6,098 matches
-
și-au căutat alți antagoniști. De Ruyter a înaintat pentru a-l angaja pe John Harman pe "Charles" 100, în timp ce Van Nes, rămânând la pupa, a avut norocul să atace pe "Royal Katherine" 82, o navă care abia se alăturase flotei aliate cu un echipaj neantrenat. Deși aproape că a fost aprinsă de o navă incendiară îndreptată asupra lui "Royal Katherine", "Eendracht" și-a redus curând la tăcere oponenta și a lăsat-o în urmă pentru a ataca mai departe, trimițând
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
insistat că e timpul să vireze. La scurt timp după ce a rostit aceste vorbe a fost ucis, dar sfatul i-a fost urmat și pe la orele 11:00 "St Michael" a întors spre larg spre Sud. La capătul nordic al flotei Jordan făcuse acest lucru de ceva vreme și a fost urmat de o mare parte a escadrei neerlandeze din Amsterdam, încă condusă ostentativ de "Dolfijn" în ciuda morții lui Van Ghent și oarecum în confuzie la vederea acestei nave dezafectate și
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
în ciuda morții lui Van Ghent și oarecum în confuzie la vederea acestei nave dezafectate și a manevrelor ei indecise. De Ruyter a așteptat puțin mai mult înainte să vireze, dar în cele din urmă ambele escadre nordice din cele două flote au trecut cu vântul la babord îndreptându-se spre Sud într-o serie de linii și grupuri fiecare în vânt față de celelalte. Vântul s-a schimbat spre Sud-Est și l-a adus pe "St Michael" atât de aproape de "Royal James
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
iasă și ea din linie pentru a efectua reparații. Urmă apoi o briză proaspătă dinspre Est-Nord-Est iar escadrele zeelandeză și franceză veniră iar în raza vizuală sub vânt, întorcându-se spre Nord cu vântul în tribord, în timp ce restul celor două flote virau spre Sud-Est la babord. Canonada a continuat pentru încă 2-3 ore după care De Ruyter a dat flotei sale semnalul de a se reforma și a coborât cu vântul spre Sud, în timp ce Banckert s-a întors cu vântul la
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și franceză veniră iar în raza vizuală sub vânt, întorcându-se spre Nord cu vântul în tribord, în timp ce restul celor două flote virau spre Sud-Est la babord. Canonada a continuat pentru încă 2-3 ore după care De Ruyter a dat flotei sale semnalul de a se reforma și a coborât cu vântul spre Sud, în timp ce Banckert s-a întors cu vântul la babord și a stat la capă pentru a-l aștepta, francezii urmându-i exemplul ceva mai sub vânt. Până
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Este consemnat că a fost promovat dar nu a mai fost chemat în serviciu activ niciodată, dar se știe că a navigat în această nouă funcție pentru restul verii anului 1672. Faptul că nu a mai primit nici o comandă în flota din 1673 s-a datorat mai probabil tendinței naturale de a înlocui în particular ofițerii mai atașați Ducelui de York și înlocuirea acestora cu cei aceptați de Rupert, noul Comandant-Șef. În cazul lui Du Quesne, este greu de crezut
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
neerlandezii nu au încercat nimic mai mult decât o defensivă aproape complet pasivă, deoarece înfrângerile lor pe uscat, urmate de revoluția care a culminat cu moartea fraților De Witt, au cauzat o mare redirecționare a oamenilor și a proviziilor de la flotă către armată și o mare dezorganizare pe care nici De Ruyter nu putea să o rezolve. S-a făcut o încercare de a cere pace, dar condițiile cerute de aliați erau atât de absurde încât nu s-a ajuns la
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pe coastele orientale ale Angliei, printre care trei dintre halebardierii lui Cornelis de Witt (în timp ce alți trei au fost răniți). Din punct de vedere tactic, Bătălia de la Solebay a oferit un avantaj major lui De Ruyter. A reușit să surprindă flota aliată în dezordine și să exploateze această situație, împiedicându-i pe anglo-francezi să lupte în linie de bătaie, conform intențiilor Ducelui de York, să-și exploateze superioritatea numerică, de foc și de calibru; din contră, aliații au fost nevoiți să
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
nave pe care neerlandezii au reușit să le concentreze temporar asupra navelor mai puternice, izolându-le de restul liniei și scoțându-le din luptă. În prima parte a bătăliei, această tactică a dat roade spectaculoase: cele mai mari vase din flota aliată fuseseră învinse - nava-amiral a Escadrei Albastre era incendiată, iar cea a Escadrei Roșii dezafectată și scoasă din luptă, două puternice nave cu 82 de tunuri erau capturate, iar multe alte nave englezești erau foarte avariate. Vântul slab a împiedicat
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
nou neerlandeziilor le-a fost refuzată victoria decisivă de către imensa trăinicie și putere de foc ale navelor amiral englezești cu trei punți de tunuri, adevărate fortărețe plutitoare. Acestea au rezistat atacurilor concentrate ale neerlandezilor și au reprezentat coloana vertebrală a flotei aliate sub care celelalte nave să se regrupeze. Din perspectiva materială, pierderea navei "Royal James" valora mai mult decât cele două nave ușoare pierdute de neerlandezi (și o a treia care a luat foc accidental a doua zi după bătălie
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
patrie cele două capturi cu 82 de tunuri și alte mari nave englezești foarte avariate, avantajul ar fi fost și mai mare. Mai important este rezultatul strategic. Englezii au susținut că i-au gonit pe neerlandezi spre propria coastă, însă flota aliată nu era în stare să îi blocheze acolo. De Ruyter a provocat atât de multe pierderi încât principalele nave englezești au fost nevoite să se întoarcă în porturi pentru recondiționare. Acesta a fost deznodământul crucial al bătăliei. Englezii au
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de multe pierderi încât principalele nave englezești au fost nevoite să se întoarcă în porturi pentru recondiționare. Acesta a fost deznodământul crucial al bătăliei. Englezii au fost pentru o vreme făcuți incapabili să blocheze coasta Țărilor de Jos, să intercepteze flota comercială ce se întorcea din Indiile Orientale dar și să sprjine o invazie planificată în provinciile Olanda sau Zeelanda. Iar în acest sens bătălia a fost decisivă, "spatele" Republicii fiind astfel apărat în timp ce pe uscat armata franceză părea de neoprit
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
armata franceză părea de neoprit și amenința însăși inima țării - Amsterdam. Dacă englezii ar fi reușit să pună stăpânire pe coasta Zeelandei sau a Olandei, obținând controlul asupra căilor maritime, supraviețuirea Provinciilor Unite ar fi fost extrem de improbabilă. Mai înainte de flota engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
ar fi reușit să pună stăpânire pe coasta Zeelandei sau a Olandei, obținând controlul asupra căilor maritime, supraviețuirea Provinciilor Unite ar fi fost extrem de improbabilă. Mai înainte de flota engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Olandei, obținând controlul asupra căilor maritime, supraviețuirea Provinciilor Unite ar fi fost extrem de improbabilă. Mai înainte de flota engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri și 31.365 oameni, 11
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Comandorul Geoffrey Basil Spicer-Simson () a fost un ofițer al Marinei Regale Britanice. El a servit în flotele din Mediterana, Pacific și internă. Este celebru pentru rolul său de lider al unei expediții navale pe Lacul Tanganyika în 1915, unde a comandat o mică flotilă care a învins o forță germană superioară în . Geoffrey Basil Spicer Simson s-
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
lume cu turbo diesel. El a fost oferit în mod exclusiv în SUA și Canada. 300 SD a fost creat ca răspuns la SUA Corporate Average Fuel Economy \din 1975 privind economia de combustibil, care a stabilit consumul maxim al flotei de automobile în funcție de cota lor de piață. În conformitate cu Muzeul Mercedes-Benz, Daimler-Benz AG a fost afectată sensibil de această reglementare, deoarece vânduse în Statele Unite, multe S-Klasse cu un consum relativ ridicat de combustibil. 300 SD a redus consumul de flotă și
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
al flotei de automobile în funcție de cota lor de piață. În conformitate cu Muzeul Mercedes-Benz, Daimler-Benz AG a fost afectată sensibil de această reglementare, deoarece vânduse în Statele Unite, multe S-Klasse cu un consum relativ ridicat de combustibil. 300 SD a redus consumul de flotă și a depășit toate previziunile de vânzări. Pe baza experienței acumulate în timpul dezvoltării vehiculelor blindate 280 SEL 3.5, tehnologia de protecție a fost îmbunătățită în continuare. Dintre modelele cu opt cilindri 350 SE, SEL 350, 450 SE si 450
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
prizonier. Guy de Namur și ducele Ioan al II-lea de Brabant au cucerit cea mai mare parte a teritoriului episcopatului de Utrecht, al Olandei și Zeelandei. Guy de Namur a fost în cele din urmă înfrânt în 1304 de către flota din Olanda și Franța, în bătălia navală de la Zierikzee. Ioan al II-lea a recucerit cea mai mare parte din autoritatea sa atunci când murea în același an. În 1270, Ioan a fost căsătorit cu Filipa de Luxemburg, fiică a contelui
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
Saint-Vaast-la-Hougue in Peninsula Cotentin din Normandia, Franța. A fost principala bătălie navală din Războiul Ligii de la Augsburg (numit și Războiul de 9 ani), cunoscut in Anglia ca Războiul de Succesiune la Tronul Angliei. Bătălia însăși a fost indecisă, dar când flota franceză nu a putut găsi un port sigur apoi, a pierdut 15 nave în atacurile de la Cherbourg și La Hogue. Acest lucru a asigurat supremația anglo-olandeză în Canal pentru câțiva ani, dar adevărata decizie a fost luată de guvernele de la
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
în Canal pentru câțiva ani, dar adevărata decizie a fost luată de guvernele de la Londra și Versailles. Guvernul de la Londra a decis să își asigure avantajul prin construirea mai multor nave. Versailles a decis să se concentreze pe războiul continental. Flota franceză își asigurase pentru o scurtă perioadă controlul Canalului prin victoria din iulie 1690. După aceea nu s-a întreprins nimic, cu excepția unui mic raid pe coasta engleză. Pierderea Irlandei în octombrie 1691 a însemnat eșecul strategiei flotei franceze. În
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
războiul continental. Flota franceză își asigurase pentru o scurtă perioadă controlul Canalului prin victoria din iulie 1690. După aceea nu s-a întreprins nimic, cu excepția unui mic raid pe coasta engleză. Pierderea Irlandei în octombrie 1691 a însemnat eșecul strategiei flotei franceze. În 1692 regele Ludovic XIV vroia totuși să îl determine pe William III să părăsească continentul, pregătind o invazie a Irlandei. În acest scop au fost concentrați 12.000 soldați în peninsula Cotentin sub comanda mareșalului de Bellefonds. La
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]