotamentul împăratului față de unire nu era decât o prefăcătorie. Ioan Eugenikos îi amintise de refuzul neclintit al tatălui său, Manuel al II-lea de a-și compromite ortodoxia de dragul salvării imperiului. Dar Constantin avea înainte exemplul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Robert Fuchs și Franz Krenn. Puține dintre compozițiile lui Mahler din perioada studenției au supraviețuit; majoritatea erau abandonate când devenea nemulțumit de ele. A distrus o parte simfonică pregătită pentru o competiție de la sfârșitul semestrului, după ce a fost respinsă cu dispreț de directorul autocratic Joseph Hellmesberger pe motivele erorilor de copiere. Este posibil ca Mahler să fi avut primele experiențe ca dirijor împreună cu orchestra studenților Conservatorului la repetiții și interpretări, deși se pare că principalul său rol în această orchestră era
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
care, conform lui Peter Franklin, dirijorul „inspira ură și respect aproape în egală măsură”. Totuși, a reușit să găsească sprijin din partea lui Hans von Bülow care se afla în Hamburg în calitate de director al concertelor. Bülow, care l-a respins cu dispreț pe Mahler în Kassel, a ajuns să admire stilul dirijoral al lui Mahler și, la moartea lui Bülow în 1894, Mahler a preluat conducerea concertelor. În vara anului 1892, Mahler a luat cântăreții de la Hamburg la Londra pentru a participa
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]