5,845 matches
-
-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Bărbatul devine ataraxic ca Luceafărul și reproșează femeii de-a fi stricat rânduiala cosmică: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. În stil folcloric Eminescu a scris adevărate capodopere. Mai am un singur dor e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile neantului, la mare, vrând codrul, idee de speță, statornicul în curgător: Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în copioasa lui producție e simplă comandă literară, banalizată prin școală, se instaurează un romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat printr-un lirism obiectiv, reprezentabil, hieratică elementară a instinctelor. Poeziile sale, fără colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
, specie folclorică exprimând, adeseori metaforic și uneori rimat, într-o propoziție sau într-o frază, un adevăr cu valabilitate generală , impus prin tradiție. Denumirea speciei este de proveniență cultă (din latinescul proverbium și francezul proverbe) și a înlocuit mai vechiul parimie, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. Pătrunzând foarte devreme în scris, s-a confundat cu maximele, sentințele, pildele filosofilor și scriitorilor din Antichitate, a fost difuzat prin texte juridice, religioase și cărți populare. Și-a păstrat, totuși, o existență folclorică proprie. Odată intrate în circuitul oral, p. presupuse a fi de origine cultă au devenit anonime, nedeosebindu-se de creațiile moștenite prin tradiție. În legătură cu geneza speciei, se poate stabili o clasificare: p. universale, aflate în patrimoniul folcloric al tuturor popoarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
totuși, o existență folclorică proprie. Odată intrate în circuitul oral, p. presupuse a fi de origine cultă au devenit anonime, nedeosebindu-se de creațiile moștenite prin tradiție. În legătură cu geneza speciei, se poate stabili o clasificare: p. universale, aflate în patrimoniul folcloric al tuturor popoarelor din cele mai vechi timpuri, p. împrumutate fie pe cale orală, fie prin scris, p. locale, sintetizând experiența și situații specifice din viața unui popor. Ultimele pot fi, după conținut, istorice, religioase, mitologice, reflectând evoluția istorică, socială și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
nelimitate ca număr și îmbinarea mai multor sensuri, uneori contradictorii. În circulația orală p. dobândește un mare număr de variante, prin adaos sau prin eliminare, prin nuanțări diferite în raport cu semnificația de bază sau prin substituiri. Cu toate acestea, dintre speciile folclorice, p. este cel mai apropiat de literatura cultă. În scris, a circulat, la noi, prin intermediul cărților populare (Albinușa, Archirie și Anadan), al diferitelor manuscrise și al operelor marilor cronicari din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Îndemnuri la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
asupra proverbelor române, București, 1877; Gaster, Lit. pop., 197-201; I.C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ist. lit., I, 193-199; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Pavel Ruxăndoiu, Aspectul metaforic al proverbelor, SPS, 94-113; Pavel Ruxăndoiu, Proverbele ca gen folcloric, în Folclor literar, I, îngr. Eugen Todoran și Gabriel Manolescu, Timișoara, 1967, 183-199; Vasile Netea, Primele colecții de proverbe românești publicate, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 401-439; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-605; Gh. Vrabie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
limbaj poetic vetust și cultivă discursivitatea abstractă, nu fără punctări de tip aforistic și expresii în genere vrednice de reținut, unele memorabile. Scriind îndeosebi drame istorice sau de inspirație mitologică și biblică, dar și câteva comedii și prelucrări de epos folcloric, I. este autorul a treizeci și șapte de piese de teatru destul de firave, inegale. Chiar cele mai izbutite rezistă doar prin unele situații, prin patosul oratoric asemănător celui din Apus de soare de B. Delavrancea sau, în cazul comediilor, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
1932 până la 15 august 1935, redactor responsabil fiind Gh. Nișoreanu. Poezia lui Aron Cotruș Către plugari ține loc de articol-program, el semnând și în al doilea număr poezia Maramureșul și apoi Pătru Opincă. Gh. Dăncuș este autor al unor Contribuții folclorice, iar din literatura italiană se reține un fragment tradus din romanul lui Ignazio Silone, Fontamara. Mai colaborează Toni Tomescu, M. Tăutu, Gh. Mălosu, D. Eliazar. Publicația reapare în 1991, tot la Sighet, director fiind Sabin Vancea și redactor Florentin Năsui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286472_a_287801]
-
cum), topice (care reactivează probleme fundamentale ale vieții socio-culturale) și axiologice (care vizează ierarhii valorice unanim acceptate la nivelul comunității). Ca limbaj nu întotdeauna adecvat referențialului (vezi în acest sens omisiunile, deformările, mistificările), "textul mediatic împrumută caracteristicile mitului, legendei, povestirii folclorice, dar oferă o "schematizare", un microunivers socio-cultural acceptabil pentru că angajează și confirmă un Weltanschauung comun"379. Pe această linie de interpretare, publicistica eminesciană este terenul a numeroase incursiuni anaforice în spațiul compensatoriu și recuperator al mitologiei și istoriei naționale: Astfel
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și La Philosophie de l’histoire d’A. D. Xenopol, din comisia de examinare făcând parte Jean Boutière, Mario Roques, Georges Dumézil, René Poirer și Raymond Aron. După ce, între anii 1945 și 1948, a fost membru activ al cercului de studii folclorice condus de George Breazul și a participat la cercetările de teren în Țara Oltului din vara anului 1946, apoi, pentru puțin timp, a fost profesor suplinitor la București, în 1948 a trecut clandestin granița în Iugoslavia și s-a stabilit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
Colindele: Leul, ciuta, cerbul, vulturul, dulful), se inventariază cu subtilitate bogatele simboluri populare ale bestiarului carpatic. Meritul autorului este acela de a sublinia că, deși unele tipuri de colinde se întâlnesc și în folclorul popoarelor vecine, cele din spațiul nostru folcloric sunt superior cristalizate artistic. Lucrarea, cu reale merite în popularizarea folclorului românesc peste hotare, conține numeroase observații pertinente, ca de exemplu aceea despre mitul vânării bourului, considerat mit național, al originilor, precum și numeroase asociații sugestive între miturile populare românești și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele două războaie mondiale, fiind preferat mai ales de poeții tradiționaliști. Dintre creațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
, specie folclorică în versuri ce se rostește la nuntă, de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
Din comorile neamului nostru. Datini, orațiuni, cântece și strigături de nuntă, Cernăuți, 1930, 3-39; N.I. Dumitrașcu, Orații sau Carte de vornicit, București, 1937; Gh. Pop, Orații și strigături de nuntă din regiunea Maramureș, București, 1967; Ion Meițoiu, Spectacolul nunților. Monografie folclorică, București, 1969, 51-438; Nunta la români, îngr. I. Moanță, pref. Mihai Beniuc, București, 1977; A. S. Hâncu, V. S. Zelenciuc, Folclorul obiceiurilor de familie, Chișinău, 1979, 85-182; Antologie de folclor din județul Maramureș, vol. I: Poezia, Baia Mare, 1980, 152-193; Ion H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
români, îngr. I. Moanță, pref. Mihai Beniuc, București, 1977; A. S. Hâncu, V. S. Zelenciuc, Folclorul obiceiurilor de familie, Chișinău, 1979, 85-182; Antologie de folclor din județul Maramureș, vol. I: Poezia, Baia Mare, 1980, 152-193; Ion H. Ciubotaru, Valea Șomuzului Mare. Monografie folclorică, cu un capitol de etnomuzicologie de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu, II, Iași, 1991, 51-97; Folclor vechi românesc, îngr. și pref. C. Ciuchindel, București, 1990, 135-210; Silvia Ciubotaru, Nunta în Moldova. Cercetare monografică, Iași, 2000, 209-301. Repere bibliografice: Gaster, Lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce în palmă mă ține și mă bea.” Muzica versului folcloric este persistentă, ca în Vânzătoarea de iluzii: „Sta desculță arcuind/ Șolduri dulci ca un colind / Pe sub șarpele din ochi / Bun de boală și deochi.” Omul de lut, din familia Nopților lui Macedonski, i-a cerut lui C. două decenii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
Ș-apoi, Dragostele prenoite Ca bucatele-ncălzite. Este și dragoste: Eu leșin, mor pentru tine, Și tu habar n-ai de mine.” Este o morală În aceste propoziții? Una impersonală și sănătos sceptică: aceea pe care o aflăm și În operele folclorice care au răspîndit, de pildă, imaginea femeii perfide sau imaginea bărbatului neghiob. La Pann primează, cum am spus, femeia rea. El reproduce mai Întîi un număr de proverbe (ca de exemplu: „Arjagul Își găsește pîrțagul”), după care dă o istorioară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din 1851, Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești. Influențat de direcția pașoptistă, autorul consideră „tradițiile” drept mărturii pentru „întregul caracter al unui popor”. El modifică, în manieră cultă, povestirea populară despre Păcală, dând narațiunii un caracter biografic. Inserează alte importante elemente folclorice: credințe despre curcubeu, despre belciugari (ființe fantastice), jocuri de copii și cimilituri - S. dă aici prima colecție de acest gen în folcloristica românească -, obiceiuri de Crăciun și de Anul Nou. Culegeri: Pepelea sau Tradiciuni năciunare românești, Iași, 1851. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
Bagdasar. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, un alt sat, ascuns într-un pâlc de salcâmi, satul Șuletea, comună natală a scriitorului Virgil Caraivan, unde a trăit mai toată viața și unde a redactat revista sa cu preocupări folclorice și materiale inedite istorice: ”Răzeșul”. În fine ajungem la Dodești, satul bunicilor scriitorului, cu căsuțe răsfirate pe deal, între livezi. Romanul Sfîrlează cu fofează descrie această regiune apreciată de inima lui, în care evocă oamenii, obiceiurile, ocupațiile, aspirațiile, durerile lor
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
rubricile „Să mai spunem o poveste frumoasă” și „Istorioare mici cu înțeles mare”. Cu proză colaborează Ion Ciocârlan, Șerban Brâncoveanu, Mircea Suciu-Sibianu, Aurel Nanu, Al. Lascarov-Moldovanu ș.a.; se reproduce și un fragment din Cântarea României de Alecu Russo. Din creația folclorică sunt reținute mai ales colinde din diverse zone ale țării. Se realizează traduceri din Pușkin, Maxim Gorki, Petőfi (transpus de Eugen Jebeleanu) și, adeseori, prelucrări după Lev Tolstoi, Selma Lagerlöf, La Fontaine, Victor Hugo, Frații Grimm ș.a. L.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287902_a_289231]
-
ca asistent universitar până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul de doctor în filologie, în urma susținerii tezei Dacii în conștiința romanticilor noștri. A debutat în 1957 cu un articol de critică literară, Despre elementul folcloric în poezia lui Tudor Arghezi (în „Caiete critice”), iar prima poezie a publicat-o în 1967 în „Luceafărul”. Debutează editorial în 1971, cu volumul Poeme, care va fi urmat de alte câteva cărți de poezie. A colaborat la „Luceafărul”, „Almanahul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
ficțiune, Ionică dezvoltă până la un punct o atmosferă idilică, ciudată în situația întâlnirii a două etnii aflate prin forța împrejurărilor istorice în conflict. Autorul vrea să sugereze că forța primară a dragostei învinge orice piedică sau prejudecată. Apelul la epica folclorică și, în genere, la substratul arhaic dă narațiunii o neașteptată rotunjime de „poveste”, cum de altfel și este subintitulată. Evocarea nostalgică a întâmplărilor reale ce stau la baza ficțiunii a marcat maniera prozei, relevând o incontestabilă vână narativă, neexploatată suficient
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
posesori de parcele sau lucrători cu ziua. Diversității sociale i se adaugă diversitatea situațiilor regionale. Franța rurală de la începutul secolului al XIX-lea este încă foarte apropiată de fosta Franță. Comunicațiile sînt lente, valorile și ideile orașelor rămîn îndepărtate, tradițiile folclorice sînt la apogeul lor, dialectele locale rămîn la loc de cinste. Populația orașelor se întinde de la lumea prăvăliilor și a meșteșugurilor, care ține de burghezia populară, la acele "clase periculoase" din suburbii, populație flotantă, dezrădăcinată, gata să se alăture celei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
semnat de Sabin V. Drăgoi, se precizează profilul revistei, aceasta urmând „să cuprindă creația populară în ansamblul ei sincretic”. Publicația nu va fi doar a institutului care o editează, ci a tuturor folcloriștilor: „Scopul revistei este afirmarea tinerei noastre școli folclorice, informarea cititorului asupra rezultatelor muncii noastre, dezbaterea problemelor ce preocupă pe folcloriștii noștri și pe cei din străinătate, informarea celor de la noi asupra stărilor de peste hotare din acest domeniu.” Mihai Pop publică tot aici studiul Perspectivele folcloristicii noastre. Rubricile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]