7,018 matches
-
bucătăria mea nu se poate muri de foame. Meditând puțin la asta, Fima ajunse la concluzia că diferența dintre un gândac și un fluture era de fapt o variațiune pe aceeași temă, ceea ce În mod categoric nu justifica faptul că fluturele simboliza În ochii noștri libertatea, frumusețea și puritatea, În timp ce gândacul devenise Întruchiparea a tot ce era detestabil. Care fusese totuși cauza morții? Fima Își aminti că dimineață, când ridicase pantoful asupra lui Troțki și se răzgândise, făptura nici măcar nu Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prea multe suferințe, de aceea voi vorbi cât mai puțin despre suferința lui Little Billee, Însănătoșirea lui lentă și numai parțială, paralizia forțelor sale ca pictor și declinul rapid, moartea timpurie, capitularea bărbătească, liniștită și din cale-afară de frumoasă - unirea fluturelui cu astrul său, a nopții cu zorile“. Se mai văzuse oare vreodată scriitor care să Își ignore cu atâta nerușinare Îndatoririle față de povestire și de cititori? Și totuși, și totuși... publicul fusese cucerit. Manuscrisul fusese achiziționat contra unei sume uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
patrulater și o clădire administrativă, se potrivea cu peisajul plat, ce tindea să devină ușor deluros, în care se desfășoară timp de un episod evoluția lui Joachim Mahlke și transformarea lui în erou de război: „...nori frumoși deasupra mestecenilor și fluturi care nu știau încotro s-o ia. În mlaștină, iazuri lucios-întunecate și rotunde ca niște cercuri, din care se puteau pescui, cu grenade de mână, caracude și crapi plini de buruieni. Natură, oriîncotro te căcai. Exista și un cinematograf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în depozitul de antichități al academiei și pe care, cum s-ar spune, mi-l pusese mie în brațe. Schelăria din țevi de fier montată pe placa de la bază, pe care atârnau bețișoare de lemn legate în cruce și numite fluturi, oferea susținere masei de lut. Ușoara răsucire a capului spre stânga, cu grămada de bucle cu tot, împreună cu o înclinare a profilului, îngreuna redarea exactă. Mi-am luat în ajutor compasul și firul cu plumb, mai ales că începutul umerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orbitele goale pînă cînd îmi vor crește alții la loc. Elena pleacă. V. tînăr, n-o mai poți vedea. Descoperirea îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată în stomac. Indigestie? Ușor șocată, mi-am dat seama că senzația aceea stranie erau de fapt fluturii din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-apucaseră de dănțuit cu spirit de răspundere. Îți împreunaseră brațele, se roteau de jur-împrejur, băteau din călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici o singură dată o beție, o auroră boreală, așa cum mă așteptasem, nici vorbă de boemă, de Utrillo, se citea, se comenta, se stingeau țigări În paragrafe fără filtru și observațiile sclipeau În traiectorii intersectîndu-se prin aer Într-o grilă de fluturi multicolori cu ac de cravată, cîteodată mă plictiseam de moarte, plecam acasă mai cult. Nu știu ce făceau ceilalți după ce se termina ședința de umblat pe litere pe la nouă și jumătate, cel mult zece seara, uneori ne-o termina portarul. Poate mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la un film porno. Sala era plină fiindcă pe ecran o doamnă se dădea de una singură de ceasul morții, vorbind În cuvinte teutonice puține pe care nu le-am Înțeles În prim-plan, labiile mari tremurînd ca aripile unui fluture, cele mici se chirciseră, era frig, pînă au apărut trei domni care-au liniștit-o. Firul narativ captivant, luările de vederi frontale, sesizarea elementelor simbolice, contextul socio-istoric, codul ansamblului de semne disjunctive, axele spirituale telescopate, digresiunile, pulsațiile, repetițiile motivelor vizuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înainte de spectacol de maestrul Everac. DÎnsul explică că vom vedea, În sfîrșit, o piesă românească, țărănească, jucată lăutărește (spune lăutărește admirativ). O piesă țărănească nu o (aici face ochii mari ca făpturile de pe planeta Coralia, barbișonul Îi tremură ca un fluture, Petrică privește cosmosul) a doua sau nu se știe a cîta punere În scenă a Visului unei nopți de vară. Noi avem nevoie de piese autentice, de actualitate, spune maestrul, fără să se Înțeleagă cine sîntem noi și de ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu Barton Fink) a intrat pe ecrane Tăcerea mieilor (Jonathan Demme), cu un criminal mai puțin sclipitor la minte decît biblicul tăietor de capete, dar colecționar de fluturi, care introduce pupe În gurile căscate de neliniște ale victimelor camera dementului seamănă izbitor cu aceea a dementului din Seven și cu a dementului din 8 milimetri de mai tîrziu de nu cumva e aceeași, cu sclipiciuri de hîrtie atîrnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înălțimea pentru a-l ajuta pe Michel să-i umble mai lesne pe claviatură, nu era nevoie, era doar un gest de curtoazie, de admirație, de pian, moartea din fiecare se refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de trenul urîțeniei greu de suportat a pianistului invizibil - cei mai mulți din sală nu l-au putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la nici o omidă tîrÎtoare plătită din afară cu dolari, care vrea să roadă rădăcina partidului”. Uite că-ncep să apară și alte animale, Îmi creează un sentiment reconfortant, de variațiune, iar o cititoare care disprețuiește și ea omizile tîrÎtoare, mamele fluturilor, Îl imploră pe același om să țină sus altceva. „Steagul.” Trec imediat pe Bordel, pentru armonie: „Grație revistei noastre, pentru prima dată cuvintele anus și vulvă Își pierd caracterul malefic și devin ceva magnific”. Mare păcat că și-l pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spate. Titlu săptămînii, „Scoateți porcul din altar”, Îl găsim În Totuși iubirea și aparține lui Valeriu Armeanu, care scrie despre un preot În următorii termeni poetizanți. „Lindină-n sutană, păduche care umblă ca cîinele cu goanga În ureche sau ca fluturele cu paiu-n curb.” (Ce caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai văzut de mult.) „Moluscă, căpușă, marțafoi, gînganie letală, dulău de flegmă care vinde prosoape la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre un preot În următorii termeni poetizanți. „Lindină-n sutană, păduche care umblă ca cîinele cu goanga În ureche sau ca fluturele cu paiu-n curb.” (Ce caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai văzut de mult.) „Moluscă, căpușă, marțafoi, gînganie letală, dulău de flegmă care vinde prosoape la sîrbi, avorton cu colivă, omidă păroasă și păduchioasă” (revine omida). Toate aceste animale domestice sînt de fapt porcul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît de mică (...) sub forma unei păsări cu Înțepătură veninoasă (...) stînd la pîndă, din cracă-n cracă (...) fiind mereu beată”. Se vede treaba că Vasile Băran n-a mai fost de mult prin pădure, fiindcă nu mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de crăci. Iată că vine și Anatol Codru, cu o poezie de excepție, fiind scrisă În Moldova. „Pe munți / Țepoase-n ambiția lor suverană / Cresc ierbile, bărbile, daco-romane.” Deși corect ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bătrîn și greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Femeia din Olanda e Întîlnită pe-o dună de deșeuri artificiale. Aluzie profund senzuală. Ultima țară și ultima femeie sînt anonime. În timpul povestirilor, DJ mestecă atent. E foarte abil În bucătărie. Descriere abilități. După o săptămînă, devine inabil. Îl atacă fluturii și gîndăceii care după ziua de luni Începuseră să-l Îndrăgească, acum Își schimbă comportamentul. Don Juan vrea un walkmen. Apare mașina valetului (un vechi model rusesc). Vorbește șoferul. Monolog de o spectaculoasă stupiditate. Drept urmare, Port Royal e asediat. Hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
instrumente ale sculptorului explică de ce traiul În trei e precum un Bing-Bang relațional, ca-n copilăria lui Lenin: „Mici revoluții de zi cu zi pot duce la marile revoluții colective și universale mult mai sigur decît invers”. Ernest zărește un fluture pe iarba taluzului. Pauline se reține cît se reține, și-n cele din urmă acceptă să intre-n triunghiul erotic al Bermudelor artistice. Accident de mașină. Crétinon: „Am orbit!” La spital: „N-am orbit!” Urmează voiaj de nuntă-n trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și animalic avânt (vital sau mortal). Prezența copilului schimba, de la o zi la alta, de la o lună la alta, de la an la an, realitatea, îi dădea amploare, luminozitate, densitate, adâncime, nu știu cum să spun. Copilul aducea cu el soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Demult nu mai fusesem atentă cu adevărat la toate astea. De vreo douăzeci de ani. Stăteam cu Danda în parc ore în șir, până se lăsa întunericul, iar lumea asta pe care o
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
în șir, până se lăsa întunericul, iar lumea asta pe care o aveam bine împlântată în simțurile mele, moștenită de la copilul care am fost, începea să renască, redevenea a mea, reîncepea să existe AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
dar până și renunțarea aceasta era tot o așteptare, deoarece, pe măsură ce treceau anii și înainta în vârstă, simțea că se lămurește, se limpezește și era ca și cum undeva creștea o lumină mereu mai puternică de care se simțea atrasă ca un fluture, fără să știe ce va fi când va ajunge foarte aproape, dar dorind apropierea - or, asta nu se cheamă tot așteptare? Dar, pe măsură ce se apropia de lumina aceea, limpezindu-se în ea însăși, se umplea de o teamă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deși era toamnă, Încă pline de culoare. Uneori, Reggie se dădea Într-o parte, pentru a-i face loc altui șofer, iar florile Își scuturau petalele prin fereastră În poala lui Viv. La un moment dat, În mașină intră un fluture care Își Întinse aripile pudrate, ca de hîrtie, pe curbura scaunului, lîngă umărul ei. Se Învioră, și acum Își arătau unul altuia lucruri mărunte, biserici vechit și căsuțe pitorești. Își amintiră de o zi, cu mai mulți ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
locul din pădure, nedorind să renunțe la această imagine, la moară, pîrÎu și tăcerea care le Învăluia. Nu-i Piccadilly... Reggie curățase mașina Înainte de a pleca, scoțînd toate petalele și smocurile de iarbă care se scuturaseră de pe gardurile vii. Înghiontise fluturele cu degetele, pînă cînd acesta tremurase și Își luase zborul. Viv Își Întoarse privirile spre vitrinele luminate ale magazinelor, spre cutiile cu ciocolată și fructe false, la sticlele de parfum și lichior - aceeași culoare a apei folosind la fel de bine, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai cad cireșe pe banca de lemn După amiază - rămasă pe o creangă doar o cireașă Somn de-amiază - vântul răsfoiește-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare - alergând după fluturi cu plasa goală Noapte senină - doi copii își dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare - copii după fragi Ciripit în zori - nepotul nu găsește nici o frăguță Nici un greier în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de greier - între
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]