6,379 matches
-
istoria bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz... ar trebui, să o citească ca pe o rugăciune, iar când trec pe lângă aceste locuri, ar trebui să îngenuncheze!... Acolo, pământul e plin de oasele eroilor... și mustește de sângele lor”. Simții un fior străbătând-mi întreaga ființă, și pielea mi se încreți pe trup. „Ce zic „ei”, oare, acolo în morminte, când dușmanii calcă pământul pe care ei l-au apărat cu viața și cu sângele lor?!”, fu primul gând care îmi veni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzi glasul gros al cheferistului de pe culuar. Ne apropiam de casă. După verificarea frânelor... trenul își dădu drumul prin tunel într-un iureș amețitor. „Încă o jumătate de ceas.. și, intrăm în Iași !”, murmură cineva în întunericul din compartiment. Un fior ne săgetă inima la toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nepăsare, Sofronie. „ - Ori, poate o vulpe.. sau un râs..!”, interveni Căruntu. „ - Nu !.. jder a fost.. pentru că..!”, dar Sofronie nu-și termină argumentația... un răget de urs auzindu-se mai sus, nu departe de ei. Toți tresăriră ca scuturați de un fior, răsucindu și ochii în părți.. și traseră cu urechea într acolo. Și greierul se opri o clipă din țârâit și ascultă.. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Luna argintie se ridică de dincolo de brazi, crescând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul estic al Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc și, tăindu-le retragerea spre nord. Valea Cheilor ăuia de trăsnete de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea că nici nu le aude.. Își privea camarazii, pe fiecare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea că nici nu le aude.. Își privea camarazii, pe fiecare în parte... și-i iubea atât de mult... „peste puțin... nu vom mai fi...!”, își zise scuturat ca de un fior rece, știind bine că sfârșitul nu-i departe. Datoria lui, grija, dragostea față de ei, sacrificiul propriei vieți, chiar dacă pentru scurt timp, erau clare la acest om, atât de puternic și generos. Mitraliera toca întruna, la comanda unui glas gros. Snopurile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca niște săgeți sclipitoare. Clopotele bisericilor din .. Poiana Teiului... din Fărcașa și din Borca.. începură să se audă bătând, umplând de jale văzduhul cu ecoul lor vălurit, de chemări triste... sfâșietor de triste... Glasul lor de bronz, era ca un fior.. o chemare, o tânguire înălțată spre Cer. Era sâmbătă, în ziua de.. Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Baltă se închină, înălțându și privirea către Cer, așteptând parcă de acolo să vină mântuirea. El și grupul său de luptători, s-au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ultima oară,.. că mama lui era cam.. bolnavă. „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, ăuitul se auzi din nou dar, mai tare, mai trist și mai prelung. „Oare, pentru cine..?!”, se întrebă din nou, cu mintea învălmășită. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii... și, fiori cu spini otraviți îi trecură prin tot trupul.Un dor nestăvilit, de casă, de mama lui, îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă. O ceață argintie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
milițieni, cu ură ucigașă tăbărâ cu patul armelor, și cu bocancii pe el, doborându-l întins în drum.. până nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior în carne.. o chemare... Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și, urcă la cimitir... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri, târându-l pe mijlocul drumului, se îndrepta înspre capătul de sus al satului. „ - La Piatra, îl duc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mă voi revedea în școala noastră, cu colegi, unii poate pe care nu i-am mai văzut aproape, deo viață... că voi retrăi viața de internat, că o vom reînsufleți.. că-i vom reînvia pentru câteva clipe memoria .. îmi dădea fiori... o stare ciudată. „ Să mă grăbesc.. să mă grăbesc... să nu întârzii la întâlnire..!”, murmurai eu îngrijorat. „ Ei nu, nu... cu tramvaiul, până în Piața Unirii , doar la câțiva pași intri în Lozonschi.. ! apoi, la câteva case pe partea stângă..!”, îmi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mare pe umeri, cu lavalieră nagră la gât, cu ochi negri pătrunzători... Dușumelele gemură sub pașii lui, rari și grei, în timp ce urcă la catedră... Apoi, ne învălui cu privirile sale cu sclipiri de aur, care ne dădură pentru o clipă fiori. Primul subiect era scrierea unui text după dictare. Din care, am reținut.. doar propoziția: „Mă’c la moară, s’a’c un sac..” Cei mai mulți dintre noi, neștiind regulile ortografiei fonetice, fie, n-am pătruns înțelesul textului, ori, am scris greșit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă..!”. „Dar, nu!.. viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt. Am uitat cum e să fii copil !.. Am uitat !”. La gândul ăsta, un fior rece îmi îngheță sângele în vine. Și, ca o străfulgerare.. se petrecu „ceva”, un ceva greu de explicat... Din capătul coridorului, pustiu, patru siluete de copii s-au desprins ca dintr-o ceață întunecoasă, și veneau alergând către noi. Ne-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Tale îmi încredințez Duhul !”. Clipa imaginată.. mă cutremură.. „Cum..! de ce..?!” mă tot întrebam... „ - Nu te frământa, omule, îmi șopti rar un gând,taina rămâne taină... la ce-ți folosesc explicațiile!.. Divinul este o zonă nedescriptibilă... Sacrul este tainic, de nedezvăluit..!” Fiori reci îmi străbătură întreaga ființă. În tăcere cu fața la Altar, cu mâinile împreunate, m am adâncit într-o rugă mută... într-o rugă cu frică și pioșenie Pentru o clipă, simții nevoia unei întoarceri în timp.. și, am închis ochii strâns
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce l-a înzsestrat Dumnezeu. Și, taina sufletului lui rămâne tot ascunsă... Tristețea lui răspândește melancolie, pătrunzând și în sufletul omului... Timpul a trecut și peste ei ca un tăvălug necruțător... spuse unul din colegi cu amărăciune în glas. Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca și noi, sunt bătrâni... niște relicve ale vieții..!, murmură cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ochii umezi, parcă, porniți pe lacrimi... Ochii lui Mircea erau înroșiți... el e omul tare, care nu plânge niciodată. Frunzele continuau să cadă în legănări calme.. Parcă te întâmpinau cu celebrele vorbe ale „trapiștilor”.. „Memento mori !” Ideea morții ne dădu fiori.. și, un fel de teamă puse stăpânire pe sufletul nostru. În „Patrat”, eram doar noi... și, castanii. Bieții copaci... și ei păreau niște octogenari obosiți, cu trupul supt de vlagă, retrași în lumea infinită a împărăției gândurilor. Am închis ochii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
abăteau asupra noastră tot felul de gânduri urâte... „Doamne, Dumnezeule, al Puterii și al dreptății !”, îmi trecu prin minte un gând ca o disperare. „Adevărul așteaptă, să se răzbune în cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit !”. Un fior mi-a străbătut toată făptura. Dinspre Biserica ce strălucea albă, în razele soarelui amiezii venea speranța. Biserica strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Pe cer, sus, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon spartă. „ - Noi nu putem să-l judecăm pe Dumnezeu..!”, îmi șopti rar, un gând. Simții cum fiori cu spini otrăviți îmi trecură prin trup. Unul din colegi, cu voce joasă, reținută, mă smulse din gânduri. Niciodată, lumea nu va mai fi așa cum a fost odinioară !.. Și tot el continuă privindu-ne pe fiecare în parte, și pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gingii, urechi, nări, ochi și prin toate orificiile mele cele mai intime. Voi deveni oare o formă goală? Mă voi mumifica de viu? Scufundare Mă scufund în fiecare zi în apa rece a mării și simt cum trupul meu încearcă fiori de prospețime și de putere reînnoită. E vorba de o scufundare ritualică ce-mi dăruiește instantaneu o întețire a sângelui și a spiritului. Soarele și apa nu sunt numai elemente naturale, ci îmi umplu și corpul și sufletul de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
față de cea atât de blândă de la Roma. Ca să pot să fiu lăsat în pace pe ultimul meu traiect, sunt nevoit să le scriu numai scrisori fictive. La Tomis cerul e mai curat decât oriunde și soarele e chiar mai strălucitor. Fiori Aici liniștea din jur este tombală. Mă plimb în fiecare noapte, temător, sub stelele țiuitoare. Aștept încordat un răspuns, oricât de firav, de undeva. Mă surmenează această singurătate infinită. Tăcerea nopții îmi dă fiori. Aș vrea să reușesc s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și soarele e chiar mai strălucitor. Fiori Aici liniștea din jur este tombală. Mă plimb în fiecare noapte, temător, sub stelele țiuitoare. Aștept încordat un răspuns, oricât de firav, de undeva. Mă surmenează această singurătate infinită. Tăcerea nopții îmi dă fiori. Aș vrea să reușesc s-o rup; aș vrea să pot să regăsesc zarva de la Roma, aceeași care-mi consuma nervii și mă obliga să mă plimb euforic pe străzile orașului până-n zori, epuizându-mi toate energiile negative. A învăța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Mă simt ca și cum aș fi dezmembrat. Aștept momentul sfârșitului. Nu mai pot face decât asta. Presimt moartea în sânge ca pe-o prezență reală: încă de la Roma mi s-a părut că sunt atins de mâna ei înghețată. Mă trec fiori de groază. Mi-am amintit de Herodot și de Istoriile lui, potrivit cărora geții nu se tem de moarte, ba chiar o doresc și, atunci când vine, o salută cu surâsul pe buze. Îmi vine-n minte chipul femeii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai încape nici o renunțare. Sunt un proscris. Mesagerul După un zbor scurt, trupul tânărului cade în sulițele pregătite, care-l străpung brutal. Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor și că dorințele transmise vor fi luate în seamă. Ne întoarcem acasă, sfâșiați și muți. Cu toții ne gândim intens la același lucru. Nici un om nu poate accepta să moară de bunăvoie. Pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi niciodată aceleași. Cine știe, poate că-ntr-o zi noul meu corp, în care sufletul se va întoarce să se reîncarneze, va călca direct pe lutul ce acoperă vechile mele rămășițe. Și poate că sufletul va fi zguduit de fiori, recunoscându-și locuința lui anterioară. „Și dacă ar voi să se-ntoarcă într-o formă asemănătoare?” „Se poate întâmpla numai după trei mii de ani”, susține ea. Eu o cred fără să clipesc. Eryx Am revelația că, dacă la Eryx
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Să nu te spăimânți, De soră s-o prinzi, Că vidra mai știe Seama apelor Și-a vadurilor. Și ea mi te-a trece; Și mi te-a purta La izvoare reci, Să te răcorești Pe mâni până-n coate De fiori de moarte. Și-ți va mai ieși Lupul înainte, Ca să te spăimânte. Să nu te spăimânți, Frate bun să-l prinzi, Că lupul mai știe Seama codrilor Și-a potecilor. Și el te va scoate La drumul de plai, La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fuga. Va trebui să părăsim casă, grădină, oi, capre, câine și să plecăm repede. Dar unde? Poate că n-o să plec deloc. Creatură Puritatea trupului Aiei m-a impresionat nu o dată. E și ea tot o biată creatură, invadată de fiorii neputinței și zbătându-se permanent sub pânze grele de îndoială. Nu mă refer la extrema ei slăbiciune sau la sânii ei foarte mici, asemănători cu două fructe rotunde, crescute din marmora mată a pieptului. Cred că taina întregii ei ființe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
direct în centrul pământului, poate c-aș ajunge în lumea cealaltă sau în celălalt timp, și astfel aș putea să trăiesc mai intens. Cine știe dacă, la un moment dat, n-am s-o fac. Această alternativă îmi provoacă brusc fiori de plăcere. Dar când tocmai mă pregătesc să mă arunc, sosește Aia, care mă ia de mână și mă duce cu ea. Sunt fermecat de prezența ei și aleg să rămân. Sunt un laș bătrân. Increat Îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]