5,716 matches
-
emancipeze de servituțile istoriei recente! Să revin la anecdotic. Ies acum pe ușa atelierului, o iau pe Ulița Mare (și pe cea mică) și ascult iar, cu indispusă mirare, cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască a dimineții cu vocile slujbelor. Atît de tari, atît de discreționar-orgolioase, atît de nepotrivite. În locul oficierii strămoșești în taină și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în minarete. Îndrituite acolo, evident, dar cît de nedorite aici. Lumina din înalturi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei, sînt pictate în griuri calde, rumenite ușor spre decolteurile ațîțătoare. În care se înfig și ochii totuși concupiscentului pictor. Sub cele trei arcade ale fundalului replica roșului: cerul. De un albastru dumnezeiesc. Emoție covîrșitoare. Ca să scap, o clipă, de tensiunea ei, mă-ntorc "acasă", la Santa Fosca, distrat, cu barca. De-abia cînd intru în cameră, îmi dau seama că panglicile de la pălăria gondolierului erau colorate roșu, albastru. Cine-o fi stînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe" au făcut din B.B. mitul care ne-a înfierbîntat imaginația acum patruzeci de ani. Iar dacă Marilyn Monroe, pandantul american al franțuzoaicei, nu s-a bucurat decît de eternizarea capului ei dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte exercitate de drăgălașa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
credință pe obiectele sfinte − spre diferență de supușii săi, care nu au nevoie să recurgă la substitute, dat fiind că superiorul lor este de față: ... și acolo l-au purtat în jurul sfântului prestol, sărutând masa cea sfântă și evanghelia cea dumnezeiască și cinstita cruce. (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) După aceea mitropolitul ... îi săruta mâna ... După mitropolit urmau episcopii și celelalte fețe bisericești ... veneau să-i sărute mâna și marele logofăt și ceilalți boieri. (Cantemir, Descrierea Moldovei 60) Cele două ipostaze concomitente ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tot neamul lor, luându-și fieștecarele iertăciune de la maica lor, rădicatu-s-au sfintele moaște și o au petrecut pân-în marginea orașului împreună cu părintele vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți ... și toată boierimea și cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeiești și cu mare cinste. (211) Dar, dacă nu este amintită în această situație-limită, femeia de la curte (căci alte figuri în textele culte oricum nu sunt vizibile) stă mai mult exilată în apartamentele ei, stăpână peste un univers în principiu inofensiv
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lui sufletească.!:. Sufletul nobil al unui copil poate fi exprimat printr-o culoare, poate fi definit printr-un gen de muzică, dar niciodată comparat cu acestea, pentru că, de fapt, un copil prin gingășia, puritatea și tinerețea sa constituie o dăruire dumnezeiască pentru cei din jur, întocmai ca și muzica și culoarea pentru cei ce știu să le prețuiască. Sufletul unui copil prin gingășia și finețea lui, la prima vedere nu s-ar compara cu nimic, însă îndrăznesc să spun că muzica
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sunt cei care se smeresc de bună voie, adica cei lipsiți de mândrie și de nemăsurata iubire de sine, păcate din cauza cărora au căzut îngerii cei răi și primii oameni. Săraci cu duhul sunt creștinii care, gândind neîncetat la desăvârșirea dumnezeiască, își dau seama cât de departe sunt ei de ea; cei ce își dezlipesc de buna voie inima de bunurile pământești, își golesc mintea de cunoștințele cele deșarte și își eliberează sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru că, astfel sărăcită, mintea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
ce își dezlipesc de buna voie inima de bunurile pământești, își golesc mintea de cunoștințele cele deșarte și își eliberează sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru că, astfel sărăcită, mintea să dorească a fi umplută cu bunurile cerești, cu bogăția științei dumnezeiești și cu iubirea celor veșnice. Acești creștini, oricât ar fi de virtuoși, nu se cred niciodată desăvârșiți, ci se străduiesc să urce treaptă cu treaptă, cât mai sus, pe scara desăvârșirii. Răsplata făgăduită celor smeriți este împărăția cerurilor, adică fericirea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
pruncii (Matei 18, 3-4); apoi cei care, prin nevoințe și rugăciuni neîntrerupte, izbutesc să-și smulga rădăcinile păcatului, adică să-și golească inima de poftele și gândurile rele, de iubirea celor pământești și să o umple cu dorul după lumina dumnezeiască și desăvârșire. Aceștia ajung să-L vadă pe Dumnezeu chiar din aceasta viață, aflându-L pretutindeni, și, mai ales, în făpturile Sale, precum este scris: „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
lectură. Majoritatea pildelor Mântuitorului se referă la împărăția cerurilor, care poate fi dobândită prin exersarea virtuților creștine. În Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, Iisus ne învață că una din porțile vieții fericite e milostenia. Alături de smerenie, ca virtute dumnezeiască, mai avem nevoie de iertarea și mila îndreptată spre ceilalți, ca să intrăm în Împărția cerească. Prin iertare și milă imităm pe Hristos<footnote id="13">Pr. Leonte Constantin, Ascensiuni duhovicești, Editura Filocalia, Roman, 2008, p. 162<footnote>. Mila îl salvează
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
pregătit, însetat de cunoaștere și credință. Învățătura devine mare în măsura în care este atent păzită, îngrijită și sporită. Important este nu numai darul celui care dăruiește , ci și „harul” primitorului. <footnote id="18">Ibidem, p. 84<footnote> Pildele sunt considerate „comorile înțelepciunii dumnezeiești pe care ni le-a predat nu un om, ci însuși Dumnezeu Iisus Hristos”<footnote id="19"> Serafim, Papacosta, Parabolele Domnului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 9<footnote>. Dacă ne place povestirea evenimentelor din vechime, dacă urmărim comunicările științifice
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
la confluența culturilor greacă, latină și ebraică. După moartea dacsălului său, Pantainos, adevenit chiar conducătorul acestei școli. Din bogata sa operă reținem următoarele: Protreptikos, Paidagogus, Stromata<footnote>consideră învățătura ca fiind indispensabilă mântuirii, deoarece prin intermediul ei putem dobândi știința lucrurilor dumnezeiești și lumești, prin ea putem accede la înțelepciune și dobândi priceperea premergătoare faptei. În domeniul moralei, Sfântul Clement Alexandrinul opune caracterului practic al comportamentelor etice, promovat de filosofii greci, principiul universalității moralei creștine. Identificând în bună măsură credința cu înțelepciunea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
personale, când au simțit intervenția lui Dumnezeu în viața lor. Explicația este metoda expresivă prin care se lămurește o noțiune, un nume propriu, un fapt, o narațiune, o parabolă, o figură de stil, un verset din Sfânta Scriptră, o poruncă dumnezeiască, o normă morală. Pentru a asigura o explicație eficientă este necesar să se evite exagerările privind detaliile și argumentările nesemnificative deoarece acestea pot diminua posibilitatea evidențierii esențialului. Profesorul va utiliza metoda explicației când va lămuri din punct de vedere religios
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
cum spune Apostolul, nu e cu putință a plăcea lui Dumnezeu (Evr. 11, 6)”. (Ava Dorotei, Diferite învățături folositoare de suflet, cuv. 14, cap. 3, în Filocalia..., vol. IX, p. 619) „Odihna, și tot darul cel bun și toată harisma dumnezeiască vine omului prin credință”. (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 29, în Filocalia..., vol. XI, p. 52) „.... să ne fie atât de puternică credința noastră, ca și cum am și vedea înaintea noastră împlinite făgăduințele”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despre Ana și Samuel, cuvântul I, în vol. Omilii și cuvântări despre educația copiilor..., cuvântul II, p. 29) „După cum am apucat de la episcopii dinaintea noastră și din prima catehizare — și atunci când am primit baia botezului și după cum am învățat din dumnezeieștile Scripturi și cum credem și învățăm și pe alții în însăși activitatea preoțească și episcopală, tot așa crezând și acum, declarăm credința noastră”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 52) „Întemeiată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și de apus. Așa este natura luminii; fină și diafană; n-are nevoie de o durată de timp ca să străbată aerul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 93) „Cuvântul dumnezeiesc le-a făcut pe toate nespus de plăcute și nespus de prețioase. Când spunem glas, cuvânt sau poruncă a lui Dumnezeu, nu înțelegem prin cuvântul dumnezeiesc sunetul scos de organele vocale, nici aerul lovit de limbă, ci socotim că ia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Hexaemeron, omilia a II-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 93) „Cuvântul dumnezeiesc le-a făcut pe toate nespus de plăcute și nespus de prețioase. Când spunem glas, cuvânt sau poruncă a lui Dumnezeu, nu înțelegem prin cuvântul dumnezeiesc sunetul scos de organele vocale, nici aerul lovit de limbă, ci socotim că ia formă de poruncă sensul dat de voința lui Dumnezeu, pentru a fi înțeles ușor de cei cărora se adresează”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
20), adică prin Cuvântul Său, împreună veșnic cu Sine, a făcut Dumnezeu creatura inteligibilă și sensibilă sau spirituală și corporală”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, Cartea a XII-a, XX, (29), în PSB, vol. 64, p. 275) „Iată că strălucește firea dumnezeiască chiar din felul în care a fost creată lumea. Dumnezeu a făcut lumea într-un chip cu totul contrar de cum obișnuiește să lucreze omul; a întins mai întâi cerul și apoi a zidit pământul; mai întâi acoperișul și apoi temelia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă și să nu suferim pe cei care îndrăznesc să împartă aceste două nume: unul să-l dea Tatălui, iar pe celălalt Fiului. Pentru că ființa amândurora este una, de aceea și dumnezeiasca Scriptură dă, fără deosebire, același nume când Tatălui, când Fiului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIV, III, în PSB, vol. 21, p. 159) „Căci cel ce zice că Domnul este Iisus, zice numaidecât în Sfântul Duh
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă și să nu suferim pe cei care îndrăznesc să împartă aceste două nume: unul să-l dea Tatălui, iar pe celălalt Fiului. Pentru că ființa amândurora este una, de aceea și dumnezeiasca Scriptură dă, fără deosebire, același nume când Tatălui, când Fiului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XIV, III, în PSB, vol. 21, p. 159) ,, Urmărește aceasta: Este un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate, și un
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
PSB, vol. 23, p. 30) „... Cuvântul hristos, adică uns, este plăcut, folositor și lipsit de batjocură”. (Teofil al Antiohiei, Trei cărți către Autolic, Cartea Întâi, XII, în PSB, vol. 2, p. 384) „Iar spunând Hristos, nu dăm acest nume eternității dumnezeiești, ci trupului purtător de dumnezeire, Celui ce S-a arătat pe pământ și a petrecut cu oamenii, Celui odrăslit din feciorie, întru Care a locuit toată plinătatea dumnezeirii trupește, făcându-se pârga noii frământături, prin care Cuvântul a îmbrăcat firea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
S-a făcut asemenea nouă; dar ca Fiu ne-a făcut El asemenea Lui, însă nu prin naștere, ci prin har. (n. s. 825, p. 446) 27 „Căci dacă poruncind dracilor, aceștia se supun, aceasta nu este faptă omenească, ci dumnezeiască. Sau cine, văzându-L pe El tămăduind bolile, cărora le este supus neamul oamenilor, Îl mai socotește pe El om și nu Dumnezeu? Căci curăța leproși, făcea șchiopii să umble, deschidea urechile surzilor, dădea vedere orbilor și alunga pur și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însumi, o mulțime nesfârșită de dovezi”. (Omilii și cuvântări, omilia a XV-a, II, în PSB, vol. 17, p. 511) „... Să mărturisim pe Fiul ca chipul lui Dumnezeu și Tatăl, neformat din unele însușiri trecătoare, nici numai împodobit cu demnități dumnezeiești, ci având ființial însușirile Celui ce L-a născut și fiind prin fire exact ceea ce se înțelege și Cel ce L-a născut, adică Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Atotțiitorul, Creatorul, slăvit, bun, închinat și tot ce e unit cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe Hristos Dumnezeu”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, „Despre Întruparea Domnului”, Cartea a V-a, cap. X, 2-3, în PSB, vol. 57, p. 828-829) 26 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Numai dacă Hristos e chipul Tatălui în sensul că de aceeași ființă dumnezeiască, cel ce nu-L cinstește pe El nu cinstește nici pe Tatăl. Căci acela disprețuiește însăși ființa lui Dumnezeu, proprie și Tatălui. Dacă nu cinstesc pe fiul unui om, nu-l cinstesc nici pe tatăl lui. (n. s. 485, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Căci ființa Tatălui nu a fost împărțită, așa încât de la Tatăl să treacă să ajungă și la Fiul, și nici nu se naște printr-un fel de scurgere sau prin producere, așa cum se întâmplă cu pomii care rodesc, ci chipul nașterii dumnezeiești nu se poate explica și nici înțelege de cugetarea omenească. E un semn de cugetare nedemnă și senzuală să asemeni lucrurile veșnice cu cele stricăcioase și trecătoare și să crezi că Dumnezeu Se naște așa cum se nasc ființele trupești, câtă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]