5,744 matches
-
avea nici un fel de aplecare; celălalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a răpit nu demult dintre noi. Cu ei am rămas prieten de atunci, ne făcusem și serviciul militar Împreună. Avusesem la Filologie un grup de prieteni din care mai făcea parte Șerban Stati, ajuns mai tîrziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toată lumea Îl cunoaște, mai Întîi profesor universitar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de admitere, în limita cifrei de școlarizare aprobate pentru fiecare colegiu militar. Candidaților care nu sunt admiși în colegiul militar, li se înapoiază dosarele și vor participa la admiterea organizată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Liceul Waldorf Specializarea filologie Proba I. Limba și literatura română Se evaluează de o comisie formată din două cadre didactice de specialitate și constă într-un interviu. În cadrul probei se verifică următoarele: - capacitatea de exprimare liberă; - diversitatea vocabularului; - capacitatea de argumentare; - receptivitatea față de temă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
Popovici, prin adopție Veress) și a lui Traian Stan, magistrat. Urmează școala primară la Turda (1937-1941), unde începe și liceul, pe care îl va absolvi în 1948 la Cluj. Studentă mai întâi la filosofie (1948-1949), va obține însă licența în filologie în 1953, la Universitatea clujeană. Din același an devine cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, în colectivul de lexicografie, trecând apoi la secția de literatură, de unde se va pensiona în 1985. Este doctor în filologie al Universității din Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
obține însă licența în filologie în 1953, la Universitatea clujeană. Din același an devine cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, în colectivul de lexicografie, trecând apoi la secția de literatură, de unde se va pensiona în 1985. Este doctor în filologie al Universității din Iași, cu teza Poezia lui Eminescu în Transilvania (1969). Debutează în 1956, la „Scrisul bănățean”, cu articolul Limba și stilul lui Liviu Rebreanu în romanul „Ion” . Studii și articole de istorie literară îi apar în „Cercetări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
ÎI.1939, Paris), traducător francez. Este fiul unei franțuzoaice din Ardennes, Micheline-Christiane (n. Păruit), profesoara, și al lui Endre Herskovits, medic din Brașov. După ce face școală primară la Paris (1945-1948), urmează la București Liceul „I. L. Caragiale” (1949-1956) și Facultatea de Filologie (1956-1961). Între 1956 și 1969 este jurnalist la secția franceză a Radiodifuziunii Române. Se stabilește ulterior la Paris, unde va fi funcționar la o librărie (1970-1971), secretar, apoi secretar general la Ș.A. Colos, o firmă de comercializare a articolelor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
, Doina (19.VIII.1960, Oltenița), poetă și publicistă. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1982-1986). În timpul studenției frecventează cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. După absolvire va fi profesoară de limba și literatura română la Oltenița. Din 1990 lucrează în presă, la „Cotidianul”, Agenția Mediafax, „Cronica română” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
Este fiul Clarei (n. Mihailiuc) și al lui Theodor-Arthur Vasiliu, ofițer. A urmat la București, unde familia se mutase în 1933, Școala „Clemența” (1935-1939), Liceul „Cantemir Vodă” (1939-1947) și Facultatea de Istorie, absolvită în 1951. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Al. Davila - dramaturg și înnoitor al artei scenice naționale (1979). Lucrează la Radiodifuziunea Română ca reporter și redactor pentru emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
Durostor), poet, prozator, critic literar, traducător și publicist. Este fiul Zoricăi (n. Bracea) și al lui Stere Cândroveanu. Urmează școala primară în localitatea General Praporgescu (1935-1939) și cursurile liceale la Silistra, Călărași, Tulcea și Timișoara (1939-1948). După absolvirea Facultății de Filologie din București (1952), va fi profesor de limba și literatura română în câteva localități din județele Călărași și Prahova, apoi la Ploiești (1952-1969). În 1966, devine secretar al Consiliului pentru Cultură și Artă al municipiului Ploiești (până în 1980). Între timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
, Mihai (3.IX.1942, Larga, j. Edineț), critic și istoric literar. Este fiul Anei (n. Habureac) și al lui Ilie Cimpoi, țărani. Urmează cursurile primare și medii în satul natal. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), este redactor la revista „Nistru” (până în 1972), consultant la Uniunea Scriitorilor, redactor la editurile Cartea Moldovenească și Literatura Artistică, secretar literar la Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” (1982-1983) și la Teatrul Liric „Alexie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
OPRIȚĂ, Doina (25.V.1948, Dăbâca, j. Cluj), traducătoare. Este fiica Mariei (n. Mureșan) și a lui Ioan Opriță, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală (1955-1962), Liceul „Petru Maior” din Gherla (1962-1966) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1967-1972). După ce între 1975 și 1977 este profesoară în învățământul secundar, devine cadru didactic la Catedra de limba română pentru studenții străini din cadrul Facultății de Litere a Universității clujene. Este membră fondatoare, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
1932. Din 1933, devine elev la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, pe care l-a absolvit în 1937. În același an se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, terminată în 1942, cu o licență în filologie modernă (franceză și română). Concomitent cu studiile universitare, urmează Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău (1939-1940). În 1941 este înrolat și un an mai târziu trimis pe frontul de Răsărit. În 1942 este luat prizonier de trupele sovietice. Până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
extrem de dură, pe care o va sintetiza, peste ani, în romanul Nisipul (1989). După întoarcerea în țară este numit profesor la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Pașcani. Din 1949 C. predă la Facultatea de Filologie din Iași, până în 1983, fiind pe rând asistent, lector, conferențiar și profesor (1962). În 1964 va fi numit șef al Catedrei de literatură română și comparată „G. Ibrăileanu”. Devine doctor în filologie în 1956 și doctor docent în 1968. Activează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Pașcani. Din 1949 C. predă la Facultatea de Filologie din Iași, până în 1983, fiind pe rând asistent, lector, conferențiar și profesor (1962). În 1964 va fi numit șef al Catedrei de literatură română și comparată „G. Ibrăileanu”. Devine doctor în filologie în 1956 și doctor docent în 1968. Activează ca lector de limbă și civilizație română la Paris, predând la Sorbona și la École Nationale des Langues Orientales Vivantes, între 1959 și 1962; este rector al Institutului Pedagogic din Suceava, între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Sorbona și la École Nationale des Langues Orientales Vivantes, între 1959 și 1962; este rector al Institutului Pedagogic din Suceava, între 1963 și 1966, director al revistei „Cronica” între 1966 și 1970 și director onorific, din 1933, al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1985), Premiul „Mihai Eminescu” (1987), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1973, 1978) ș.a., iar în Italia, cu Premio Mediterraneo (1985). Membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Toma (4.IV.1941, București), poetician, istoric literar, eseist și prozator. Este fiul Ameliei Pavel (n. Avramescu), critic de artă, și al lui Doru Gerson (Pavel), jurist. Învață în București, absolvind Liceul de Băieți nr. 13 (1957) și Facultatea de Filologie (1962), cu o teză de licență despre fonologia silabei, condusă de profesorul Emanuel Vasiliu. Până în 1969 va fi cercetător științific la Centrul de Fonetică și Dialectologie al Academiei Române. În 1970 se stabilește în Canada, ca asistent la Departamentul de lingvistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
n. Socoteanu) și a lui Adrian Nicolaescu, țărani, și soția scriitorului Romulus Vulpescu. Urmează la Craiova Școala „Regina Elisabeta” (1939-1943) și Liceul „Elena Cuza” (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate (absolvit în 1952), și la București Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1953-1958). După licență este documentaristă, apoi cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1974). Debutează în 1966 la revista „Familia” cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial în 1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
Seria {tiin]e politice Coordonatori serie Anton Carpinschi Gheorghe Lencan Stoica LucianDumitru Dîrdală Gabriela Gruber este în prezent lector universitar dr. la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Departamentul de Drept Privat și Științele Educației. Absolventă a Facultății de Istorie și Filologie a Institutului de Învățământ Superior Sibiu în 1982, a activat în învățământul preuniversitar până în anul 1999. În perioada 20002011 și-a desfășurat activitatea în cadrul Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic al Universității din Sibiu, având ca domenii de competență Didactica
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să-și asume responsabilități organizatorice la nivelurile superioare. Devine doctor docent la Facultatea de Filosofie a Universității din Leipzig cu teza Teorii despre originea limbii spaniole în Siglo de Oro (1955), iar în ierarhia universitară este promovat (1960) profesor de filologie romanică la Leipzig. Între 1965 și 1991, B. se află la conducerea unor institute de cercetare ale Academiei de Științe din partea răsăriteană a Berlinului (director al Institutului de Limbi Romanice, director adjunct și șef de secție la Institutul de Limbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
, Aurelia (16.IX.1934, Bazargic), poetă, traducătoare și editoare. Este fiica unui contabil. A absolvit liceul la Constanța (1951) și timp de un an a lucrat ca reporter. A urmat apoi, până în 1957, Facultatea de Filologie din București și a activat ca redactor, mai întâi la „Gazeta literară”, apoi la Editura pentru Literatură, în cele din urmă la Editura Eminescu, până la pensionare. A debutat cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
23.VII.1922, București), istoric literar, editor și gazetar. Este fiul Anei (n. Drăgan) și al lui Ioan Scurtu, profesor. După absolvirea, ca „stipendist” al Fondurilor Arhidiecezane, a liceului la Brașov (1895), se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia și istoria. Lipsurile materiale, dar și pasiunea luptei politice pentru afirmarea idealului național îl determină să se angajeze ca redactor la „Tribuna” din Sibiu. Intrând, însă, în conflict cu unii conducători ai partidei naționale, părăsește Sibiul și ajunge la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
Belgrad. În 1873, după apariția primului volum al Istoriei critice a românilor, Hasdeu este recompensat cu mai mule distincții, decernate pentru contribuțiile aduse la dezvoltarea științei istorice naționale, fiind apoi invitat să susțină, din 14 octombrie 1874, un curs de Filologie comparată indo- europeană, care va fi, însă, și acesta suspendat în 1875, din ordinul lui Titu Maiorescu. Cursul va fi reluat în 1876 (când lui Hasdeu I se creează o catedră specială la Universitate), cu aprobarea noului ministru al Instrucțiunii
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
de unde este îndepărtat după numai un an din motive dogmatice (scrisese un scurt scenariu după romanul Bietul Ioanide de G. Călinescu, carte brusc interzisă). Va urma Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954-1955), după care va fi student la Facultatea de Filologie din Universitatea București, secția critică literară și proză (1955-1959). Lucrează ca redactor la „Contemporanul” (1959-1968), cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1960-1996), redactor-șef al „Revistei de istorie și teorie literară” (1974-1979). După 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
Colecția ACADEMICA 143 Seria Litere Loredana Ilie este lector la Universitatea "PetrolGaze" din Ploiești, în cadrul Departamentului de Filologie, unde predă literatură comparată și limba engleză. Doctor în filologie (distincția Magna cum laude, 2010) cu teza Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană (Academia Română, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu"). A participat la numeroase simpozioane
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Colecția ACADEMICA 143 Seria Litere Loredana Ilie este lector la Universitatea "PetrolGaze" din Ploiești, în cadrul Departamentului de Filologie, unde predă literatură comparată și limba engleză. Doctor în filologie (distincția Magna cum laude, 2010) cu teza Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană (Academia Română, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu"). A participat la numeroase simpozioane, conferințe naționale și internaționale. A publicat articole, diverse studii în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fac din acest roman arghezian cea mai adecvată ilustrare a definiției selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]