9,274 matches
-
și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-aprindea unul, când celălalt, fiindcă și cel alb strălucea. Acum era aprins
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
amară al cărei gust trece după un timp, își aminti cu groază că tocmai azi avea două lucruri pe care bețivanul nu trebuie să le găsească cu nici un chip: văcuța primită de la Dan, Fira pe numele de botez, și plicul domnișoarei Margulis. Scoase așadar, strategic, banii de tramvai pe care i-i dăduse Iulia și se făcu că-i întinde cu greu, cu ochii plecați, ca și cum n-ar fi vrut. Borfașul îi ascunse imediat într-un buzunar interior, apoi începu să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Să fi fost ea în locul Agatei Margulis... — E adevărat, acum îmi dau seama că și eu am văzut o trăsură a poliției în preajma lui, vorbi cu sfială o tânără persoană cu fața rotundă și ochi serioși. Le fusese prezentată drept „domnișoara Epiharia Surdu, cea mai bună enoriașă de la biserica Icoanei, care o să dea o mână de ajutor la leagănul de copii, locuiește chiar pe strada Teilor“. — Eu l-am întâlnit pe străin, continuă Epiharia, la noi în biserică. Parcă era un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu Hristea, și avea motivele ei. Elena încercă să mute atenția lui Costache de la scenele de familie: — Domnule Boerescu, ce se-aude cu tânărul Ochiu-Zănoagă? Nu mă aștept să știți deja cine l-a împușcat, dar măcar din ce cauză? — Domnișoară, o să vă decepționez. Nu știu, nu știm, poliția nu știe încă nimic. Conu Costache nu era nici el în apele lui, seara se anunța grea, deocamdată de-a dreptul nesuferită, or, sperase la puțină liniște. Friptura era fadă, deși arăta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le aducă bunătăți din casă. Curios, Toader nu era binedispus în seara asta și se duse în casă fără chef. Șeful corului l-a rugat de țigări, iar Alexandru i a dat. Când să plece, Nicu i-a spus iute: „Domnișoara Iulia îți trimite vorbă. Ora 5, verde cu roșu! Verde cu roșu!“ și-apoi s-a făcut nevăzut, ca să nu-l mai întrebe ceva, fiindcă nu mai știa absolut nimic. Spera ca Alexandru să înțeleagă ce e de înțeles mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-a mai zăbovit la mine, ca și cum ce-i spusesem era o bagatelă, și s-a întors la el. Mi-a cerut, adică m-a rugat să trec, după-amiază la 5, pe la familia Margulis, sub un pretext oarecare, iar dacă domnișoara Iulia e în situația să-l poată primi, să-i dau de veste. Urmează ca el să mă aștepte în dreptul liceului Sf. Sava. Și apoi mi-a făcut surpriza să mă invite la ei, la petrecerea de Anul Nou și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
totuși, dar azi am luat Universul (după ce-l citește papa, ajunge la mine în cameră, că mama nu-l suportă, zice că n-are stil) și m-a pus nu-spun-cine, naiba m-a pus, să citesc scrisorile doctorului Bastaki către domnișoara Gorjan, cea care, după doi ani de amor, l-a împușcat pe amant cu un pistol, din fericire stricat. Sunt teribile scrisorile astea. Merită să transcriu aici două, ca să fiu prevenită, acum, după ce am cules mărul auriu din pomul cunoașterii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cazul cu Alexandru. Și nici cu părinții mei. Dar ce urmează e și mai și: „Pentru ca ei să poată face asta, ar trebui să aibă calități de ordin superior, pe când la dânșii e totul contrar.“ Am mai spus că tatăl domnișoarei Elena e General. „Ce-au voit dânșii să facă cu fiica lor? S-o mărite pentru bani?! Așadar ei voiau să te plaseze ca pe un capital. Chestiunea de bani întrece dar pe toate celelalte. Puțin le pasă lor de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să părăsești îndată acel loc oribil și să vii la mine. Mă voi aranja astfel încât să te fac fericită. Te iubesc și te vreau pentru tot restul vieții mele.“ După nici un an, în iunie, domnul căsătorit din Brăila îi scrie domnișoarei o scrisoare cum recunosc că n-am mai citit - și eu citesc mult: „Scumpă amică, Sunt de azi-dimineață pe malul Dunării care ne amenință; am așa de multe treburi încât nu mai știu pe care s-o încep. Rețetele mele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cine știe, dar domnul Bastaki ăsta, hulit de toată lumea, îmi e simpatic, are ceva de om din Vanity Fair și cred că furia lui era adevărată și, pesemne, justificată, într-o oarecare măsură. Dar ce-aș fi făcut eu în locul domnișoarei Gorjan, în aceleași condiții? Oricum, revolver n-am. Deși, vorba lui, după ce-am văzut de ce-i în stare un bărbat, „sunt sub impresia unei strângeri de inimă“. Afară viscolește, comisionarii sigur nu stau la colțul lor, așa că nu pot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ține-n colivie, ca papagalu’ sau canaru’, că-l omori. Văzând cum arată băiatul, îi propuse să-i citească din Universul și căută o poveste de amor cu piedici, fiindcă pe astea Nicu le asculta cu toate urechile: „Fuga unei domnișoare din Vaslui: Dragostea nu are hotar și nici legile lumei, nici religia nu pot s-o oprească din aventurosul ei sbor. O dovadă despre aceasta sunt cele întâmplate acum câteva zile la Vaslui...“ Pe măsură ce vocea lui nea Cercel îi desfășura
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se legau cu toate. Apoi reveni la ziarele recente. Și, tocmai când să renunțe, a dat de o știre scrisă cu litere mărunte pe care o tot sărise, fiindcă era sub desenul cu sala de judecată din Brăila, de la procesul domnișoarei Gorjan, fiica Generalului Gorjan pe care îl cunoscuse pe vremea când era colonel, avansarea era de dată recentă. Acum citi știrea și văzu că în raza ei, șarada pe care i-o dăduse junele Costache când îl vizitase începe să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu numai în așteptarea Anului Nou și a dorinței pe care ai voie să ți-o pui, că se îndeplinește, ci mai ales în așteptarea viitorului, când el și Jacques o să fie mari și o să se plimbe la braț cu domnișoare drăguțe, care miros a levănțică, îmbrăcate în rochii colorate, care foșnesc și lucesc în lumină. Iarna ele o să patineze cu mâinile încrucișate cu ale lor pe lacul Cișmigiu. Ciudat, îl vedea și pe Jacques patinând lângă o tânără. Nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare noutate, izbucniră frații mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că gura zâmbește, chiar dacă, de văzut, nu se vedea. — Iertați-mă, duminică am găsit invitația dumneavoastră abia la miezul nopții, când m-am întors de la operă, iar ieri am fost plecat la Giurgiu. — Ce-a fost la operă? — Rigoletto, cu domnișoara Olimpia Mărculescu în rolul Gildei. N-am mai văzut așa ceva, a fost o furtună de aplauze și flori ca-n luna mai, nu ca-n decembrie. Generalul remarcă, în treacăt, că nu i-a spus cine-a fost Rigoletto, ci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nopți care i se deschidea în față. Dar înainte ca el să întrebe, Nicu îi spuse în aparté: „N-a fost gata!“ Alexandru prinse iute prilejul și se oferi cu glas de om de lume s-o aducă el pe domnișoara Margulis, că era priceput la condus. „Să mergi încet!“ mai apucă să-i strige doctorul, privind în urma lui cu îngrijorare. Bătrânul General Algiu veni la ora 9, pe capră cu ordonanța de care nu se despărțea, și apăsat de un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru el o zi neagră. Dar îi era mai bine să fie între oameni. Costache apăru târziu, după încă o oră, cu mademoiselle Olimpia Mărculescu, Gilda. Cei doi ajunseră în același timp cu birja condusă de Alexandru, din care coborî domnișoara Margulis. Surpriza fu reciprocă: Costache se miră s-o vadă pe Iulia singură în birja lui Alexandru, iar Iulia să-l vadă pe conu Costache însoțit, când îl știa singur. Li se întâlniră privirile. Polițistul se scuză față de gazde pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mult vremea când un scriitor fără mari cărți, cum este deocamdată acest Léon Bloy, numea turnul „un tragic lampadar“, iar un scriitor mai bun, dar cam excentric după gustul meu, monsieur Huysmans, l-a descris, să mă ierte doamnele și domnișoarele, ca pe un supozitor plin de găuri! Lui Procopiu i se aprinseseră obrajii și comesenii simțiră că a fost atins călcâiul vulnerabil al gazetarului. Colegul lui de birou, Pavel Mirto, știa și cauza. Visul din adolescență al primului redactor fusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mea. Îl las pe junele Boerescu să continue, că-i mai priceput decât mine, și la vorbe, și la luptele cu timpul. Junele Costache se simțea bătrân în noaptea de Anul Nou și spera să plece înainte de începerea dansului, deși domnișoara Mărculescu îl privea zâmbind fermecător, cu părul ei ridicat nobil de jur împrejurul capului ca o aură neagră. Arăta cu adevărat strălucitor, iar privirile Iuliei se îndreptau uneori cu mirare către ei. Costache știa de la începutul serii ce-o să spună. În picioare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și se trezi într-o sală imensă strălucind toată de oglinzile care căptușeau trei dintre pereți. Se grăbi s-o întâmpine o tânără salariată care-i făcu o plecăciune ca și cum i-ar fi cerut scuze: - Vă rog să ne iertați, domnișoară, dar, întrucât este prima dumneavoastră vizită în stabilimentul nostru, a fost necesar să presupunem că nu cunoașteți nimic din "sacul" nostru cu trucuri. Ați aflat despre această iluzie de la vreun prieten sau ați mai fost prin alte "case"? Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ele se ridicară în grabă și tot în grabă traversară sala. Văzându-l pe Cayle că vine spre ea, Lucy nu se sculă. El se lăsă greoi pe scaunul din fața ei și-i spuse cu toată seriozitatea: - Sunteți foarte atrăgătoare, domnișoară. Dădu din cap, acceptând complimentul, dar nu avu tăria să vorbească. Un fel de chelner al localului se aplecă spre urechea ei și o întrebă în șoaptă: - Vă place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ei și-i spuse cu toată seriozitatea: - Sunteți foarte atrăgătoare, domnișoară. Dădu din cap, acceptând complimentul, dar nu avu tăria să vorbească. Un fel de chelner al localului se aplecă spre urechea ei și o întrebă în șoaptă: - Vă place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți pe-aici. Lucy se ridică, socotind în mintea ei: "De-ndată ce suntem singuri putem să ne făurim un plan". La una din uși se produse nu numai învălmășeală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
întâmpla. Omar luase loc pe singurul scaun rămas neocupat în sala de așteptare și își punea întrebarea dacă mai avea vreun rost să rămână acolo, de vreme ce nu sunase. Poate avea să-l zărească pe Max și să încerce o scuză. — Domnișoară, dar sunt programat, îl auzi pe fălcos, care nu izbutise să intre nici după zece minute. Îmi pare rău, domnule, sunt doi doctori care discută înăuntru, nu am cum să îi deranjez. După alte zece minute, Max ieși în sfârșit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le sunt dragi“. Omid era mândru să știe că ar avea doar puțin din cei doi pe care îi plimba: tipul arăta ca o castană necoaptă, cu un barbișon auriu, foarte îngrijit, înalt și osos și cu mâini ca de domnișoară, ea era subțire și brună, cu părul greu, de-ai fi zis că e ud, deși trebuia chiar să te pricepi ca să îți dai seama de asta pe sub batic. Omid, care avea și el o fetiță, ar fi vrut să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mătasă Dorul ei că mă apasă Și cu fața rumeoară Dorul mândrei mă omoară. Mândra când se - mpodobește Tot voinicul o iubește, Când își pune chit de flori După dânsa stai să mori. Ah, leliță, lelișoară, Tu - ai fi bună domnișoară - De ți-ai face pat - afară Eu m-aș face-un vânt de vară Ș-aș veni la tin-odată Să te văd cum ești culcată, Cu fața cătră perete 144 {EminescuOpVI 145} Cu gura friptă de sete. Eu gura ț-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]