7,586 matches
-
generalizate. Acest lucru înseamnă că teoria politică a lui Locke (ca și aceea a lui Hobbes) este în primul rând o teorie a obligațiilor civile ce rezultă din contract. Fără îndoială că problema drepturilor este fundamentală, dar o dată pus acest fundament, teoria politică și morală a lui Locke ridică problema obligațiilor care decurg din contract, adică din cedarea dreptului. Obligația civilă - aceea de a se supune puterii suverane și legilor - nu ar fi legitimă și nici nu ar avea vreun sens
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
la "competiția în dobândirea bogățiilor" și la toate celelalte dorințe de onoruri pe care le întâlnim la toți oamenii. De fapt, Hobbes vorbește nu despre calitățile indivizilor, ci despre qualities of mankind. Acest lucru implică faptul că el tratează despre fundamente, despre "bazele" diversității moravurilor care ar putea fi în același timp "bazele" tuturor convențiilor cu privire la moravuri. Altfel spus, el caută să descopere condițiile formale atât pentru o teorie a obligației, cât și pentru o teorie a libertății. În absența unui
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
între politică și morală cu totul diferit față de versiunea hobbesiană a contractului 115. În starea de natură hobbesiană nu există distincție între bine și rău sau între just și injust. Consecința era, în Leviathan, că moravurile (manners) nu au alt fundament decât convențiile artificiale, iar acestea vor fi cu totul pierdute dacă se întâmplă ca oamenii să rămână fără suveran. Pentru Locke, dacă oamenii rămân fără suveran, ei au în legea divină însăși sursa moralității, iar acest lucru îi face sociabili
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a reconstrui Europa și lumea întreagă, despre interesul de prim ordin și despre dreptul indiscutabil pe care îl reprezintă pentru România chestiunea Basarabiei. Orice soluție care nu ar ține seama de acest atașament ar risca să distrugă din nou fundamentele păcii și să creeze în viitor noi și imprevizibile surse de conflicte, care sunt consecința necesară a săvârșirii unei nedreptăți”. Cu tristețe putem constata astăzi că avertizarea lui Gheorghe Brătianu și efectele prevăzute de el sunt mai actuale decât oricând
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și la locuitorii din cele două țări, anonimul arată că „limba, portul, armele, felul lor de cârmuire sunt la fel cu cele din Țara Românească”. Denumirea dată poporului și limbii moldovenești în Evul Mediu are așadar o conotație pur geografică. Fundamentul etnic al statului moldovenesc a fost exprimat prin derivări de la numele poporului său, adică de la români sau vlahi: Moldovlahia, Maurovlahia, Valachia Minor sau Maior, Rusovlahia sau, îndeosebi de către poloni, pur și simplu Valachia. Aceasta reiese, de altfel, și din denumirile
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
astfel dezvoltată, prin grila lui ca și cum, o lectură empatică aplicată pe trecutul spiritului, a înfățișării sale originare, a "originii absolute și quasimetafizice". Cadrele investigației, temporale doar cu titlu pur orientativ, erau metafizice, propunîndu-și deci transcenderea fenomenalului. O asemenea clătinare a fundamentelor care impunea însă o necesară reîntemeire s-a produs în fapt odată cu filosofia lui Husserl și Heidegger. Ireductibilă, deci, la un debut temporal ("act ireductibil la simpla apariție în timp"), a fonda "constă în a structura cu ajutorul unor anumite forme
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a inaugura, a începe și a transforma în firească și justă naștere cu adevărat legitimă simplul debut temporal", ceea ce înseamnă trecerea "de la o stare de fapt la o stare de drept, aducerea la lumină a unui principiu sau a unui fundament, menite organizării unei culturi, a unei gîndiri sau a unei civilizații". Pentru a nu mai vorbi de faptul că fondarea înseamnă "să spui moștenitorilor ce le revine în mod legitim, să dai, prin testament, un sens celor transmise". Prin urmare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
comuniunea, id est: cuminecarea din aceeași substanță a înțelesului lămuritor. Cele aproximativ o sută de cuvinte cărora Noica le-a făcut biografia spirituală au, ca și la Platon cele o sută cincizeci de cuvinte din limba greacă, forța semantică a fundamentului rostirii românești. În bună tradiție hașdeiană și iorghistă, avîndu-l ca reper al acribiei și plinătății culturale și pe Pârvan, Noica merge la cele mai credibile surse. Se sprijină, înainte de toate, pe cele mai valoroase dicționare ale limbii române și nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
interesant decît bănuiai, sau un creștin mai bun decît o arăți, sau poate un erou; și în orice caz doarme un om adevărat pur și simplu. Vezi, nu-l lăsa să doarmă prea mult"89. Timp, istorie și cădere Criza fundamentelor Ca gînditor privat în spațiul ideatic al fragmentului, Cioran n-a avut nicicînd o viziune sistemică și sistematică asupra timpului. "Timpul îmi este inaccesibil. Neputînd să-i urmez cadența, mă agăț de el sau îl contemplu, dar nu mă aflu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și-au ratat mîntuirea și care încearcă să se echilibreze în existență, în condiția aceasta umană, printr-o înțelegere totală și armonică a existenței"100. Tînărul Cioran trăia, gîndea și scria într-o perioadă amenințată de semnele unei crize a fundamentelor. Fusese anunțată, prin cronici retorice, moartea tragediei și urma, după toate previziunile, moartea filosofiei, după cum unii autori reflectau dubitativ asupra religiei. Cioran însuși, cum vom vedea mai departe, va avea o relație aparte cu sfera religiei și, în egală măsură
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un caracter de decadență a acestei culturi, de apropiere de moarte, de rupere a echilibrului intern, sau [...] rupere cu presupozițiile acelei culturi".102 Un colaps, prin urmare, produs fie de o degradare a metabolismului cultural, fie de o caducitate a fundamentelor, a elementelor ce întemeiază acea cultură. Fișa de observație pe care tînărul de 20 de ani o completa într-un imaginar spital al culturii era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente optimist și activ, nu sesiza cezura cultură-religie
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din start, existența inegalităților de gen din zona vieții private și faptul că femeile, cărora le revine munca din sfera vieții private, au acces redus la competiție și resurse. Cu alte cuvinte, principiul egalității de șanse rămâne un concept fără fundament real pentru că nu le oferă femeilor egalitatea ca punct de plecare în competiție, ci le exclude din acest proces: Rămânând gospodine și mame în exercițiu, femeile nu pot fi competitoare egale pe piața muncii, au un handicap real în competiție
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
sfera publică? Ipoteza avansată de noi a fost aceea că politicile de gen ale regimurilor comuniste (inclusiv în România) au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare autentică a femeii. Politicile de gen din statele comuniste aveau fundamente ideologice și axiologice radical diferite de cele ale statelor occidentale și, de aceea, consecințele lor au fost foarte diferite. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen ca armă ideologică și economică
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
În perioada comunistă familia, în sensul clasic al cuvântului, se transformă într-o entitate lipsită de intimitate, o entitate publică, desacralizată prin atitudinea autorităților, lipsită de orice semnificație profundă și mimând, adesea, o fericire și o bunăstare lipsite de orice fundament real. Poate tocmai din acest motiv după 1989 România a înregistrat o scădere drastică a fertilității (situată în jurul valorii de 1,3 copii/femeie în ultimii ani), fără șanse reale de relansare în viitorul apropiat. Bibliografie Barthelemy, Ph., Granier, R.
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
din zona vieții private se proiectează, inevitabil, și se consolidează în sfera muncii profesionale și a vieții publice 1. Prin această abordare, munca de îngrijire ("care") este scoasă din orizontul vieții private pentru a contribui la punerea în discuție a fundamentului sistemelor de protecție socială și a felului în care acestea sunt construite pe modelul diviziunii sexuate și inegalitare a muncii. Cercetările comparative arată că, în majoritatea țărilor europene, precum și în România, se păstrează patternul cultural tradițional cu privire la rolurile de gen
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
1.2.1. Matematica secolului al XIX-lea / 46 1.2.1.1. Apariția geometriilor neeuclidiene / 46 1.2.1.2. O nouă fundamentare a geometriei / 55 1.2.1.3. Schimbarea viziunii asupra geometriei / 60 1.2.1.4. Fundamente noi pentru calcul / 62 1.2.1.5. Axiomatizarea aritmeticii / 66 1.2.1.6. Logica poliadică / 67 1.2.2. Teoria relativității generale / 69 1.2.3. O nouă viziune asupra matematicii / 75 1.2.3.1. Mill / 79
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
amintite în trecere marile curente din filosofia matematicii. Se arata că logicismul, formalismul și intuiționismul au ignorat problema aplicabilității matematicii, deoarece aceasta exceda, la acea vreme, preocupările lor care vizau prioritar matematica pură; competența lor se limita, era centrată pe fundamentele matematicii. Autorul revine în actualitate și urmărește problema în disputa platonism-nominalism, care are ca punct central așa-numitul argument al indispensabilități și care este în favoarea poziției platoniste, plecând de la rolul matematicii în știință. Autorul cărții scrie expres: "Ni se spune
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sa a intertraductibilității geometriei euclidiene și celei lobacevskiene. 1.2.1.2. O nouă fundamentare a geometriei Una dintre cele mai importante consecințe (atât pentru filosofia matematicii, cât și pentru matematica secolului nouăsprezece) ale apariției geometriilor neeuclidiene a fost reexaminarea fundamentelor geometriei euclidiene 27. Această reexaminare a avut două rezultate, ambele asociate cu numele marelui matematician David Hilbert: o nouă axiomatizare a geometriei euclidiene și o nouă viziune a supra axiomelor. În secolul nouăsprezece a apărut o cu totul altă atitudine
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
certe" (CRP, p. 533), neputându-se pune, deci, problema existenței unui sistem matematic neinterpretat; la Hilbert structura geometriei este separată cu totul de orice conținut. Am vorbit la începutul acestei secțiuni despre două rezultate pe care l-ea produs reexaminarea fundamentelor geometriei euclidiene. Cel de-al doilea astfel de rezultat constă în găsirea unor fundamente axiomatice riguroase pentru geometria euclidiană și pleacă de la observarea faptului că postulatele lui Euclid sunt insuficiente pentru derivarea pur logică a unora dintre teoremele geometriei sale
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
la Hilbert structura geometriei este separată cu totul de orice conținut. Am vorbit la începutul acestei secțiuni despre două rezultate pe care l-ea produs reexaminarea fundamentelor geometriei euclidiene. Cel de-al doilea astfel de rezultat constă în găsirea unor fundamente axiomatice riguroase pentru geometria euclidiană și pleacă de la observarea faptului că postulatele lui Euclid sunt insuficiente pentru derivarea pur logică a unora dintre teoremele geometriei sale. Putem lua drept exemplu demonstrația oricărei teoreme în care se presupune că între două
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
are un anumit grup de simetrii, iar în cazul lui Riemann ceva este un spațiu dacă este o varietate diferențială. Kant, însă, așa cum am văzut, argumentează că spațiul este o intuiție pură și nu un concept. 1.2.1.4. Fundamente noi pentru calcul Nu numai în geometrie au avut loc schimbări revoluționare în secolul nouăsprezece. O altă disciplină care a suferit schimbări remarcabile a fost analiza. După M. Kline, "calculul a fost în primul rând creat pentru a trata principalele
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fost în primul rând o filozofie a științei și de aceea "perspectiva pozitiviștilor asupra naturii și caracterului cunoașterii a priori... pornește de la probleme din științele empirice (geometria fizică și fizica matematică) și numai după aceea se orientează către problemele din fundamentele logicii și matematicii..." (Friedman 2007: 93). Pentru pozitiviști, problema centrală a filosofiei era cea de a oferi o justificare filosofică pentru ideile noi din fizica lui Einstein 52, iar la baza programului lor a stat o uniune a logicii și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
logici o viziune fregeană asupra matematicii?62 După Frege, adevărurile aritmeticii sunt adevăruri analitice, deoarece se poate arăta că acestea sunt abrevieri definiționale ale adevărurilor logice. Pentru el analiticitatea are sensul de derivabilitate din legi logice generale și definiții. În Fundamentele aritmeticii găsim următoarea împărțire a judecăților: "După părerea mea, distincțiile între a priori și a posteriori, sintetic și analitic, nu privesc conținutul judecății, ci justificarea emiterii ei. Acolo unde justificarea lipsește, dispare și posibilitatea efectuării acestei clasificări... Acum, ceea ce se
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
stând noțiunea de definiție implicită. 1.2.4. Distincția pur aplicat Una dintre cele mai interesante idei preluate de către pozitiviștii logici din transformările care au avut loc în matematica secolului al nouăsprezecelea privește viziunea supra matematicii care decurge din reexaminarea fundamentelor geometriei 65. Această reexaminare a avut ca rezultat o nouă viziune asupra axiomelor, care, la rândul ei, a condus la o nouă viziunea asupra geometriei, și anume că un sistem axiomatic în întregime formal care nu trebuie să stea în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematicii. Eșecul acestora, consideră el, "a condus pe neașteptate la concluzia că o reorganizare euclidiană a matematicii ca întreg ar putea fi imposibilă; că cel puțin cele mai bogate teorii matematice sunt, ca teoriile științifice, cvasi-empirice." (ibidem, p. 207). Cercetarea fundamentelor matematicii, așa cum a fost ea întreprinsă de Russell sau de Hilbert 77, 78, a avut drept obiectiv reorganizarea matematicii ca un sistem euclidian în care adevărul, injectat la vârful sistemului (prin axiome), îl inundă în întregime. Lakatos nici nu explică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]