6,156 matches
-
se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice, pe care estetica nu le cercetează, fiindcă ea este o știință a calităților. După Croce, numai puțini lingviști s-au putut apropia de adevăr și anume numai aceia care au văzut în limbă o creație spirituală, dar au greșit și ei atunci cînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunică (afirmație, atitudine etc.), iar nu prin funcția denominativă a limbii, ca și cum realitățile exterioare n-ar exista pentru limbă. Deci, dacă arta și limba au legături între ele, acestea rămîn totuși distincte și Croce exagerează, desigur, cînd identifică lingvistica cu estetica sau faptul de limbă (actul lingvistic) cu actul de creație artistică, fenomen specific doar creației literare. Dacă utilizarea limbii (vorbirea) este o permanentă crea-ție și dacă arta înseamnă creație, aceasta nu dă posibilitatea identificării vorbirii cu creația artistică sau a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de o parte, o intropatie estetică, caracterizată prin atitudinea de a fi cucerit, de a fi invadat de ceva, și, pe de altă parte, o intropatie cognitivă (sau aperceptivă), care este atitudinea de a lua act de ceva. Din perspectiva esteticii, intropatia este propensiunea subiectului de a interpreta eurile altora după eul propriu, semnificație apropiată aceleia atribuite empatiei, de stare emoțională și cognitivă prin care se ajunge "pe aceeași lungime de undă" cu alte persoane. În aceste condiții, s-ar putea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Laterza, Bari, 1971 Coșeriu, Eugeniu, Teoria limbajului și lingvistica generală. Cinci studii, Editura Enciclopedică, București, 2004 Coseriu, Eugenio, Textlinguistik, Eine Einführung, Francke Verlag, Tübingen und Basel, 1994 Coteanu, Ion, Stilistica funcțională a limbii române, Editura Academiei, București, 1978 Croce, Benedetto, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală, Editura Univers, București, 1970 Drăghicescu, Dumitru, Ontologia umană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987 Ducrot, Oswald, Le dire et le dit, Les Editions de Minuit, Paris, 1984 Ducrot, Oswald; Schaeffer, Jean-Marie, Noul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ana Stoica-Constantin, 252 pag., 250.000 lei • Curs de știință politică, Gianfranco Pasquino, 368 pag., 164.000 lei • Drept civil. Obligații, Maria Gaiță, 448 pag., 131.000 lei • Elemente estetice în senologie, Mihai Pricop, 266 pag., 1.200.000 lei • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard Shusterman, 304 pag., 245.000 lei • Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus, 104 pag., 140.000 lei • Memoria autobiografică, Ticu Constantin, 388 pag., 350.000 lei • Pedagogie postmodernă, Emil
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în lingvistica românească, mai întîi de Alexandru Philippide (Originea românilor, Iași, vol. I, 1926, p. 353-356) și apoi de elevul său, Iorgu Iordan (Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, Editura Academiei, București, 1962, p. 117-123). 114 Vezi traducerea românească: Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală, Editura Univers, București, 1970. 115 Pornind de la această atitudine, culegerea Benedetto Croce, La philosophie comme l'histoire de la liberté, Le Seuil, Paris, 1983, are subtitlul: Contre le positivisme. 116 Karl Vossler și-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de program estetic se înmulțesc din 1924, când revista își afirmă pregnant caracterul literar-artistic și orientarea avangardistă. Câteva dintre premisele noii arte promovate de C. sunt enunțate explicit de către Marcel Iancu într-un articol-program, intitulat Însemnări despre artă (1924): repudierea esteticii romantice și clasice și a vechiului concept de creație bazat pe cultul frumosului, antiraționalismul, antididacticismul în artă, elogiul ingenuității artei primitive, întemeiată pe instinct și spontaneitate. Din toate aceste însemnări, mai mult sau mai puțin elaborate, prinde contur celebrul Manifest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
critică și de eseistică sunt mai consistente. Prin eseul Delimitări critice: „Limba literară” Camil Petrescu deschide o interesantă dezbatere, la care vor participa Tudor Vianu („Limba literară”) și Perpessicius (Pauperizarea limbii literare), prezenți și cu alte texte: Vianu cu articolul Estetica cinematografului și cu un comentariu despre volumul În marea trecere de Lucian Blaga, iar Perpessicius cu o serie de recenzii. Printre colaboratori mai figurează Ion Sân-Giorgiu (studiul Știința literară în Germania), F. Aderca (eseul Scriitorii și viața), Ion Marin Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289254_a_290583]
-
Al. Brătescu-Voinești, Întuneric și lumină, pref. Mihai Gafița, București, 1963; G. Călinescu, Opere, V-XVII, București, 1967-1983, Însemnări și polemici, postfață Mircea Scarlat, București, 1988; Cronici literare și recenzii, I-II, București, 1991-1992 (în colaborare cu Ion Bălu), Principii de estetică, pref. Al. Săndulescu, București, 1999; N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996 (în colaborare cu Rodica Rotaru); N. Iorga, Istoria literaturii românești, București, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, G. Călinescu, polemist, RL, 1988, 29; Geo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
Eugen Simion, Un poet incomod, L, 1992, 28; Convorbiri: Eugen Simion - Dorin Tudoran, CC, 1992, 7-9; Dorin Tudoran, VTRA, 1993, 2 (semnează Mircea Martin, Monica Lovinescu, Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Cornel Moraru, Iulian Boldea, Virgil Ierunca); Liviu Antonesei, Poezia, ca estetică a prăbușirii și speranței, VR, 1993, 4-5; Ierunca, Subiect, 109-115; Munteanu, Jurnal, V, 142-145; Negoițescu, Scriitori contemporani, 439-444; Mircea Mihăieș, Dorin nu mai locuiește aici, O, 1995, 7; Cornel Ungureanu, Dorin Tudoran al poeziei, O, 1995, 7; Cristian Tudor Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Wellek și Roger Garaudy. Pentru Stanislaw Ossowski, de exemplu, aparțin r. „toate acele valori artistice care constau într-un anumit raport de concordanță cu realitatea”, ceea ce ar însemna, în consecință, că „orice creator mare și original [...] a fost realist” (Bazele esteticii, 1933). Indiferent de amplitudinea atribuită sferei conceptului, esteticienii și teoreticienii literaturii sunt unanimi în a considera drept principiu definitoriu al artei realiste veridicitatea, prin aceasta înțelegând adecvarea imaginii artistice la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
XX-lea r. e cultivat de Mihail Sadoveanu, C. Stere, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mihail Sorbul, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Papilian, Camil Petrescu, Pavel Dan ș.a. și ajunge la apogeul realizării în romanele lui Liviu Rebreanu. Estetica de orientare marxistă condiționează veridicitatea de reflectarea a ceea ce - din punctul ei de vedere - realitatea are esențial și semnificativ; ideologizând problematica artei, prezintă tipicul ca exponent prin excelență definitoriu al r. În viziunea lui Engels, „realism înseamnă [...], în afară de fidelitatea detaliilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
42 Engelmann atrage pentru prima dată atenția asupra unor corelații care ar fi putut fi cu greu înțelese de către un cititor neprevenit al scrierii. Iată doar un singur exemplu. În paragraful 6.421, se spune, într-o paranteză: „Etica și estetica sunt unul și același lucru.“ O afirmație, la prima vedere, derutantă. Relația dintre estetic și etic, ne atrage atenția Engelmann, a stat la baza criticii făcute de Kraus limbajului poetic. „Kraus a fost (după Weininger) primul care a avertizat în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai mare parte în Norvegia. La scurt timp, va anunța însă editura că renunță la publicare. Desigur, în speranța că va putea produce gânduri mai bune. Drury își amintește că în același an, când Wittgenstein a predat lecțiile sale despre estetică, psihanaliză și credința religioasă, el s-a adresat unuia dintre studenții care se străduiau să noteze ce spunea: „Dacă scrieți aceste observații spontane, s-ar putea întâmpla ca într-o bună zi ele să fie publicate drept ideile mele bine
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu adevărat talentat nu are dreptul să trăiască așa cum trăiește un „om normal“. Deviza lui Otto Weininger „Fii geniu sau dispari.“ lăsase o pecete de neșters asupra modului său de a gândi și de a simți. Pentru Wittgenstein etica și estetica reprezentau unul și O VIAȚĂ DE EROU? 97 același lucru, cum a scris el în Tractatus, poate în sensul că cel înzestrat cu o autentică sensibilitate pentru bine și frumos trebuie să se străduiască să trăiască în lumea spiritului, adică
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
una: „Oamenii sunt religioși în măsura în care se cred nu atât imperfecți, cât bolnavi. Orice om cât de cât cinstit crede despre sine că este într-un grad înalt imperfect, dar cel religios se crede nenorocit.“ (L. Wittgenstein, Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 161.) 66 „Creștinismul spune între altele, cred eu, că toate învățăturile bune nu ajută la nimic. Trebuie să schimbăm viața. (Și orientarea vieții.)“ (Op. cit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2004. Wittgenstein, Ludwig, Despre certitudine, traducere de Ion Giurgea, Humanitas, București, 2005. Wittgenstein, Ludwig, Eine philosophische Betrachtung (Das braune Buch), în Werkausgabe, ed. cit., Bd. V. Wittgenstein, Ludwig, Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005. Wittgenstein, Ludwig, Philosophische Gramatik, în Werkausgabe, ed. cit., Bd. IV. Wittgenstein, Ludwig, Philosophische Bemerkungen, în Werkausgabe, ed. cit., Bd. II. Wittgenstein, Ludwig, Însemnări postume 1914
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bilunar, între 5 noiembrie 1934 și 10 mai 1935. Revista de „sociologie, istorie, critică socială și culturală”, R.b. publică proza, studii, cronici, recenzii și semnalări editoriale. Articolul-program, intitulat Constatări și directive, afirmă, în materie de literatură, necesitatea întoarcerii la „estetică pură”. Colaborează cu proza Em. Neuman (Ciocoi regățeni și elită ardeleana, fragment din românul Freud și Conul Costache), cu studii sunt prezenți G.H. Juvara, care semnează o serie de articole despre Titu Maiorescu și Junimea, precum și o biografie (Lascăr Catargi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289185_a_290514]
-
depărtare arde vegetația, sunt dese incendiile în perioada asta a anului, iar fumul înălțat din spatele bărcilor ancorate în port desenează un peisaj pentru o bătălie navală. Sau privisem prea mult timp picturile lui Turner 29. Unul dintre avertismentele profesorului de estetică: să nu ajungeți să vedeți tablouri în natură, să priviți o floarea-soarelui exclamând uite un Van Gogh! O altă bătălie se ducea, însă, ceva mai aproape, de data asta necoborâtă din vreun tablou, părea un fel de polo, nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Rougon-Macquart, Zola își asumă și rolul de teoretician în Le Roman expérimental, Les Romanciers naturalistes, Le Naturalisme au théâtre (toate publicate în 1880). Marcat, asemenea celorlalți componenți ai cenaclului, de scientismul epocii, de filosofia pozitivistă (Auguste Comte, Herbert Spencer), de estetica lui Hippolyte Taine (construită pe concepția triplei determinări a creației literare: prin rasă, mediu social și moment istoric), de realizările chimiei și ale medicinei, Zola se mărturisește îndatorat mai cu seamă lui Claude Bernard și își propune să aplice integral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
Deutscher Naturalismus, Berlin, 1968; Ferruccio Ulivi, La letteratura verista, Torino, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 189-199; H. Zalis, Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, București, 1974; English Naturalism. The New Twentieth Century Handbook of English Literature, New York, 1977; H. Zalis, Estetica imperfecției. Contribuții la istoria naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Yves Chevrel, Le Naturalisme, Paris, 1982; H. Zalis, Naturalismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, 1983; D. Păcurariu, Curente literare românești și context european, București, 1998, 164-200. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană". Ion Barbu nu intenționează în paginile sale să propună o estetică proprie explicită, ci una implicită, ce rezultă mai totdeauna, prin raportare și reacțiune la varii situații ce acoperă viața științei și literei. "Viața literară", din 10 martie 1928, găzduiește scurta Poezie leneșă, atitudine proprie în contra a ceea ce numește vrășmașe împăiată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dante, citim în Il Convivio (Banchetul), în plăsmuirea poetică, așa cum va aplica mai tîrziu în Divina Commedia, sînt patru sensuri suprapuse: literal, alegoric, moral și anagogic. Ce înțelege poetul prin fiecare dintre aceste sensuri, redă pe larg Edgar Papu în Estetica lui Dante (Editura Princeps Edit, 2005): "Mai întîi, sensul literal este acela ce urmează exclusiv litera textului, așa cum îi arată și numele. Sensul alegoric, la rîndul său, cuprinde adevărul care se ascunde sub masca anumitor ficțiuni frumoase. Sensul moral privește
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sensul parabolic este inclus în cel literal. Căci prin vorbele folosite se semnifică ceva în sens propriu și ceva în sens figurativ și în acest caz este literal nu numai sensul figurii (de stil), ci și ceea ce ea reprezintă". În Estetica lui Dante, Edgar Papu prezintă ce înțelege florentinul prin Poezie, apelînd la De vulgari eloquentia (Despre arta vorbirii în limba vulgară) unde Dante afirmă: "că o poemă, așa cum ar fi Divina Comedie, cuprinde următoarele șase componente: subiectul sau sensul, forma
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și estetică ca îndreptățite înlocuitoare ale sferei raționale și sociale. Opera lui Hans Urs Van Balthazar (1905-l988) este considerată drept o încununare a recunoașterii umanismului creștin în secolul XX. O trilogie în 15 volume, concepută în anii 1950, care conține: estetică, Gloria sau Slava lui Dumnezeu (1961-1969); acțiunea lui Dumnezeu, Teodramatica (1973-1983); gîndirea lui Dumnezeu, Teologia (1985- 1986) este opera cea mai importantă a teologului elvețian. Opera sa se edifică pe ideea că toți oamenii trebuie să fie mîntuiți, mîntuire adusă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]